Scaune „primenite” în mijloacele de transport Transurb, pentru că erau rupte, murdare şi urât mirositoare (FOTO)

Oare ce se poate întâmpla, dacă nu-i fac hatârul? Oare-mi dă papucii, dacă nu-s de acord cu ea, în legătură cu foarte subtilul poem al lui Marin Sâcâială, mortul său? Ca să-i distrag atenţia, să schimb macazul obsesiei sale şi s-o aşez pe calea cea dreaptă, zic eu, mă apuc să-i cetesc un text despre Maria! Iată-l: "Dă drumul la poartă, Marie!/ Nu vezi c-o mănâncă rugina?/ Trecutul e gata să plece./ Şi-i gata să intre Lumina.// De-o mie de ani înainte/ şi încă o ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) bună dimineaţa-i bună/ chiar de pare cum că nu-i,chiar de pare cum că tace:/ tu-i tăcerea toamnei, tu-i (!)(!) este bună dimineaţa/ când tăcerea din gutuizice toamnei că-i adâncă:/ tu-i adâncul toamnei, tu-i (!)(!) este bună dimineaţa/ când mă pierd haihui-haihui,printre sus/urile toamnei:/ tu-i înaltul toamnei, tu-i (!)(!) bună dimineaţa-i bună/ când ajung la geam să spuice să fac în toamna ceasta:/ tu-i ...

Sigur că da! Maria Sâcâială îşi ascute glasul de Batoză Proletară... şi iată ce mi-i dat să aud în ziua comemorativă a lui Ştefan cel Mare de sub Monastirea Putna! "Toată viaţa, se pregăteşte de plecare./ Îţi vine să crezi că nu se va mai întoarce niciodată./ Şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, însă toţi zic:/ ducă-se la naiba, că-i o Traviată!// Toată viaţa, cultivă şi creşte şi îngrijeşte camelii./ Îţi vine să crezi că-i o florăreasă oarecare, (in)d ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:"Ce trup de sirenă (trist, lung şi frumos)/ mă strigă să merg (până la moarte) pe jos,/ şi înapoi (până la naştere) să ajung,/ pe drumul fără urmă, cel mai frumos şi mai lung,/ pe drumul fără capăt, fără viaţă şi fără moarte.../ pe drumul fără de care nu se poate!//... Acesta-i singurul drum fără capăt,/ fără nici o poartă, fără nici o uşă, fără nici un lacăt,/ fără nici o intrare, făr ...

Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” (!) mă duc să ascult Veşnicia.../ nu ştiu ce să-i dau... să priceapăcă-n susurul ei se ascunde/ uitarea strigării la grabă,că-n pântecul său încolţeşte/ sămânţa lui Tot ce-i Nimicaşi care s-adună cu altul.../ s-adună şi zdrumică frica (!)(!) mă duc... să priceapă că nu e/ străină şi singură-n noapte,şi-n zi, şi-n lumină, şi-n beznă,/ şi-n clipe mai crude, mai coapte,şi-n vorbe mai reci şi mai calde ...

Pentru că poemul răposatului Marin Sâcâială m-a pus ca pe un zimbru cu botul pe labe de leu, adică m-a răvăşit sufleteşte, frumos, trist şi adevărat, o asigur pe Maria, văduva sa ne/veselă, că nu plictiseala-i cauza textului, ci instrucţia! Cel care scrie din dezamăgire/monotonie, iar nu „de meserie”, cum zice Eminescu, nu reuşeşte să atingă asemenea profunzime/înălţime, şi mai bine-ar fă studieze „Logica iepurelui în grădina de zarzavat” şi „Rolul filozofi ...

Sigur că da! Cum să refuz Leacul? Cum să nu percutez la rugămintea doamnei Maria Sâcâială? Deja salivez gândindu-mă la dulceaţa de coacăze şi la cine ştie ce alte dulceţuri/dulcegării mă aşteaptă! Nu?...E cât se poate de limpede: dacă vreau, într-adevăr, să mă eliberez din ghearele şi din dinţii Apatiei Lehamite, n-am de ales! Trebuie să urmez recomandarea psihologului Mihai Cărare, trebuie s-o urmez pe recomandata prietenilor mei! La urma urmei, o fi dânsa de cinci ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) în care capăt al secundei/ să cred că vei veni la timp?ai fost în capătul acesta/ când eu eram în celălalt? –am fost la începutul vieţii/ acestei clipe, şi scâncea,poate pricep şi eu că are/ un capăt rece şi-unul cald (!) (!) cel rece să fi fost acela?/ cel cald, atunci, când/cum va fi?de ce scânceşte, oare?/ oare, dacă nu ştiu, ce pot să-i fac? –se umple leagănul cu plânsu-i,/ n-am nici un cântec s-o d ...

Mă uit la Maria Sâcâială, dar nu-i dă nici o lacrimă! Oare n-a impresionat-o cu nimic Tulburarea Semantică şi Sintactică şi Morfologică a textului pe care chiar acum l-am terminat de cetit? Cred că are Inimă de Piatră, dacă nici „Un bilet de Tren şi o Carte de Rugăciuni” n-a reuşit s-o răscolească, să-i ude ochii galbeni, să-i pornească Emoţiile, să-i accelereze ritmul cardiac!  Mă ia de mână ca pe-un plod şi mă duce în apropierea unei cruci de granit, pe care ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) și m-ai lăsat să-mi duc singurătateaca pe o cruce-n vârfuri de golgotecrizantemate, până-mi sângereazăochii pe rug şi sub uvedenrode (!) (!) și m-ai lăsat să-mi strâng ultima clipă,ca pe-o smerită, ultimă povară,şi s-o azvârl, aşa, să nu mai ştiecă m-a împins fulgerător pe scară (!) (!) n-am să te uit, frumoaso, niciodată,cum n-am uitat întâia zi de viaţă,cum n-am uitat să nu-mi aduc amintecă mo ...