19,5 milioane de lei pentru modernizarea Colegiului „Costache Negri”

a ULTIMA OARĂ ninsorile LUNII îţi lasă pe rochie fluturi imenşi - cămaşa de forţă-şi azvârle nebunii şi fug să se-mbrace în flori de măceş!!! aşteaptă străpunşi cu secanta LUNARĂ, sărută iluzii muiate-n cianuri, de parc-ar muri pentru ULTIMA OARĂ, să-i plângă măceşul aprins în păduri!!! doar ULTIMA OARĂ a fost totdeauna în viaţa lor scurtă cât ţine-un chibrit - la moartea lor, zilnic, a fost numai LUNA în rochie albă până-n sfârşit!!! ce lungă e tren ...

Iată ce i-a dictat poetul Marcel Măzăriche lui Vasile Vindereu, pentru ca să scrie pe lespedea şi pe crucea mormântului în care „doarme” grangurul „întrerupt” de cel mai straniu, dar şi sincer cetăţean de „onoare” al celui mai sigur/ potrivit „loc de parcare”, al Cimitirului „Sfântul Lazăr”, adicătelea! Citiţi şi vă cruciţi corect! „am să te prind că vii să furi zarzăre.../ fir-ai să fii, moarte de pasăre!/ nici n-am crezut cu tu vreodată/ ai să op ...

lebede albe, lebede negre - pe vârful picioarelor, înalt şi adânc şi răscolitor, îmbrăţişare sufletească până când se întunecă, mângâiere nocturnă până când se revarsă altă lumină într-alt plâns şi dor - ce frumos alunecă şi alunecă şi alunecă până când luna face cale întoarsă şi se opreşte şi admiră, şi admiră şi se opreşte, şi luminează această mişcare(de)scriere ROMÂNEŞTE lebede negre, lebede albe - una câte una, două câte două, toate c� ...

Aşadar, viteazul Vasile Vindereu a ucis un grangur! Cu premeditare şi cu sânge rece l-a ucis! Şi a ţinut neapărat să se „descarce” de păcat, povestindu-mi aceste amănunte spăimântătoare! Sigur că da! N-am cum să nu-l condamn pentru ce a fost în stare! Chiar dacă aş vrea să-l ajut spunându-i că-l iert şi eu şi toată lumea sa, nu-l ajută cu nimic! Fiindcă, din cât cred şi ştiu eu, Iertătorul Universal nu-l va ierta niciodată! Această faptă groaznică nu se presc ...

Motto:"moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea"                                            (Gabriel Garcia Marquez) (!) ascult cum se scutură liniştea-n cer/ de-atâta uitare, cum tremură sufletul meu efemer,/ dar ţie nu-ţi pare oleacă de rău şi de trist şi de dor/ pe urmele mele rămase-n ţărână, să vezi cum cobor/ cu ochii la stele (!) (!) să vezi câtă zgură, să vezi cât nimic/ n-atâta văpaie, s-auzi cum lumina se ...

Şi uite ce-mi destăinuieşte/ povesteşte Vasile Vindereu! „Chiar sunt convins că nu-ţi vine să crezi, dar pot să jur că eu l-am ucis pe cel de sub crucea asta! Pot să jur pe cuvântul meu de onoare, pe seriozitatea mea de onoare şi pe sufletul meu de onoare! Pot să-ţi aduc şi martori oculari, de atunci: Ion Mutelcă, Vasile Cherpedin şi Costică Prăpăd erau de faţă la această ucidere cu premeditare! L-am ucis într-o pădure cu salcâmi! De multă vreme pusesem la cale asasi ...

!!! o, doamne, câţi fluturi de lampă/ aşteaptă pornirea luminii - nu au nici astâmpăr, nici foame,/ nici sete, nici somn, nici răbdare, nici milă nu au şi nici teamă,/ nimica nu-i poate întoarce din visul şi gândul şi zborul/ spre moartea cea mică sau mare !!! !!! nu cred că există vro altă/ mai mare izbândă cum ceastă pândire, cum ceastă năvală,/ cum ceastă-ncercare divină - o, doamne, primeşte-mi ofranda - / primesc şi înalţ mulţumire că sunt printre fluturi ...

Tovarăşul Vasile Vindereu face la stânga, spre intrarea-n Cimitirul/Dormitorul „Sfântul Lazăr”! Fac şi eu la stânga... şi-l urmez cam la un pas mai în urmă! Că doar sunt invitatul său, nu? Că doar are să-mi mărturisească „ceva” care nu mai suportă amânare, nu? Cred că are „ceva” pe suflet şi vrea să nu mai aibă! Cred că vrea să scape de-o povară care-l macină, probabil!... Cred că nu mai poate suporta o remuşcare, o mustrare de conştiinţă, nu? Cred că- ...

!!! doamnă, mâine-dimineaţă/ te aştept la mine-n gară, poate vii măcar o dată,/ poate vii întâia oară ca să-mi spui ce fel de viaţă,/ ca să-mi spui ce fel de moarte ai râvnit întotdeauna/ şi-ai găsit în altă parte, iar eu am rămas aicea,/ în secunda ceasta mare, să-mi fac o nemaivăzută/ fabrică de lăcrămioare că nu mai pot nici a plânge/ într-astă deşertăciune - gata, mă grăbesc spre gară/ - un tăciune şi-un cărbune... doamne, dă să fie-aievea/ visul, ...

În fiecare dimineaţă, exact la ora când clopotele şi toaca (se) bat pentru chemare la utrenie, cetăţeanul Vasile Vindereu trece-nspre nord-vestul cartierului Ţiglina a IV-a, unde se întinde Dormitorul "Sfântul Lazăr"! Trece cu mers târâş-grăpiş, cu paşi mici şi egali, cu destulă prudenţă, dar şi siguranţă în sistemul său osos şi muscular, în pofida vârstei sale de octogenar lămurit! Şi nu merge cu fruntea-n pământ! Şi nu scuipă pe caldarâm! Şi nu ronţăie ac ...