Oțelul s-a întărit în defensivă, urmează și atacul

Mă uit la Maria Sâcâială, dar nu-i dă nici o lacrimă! Oare n-a impresionat-o cu nimic Tulburarea Semantică şi Sintactică şi Morfologică a textului pe care chiar acum l-am terminat de cetit? Cred că are Inimă de Piatră, dacă nici „Un bilet de Tren şi o Carte de Rugăciuni” n-a reuşit s-o răscolească, să-i ude ochii galbeni, să-i pornească Emoţiile, să-i accelereze ritmul cardiac!  Mă ia de mână ca pe-un plod şi mă duce în apropierea unei cruci de granit, pe care ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) și m-ai lăsat să-mi duc singurătateaca pe o cruce-n vârfuri de golgotecrizantemate, până-mi sângereazăochii pe rug şi sub uvedenrode (!) (!) și m-ai lăsat să-mi strâng ultima clipă,ca pe-o smerită, ultimă povară,şi s-o azvârl, aşa, să nu mai ştiecă m-a împins fulgerător pe scară (!) (!) n-am să te uit, frumoaso, niciodată,cum n-am uitat întâia zi de viaţă,cum n-am uitat să nu-mi aduc amintecă mo ...

Sigur că da! Urmez povaţa psihologului Mihai Cărare, îmi telefonez prietenii cei mai apropiaţi, Vasile Cherpedin şi Costică Prăpăd, şi ambii mi-o recomandă pe Maria Sâcâială, fostă Contabilă şefă în Atelierul de Vopsit Ciori, unde am lucrat şi eu între anii 2002-2006, ca expert/cotrobăitor Tehnic de Calitate! Cică madam Sâcâială e cea mai potrivită pentru Leac, poartă 55 de ani tereştri-n trup şi-n suflet, pantofi 44, rochii lungi şi strident imprimate cu mătăciu ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) mă duc până ACASĂ şi stau la geamul caremai cere şi mai cerne SEMINȚE de LUMINĂ,le trece în odaie, le-aşează sub icoaneşi văd ETERNITATEA la colţ cum se înclinăşi-mi scrie – cu CERNEALA aducerii aminte –pe aer, pe vedere, pe suflet, pe visare –contururi întremate dinspre SURÂSUL MAMEIcu mâinile întinse încet, mângâietoare (!) (!) mă duc până ACASĂ şi stau la geamul caremai cere şi mai lasă ochi ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” Motto: „pregătiţi ghilotina,            dar lăsaţi-mă să visez că dorm lângă o fântână”                                                        (Iolanda Cremene) (!) ce lene/apatie în creiere pătrateşi netede ca sticla unui ne/trebnic ceasîn care se aude tic-tac în repetateşi şarlatane rânduri – nu vine nici un breazsă-l scoată din firide şi pli ...

Au trecut aproape optzeci de luni de când, în urma unui ne/aşteptat şi ”elegant” Proces de Evaziune Sentimentală, mă tot vizitează – material şi spiritual, real şi virtual – o Doamnă/Ciudăţenie despre care am mai adus-aminte într-astă rubrică de subsol! Pe actul ei de identitate se poate vedea şi se poate citi foarte limpede: Apatia Lehamite! Desigur, n-am stat cu mâinile-n sân ori cu capul pe tânjală! Şi nici n-am făcut-o pe Zmeul sau pe Făt-frumos în prezenţa-i ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) singură şi duminică tocmai acolo –şi eu încă nu ştiu ce să-i fac depărtăriişi cred că-i foarte târziu să mai învăţdrumul spre înapoi sau drumul spre înainte (!) (!) singură şi duminică tocmai acolo –şi eu încă nu pot să cred în micul Totşi ştiu că-i foarte târziu să mai pricepapropierea cuvintelor sale printre cuvinte (!) (!) singură şi duminică tocmai acolo –şi eu pot crede numai în mar ...

Aud şi nu pot să mă apăr. Nu pot să plec din raza de acţiune a canonadei celor doi săriţi. E clar, sunt condamnat să aud: "De ce-ai uitat factura acasă? Zi, fă, de ce-ai uitat factura acasă? Ai uitat-o? Ori n-ai găsit-o? Dacă n-ai găsit-o, n-ai putut să-mi spui? Unde mergem noi, acum, aşa, ca proştii fără factură? Doar ţi-am zis s-o cauţi în sertarul de sus, nu? Nu cumva tu ai umblat numai în sertarul de jos? Zi, fă, zi!"..."Ce să zic, omule, ce să zic? Am căutat-o n ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) urcarea dinspre glezne spre ochi tot mai regretătriumful şi plecarea statuilor de cretă –nu m-am oprit acolo, o clipă, din urcare,să văd semul mirării sau semnul de-ntrebare,să mi se pară lesne victoria pe filesubţiri şi plictisite, poeme termopilesă scriu de-a lungul coapsei pe care vin la valemofturi de zei nemernici, săriţi din balamale (!) (!) nu m-am oprit acolo, regret – şi-mi pare binecă este foarte lungă ...

Transportul în comun al persoanelor presupune respectarea unui minim de igienă, dar şi de atitudine civică personală şi colectivă. Adică, altfel spus, nu mă sui în autobuz cum ţopârlanul cu plămânii plini de penultimul şi de ultimul fum lung de ţigară ca să-l suflu în nasul celorlalţi. Nu mă agit şi nu dau din coate ca pălitul de dambla, să mă strecor spre un fotoliu liber, indiferent că-s la prima vârstă, la vârsta a doua, la nu mai ştiu care vârstă circulă cu m ...