Cine ne apără în mijloacele de transport în comun? Șoferii, cu un ochi la drum, cu celălalt în retrovizoare

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” acasă - la profesorul meu de linişte - mă ia ogradaîn braţe şi mă duce în grădina lui dumnezeu.delicat şi persuasiv, profesorul şterge virgula dintremine şi el. el este un subiect. eu sunt un predicat.acasă - la profesorul meu de linişte - mă ia grădinaîn spinare şi mă azvârle în ograda lui dumnezeu.subiectul toarnă lacrima christi. şi eu îl declin.şi el mă conjugă. parcă suntem evanghelii după noi.filozofia ...

Într-o zi... (destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)... stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!... Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi de încetinire, şi de încetare! sunt murdar de acestea toate, însă caut orice soluţie să ies din ea!... gata, încep să bat la uşa ei (a dilemei, adică), poate m ...

Din colecția „Cele mai simple poezii rămase tablou” Motto: "şi vine, deodată, chiar timpul să alerg             şi să-l ajung mai repede pe tata,             să mă înveţe iarăşi descântecul de melc,             iar cântecul de leagăn să-mi păcălească moartea"                                                            (Iolanda Cremene)(!) la noapte am să vin să-mi daiovăz şi ...

Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi, viu şi sinucis) citeşte ziarul de ieri şi vrea să plece frumos şi definitiv?!... Uite, eu n-am iubit-o niciodată, însă începe să mă roadă gelozia, gândindu-mă că poate pleca deodată cu pictorul, po ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) miroşi a furtună, miroşi a zăpadă, a secetă lungă, a plâns, a mister - în rochie neagră, cu trenă uscată, s-aude izbindu-se LUNA de cer (!) (!) miroşi a cutremur, miroşi a ruină, a hohote oarbe, a tot, a nimic - doar LUNA s-aude cum cade-n grădină şi strigă la mine că moare de frig (!) (!) miroşi a triremă căzută pe gânduri, lovită aiurea de zei şi corsari - doar LUNA mai bate hulpavă pe scânduri, pe ...

În ziarul de ieri, amurgul ajunsese până la rochia de stambă a splendorii sinucise!... Uite, nu-i mai văd mijlocul rochiei de stambă! nu-i mai văd umerii rochiei!... nu-i mai văd gâtul de lebădă care a cântat prea devreme! nici gura... pe care nu am auzit-o niciodată reproșându-mi cruzimea şi indiferenţa! nici ochii... care nu mi-au zvârlit niciodată săgeţi muiate în otravă! nici părul lung până la naştere şi până la moarte!... Uite, întind braţele s-o ating, îns ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:”și vine deodată chiar timpul să alerg/ și să-l ajung mai repede pe tata,/ să mă învețe iarăși descântecul de melc,/ iar cântecul de leagăn să-mi păcălească moartea” - (Iolanda Cremene)(!) tata stă şi se uită cu ochi albaştrila teiul liniştit şi bătut de vânt -şi încep să mă mir: ce tei uriaş,ce tată bătrân pentru care mai sînt!(!) vine o pasăre cu pene de scrisşi se opreşte pe o ramură ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată, aşa, cum o văd acum, după sinuciderea bizară din vremea aceea, în gara aceasta, adică în gara unde alergam să văd trenul (şi eu) pentru prima oară, adică în gara de dincolo de salcâmi! sa ...

Din colecția „Cele mai adevărate poezii rămase tablou” Motto: "LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA"                                                       [Nichita Stănescu] nimic nu poate fi mai TRIST/ decât un SFÂNT plecat DEPARTE,nimic nu poate fi mai SFÂNT/ decât un TRIST suit în CARTE,nimic nu poate fi mai DOR/ decât un OM lângă FÂNTÂNĂcând scoate APĂ pentru cei/ care vorbesc LIMBA ROMÂNĂ,care vorbesc şi care scriu/ ...

Atunci, n-am văzut că se duce spre amurg!... Acum, oare unde se duce? e tot desculţă şi tot frumoasă! dar nu mai are sapă pe umăr! nu-i nici mică, nici mare! nici scundă, nici înaltă! nici  liniştită, nici tulburată! nici mai încolo, nici mai încoace! exact la câţiva paşi în faţa mea!... Iată, pădurea de salcâmi este din ce în ce mai puţină! şi face foarte puţine flori! doar aşa, de aducere aminte! şi face păsări mai puţine decât flori! doar aşa, să aibă c ...