Galaţiul are doar „o găletuşă de bani pentru 2026. „Suntem la limită, susţine primarul Ionuţ Pucheanu

(linia întâi) un fel de linişte în linia întâi soldaţii fumează doi câte doi tranşeele sunt pline cu bandaje  şi cutii de conserve scrisorile de acasă întârzie parcă ar fi fost trimise înapoi înfloresc macii în buzunarele vestoanelor bocancii şi armele miros a victorie inutilă nu aplaudaţi strigă luna către spatele frontului atârnând ca o medalie iar corbii vin să termine scrisorile pentru ...

(despre termodinamică şi despre o domnişoară rezistentă la frig) Scriu poezii de mână, dar scriu şi de tipar,le duc la corectură, la domnişoara Iar,iar ea – o cititoare-n păcate şi-n porunci – mă doare: ai prea multe în text picioare lungi! Mă uit la text, la mine, mă dau încet la ea:ooo, scurtă domnişoară, în poezia meanu căuta picioare, nici ritmuri de asalt,pune accent pe sensul cuvintelor, mai cald! Îmi dă o corectură…şi jur că nu mai facasemenea greşeală d ...

(poem găsit pe strada Basarabiei nr. 4, într-o zi, când veneam din Bucovina cu Adormirea Maicii Domnului de mână) Poate nu crede nimeni ce spun: este chiar ea,superbolă şi tristă şi strictă – doamna K;o căprioară neagră, cu ochii amărui;o lebădă sortită să cânte nimănui! O căprioară neagră ca noaptea într-un schitcând am o lumânare, dar nu găsesc chibrit,când Sinele glosează şi mi se pare greacărarea către sensul secret al doamnei K! O lebădă sortită să tac� ...

(către Tincuţa Arfire, in memoriam) Fulgerul – moft al luminii, sclipire din ochiul divin – duce şi-aduce aminte că leagă nimicul de tot ;semn al mirării din care poetul se-nfruptă puţin,pune pe dor o scânteie şi-o flacără pune pe rod. Tunetul – strigăt al celui mai singur pe jos şi pe sus – rupe din osul tăcerii şi scoate poeţi din păcat ;spunere până aude şi surdul ce mutul a spusatunci, mai târziu, când o mamă îşi uită cuvintele-n sat. Ploaia – o sfântă ...

(despre posteritate) Nostalgie pe vale trece o femeie cu moriştipe deal văd un zmeu de carnejucându-se cu un zmeu de hârtie Tata era odată ca niciodatăşi avea mâinile murdare de pâine Flacără verde nimic nu ştiu să spundespre agonia unui fluture Autodafe aprind foculmai departe vorbesc flăcările Nec plus ultra linia dreaptă este un cerc odihnindu-se Ultima dorinţă pregătiţi ghilotinadar lăsaţi-mă să visezcă dorm lângă fântână Fiindcă singurătatea lui unuseamănă ...

(despre Nimic) E greu până la Unu! E greu până la Sine!O fi adevărat? Sau mi se pare?Cumva, naiv, mă pregătesc de Moarte?Sau, negreşit, nimic nu-i nou sub Soare? Nu cred nimic din toate cele spuse?Nici nu mai poate Unu despre mine,îmi suflă-n ceafă, strigă printre lacrimi:să ştii că chiar şi Unu are Sine! Oprire-n Timp? Înţepenire-n Vreme?Nu, şakhti kundalini nu mă lasă!Calc pe Real, Nimic nu-mi pune piedici,alerg spre Unu, parcă mi-i mireasă! Ooo, ce frumos!? Dar ce-i ur� ...

(întru memoria tatălui, bunicului şi naşului nostru, Petrache Boza din Rădeşti, din sufletul nevestei sale, Zamfira) Tăcut şi blând, cu ochii pân-la ceruri, s-a stins bătrânul, suferind s-a stinsla marginea grădinii, într-o casăcu uşile deschise dinadins!… Deschise dinadins, poate aparepe drum, aproape, cineva să-l vadăşi să-i rostească: „te salut, bătrâne!”sau „să trăieşti!” sau „săru’mâna, tată!” Îl văd şi-acum: căruţa cu măgarii,zâmbetul cla ...

(pe strada Libertăţii 44, pentru Emil Ioiţescu, La mulţi ani!) Sunt prima victorie a prietenului meu;el mă învinge şi încolo şi încoace;mă simt foarte bine bătut şi învinsfără declaraţii de război, fără declaraţii de pace! Prietenul meu este singurul luptătorcare mă bate fiindcă trebuie să mă înveţesă nu mai ucid niciodată o pasăre cântătoare…prietenul meu merită Nobel pentru blândeţe! Ooo, văd şi astăzi cum se zbate,cum se uită în ochii mei victorioşi ...

(un vis frumos) Se făcea că domnul general stă lângă mine, în tranşeea sinistră şi goală, că eu mă gândesc la soldaţii morţi de ieri şi el se gândeşte la doamna generală rămasă departe, printre maiori şi colonei, să se zvârcolească de dor şi supărare şi să urmărească la televizor cum generalul pregăteşte victoria următoare… Se făcea că domnul general îmi dă mere:ia, soldatule, sunt bune de frică,sunt bune de plăcinta pe care a făcut-ogenerala mea mititi ...

(pregătire de toamnă) Vreau întotdeauna ce nu am; coapsa ei se gudură la geam; eu mă uit la ea şi mi se pare că mă ia frumos peste picioare! Dar şi ea se uită des la mine cum din vârful sânilor, văd bine şi râvnesc şi tot mai vreau o leacă s-o sărut, să urle şi să tacă! Ce ochi mari, am întrecut măsura, nici de-a sila nu-i închizi cu gura, doar să-i dai de-a dura poţi la vale pe suiş de coapse haimanale! Nu v-am spus nimic până acuma; fără ea mă bate zilnic bruma ...