Singurul cartier din Galaţi cu lucrări de regenerare urbană terminate

Ieri, la șase ore şi patruzeci şi cinci de minute, taman când eram pe piciorul de plecare - stângul, ca-n armată - aud bătaie în uşă! Ciocănitură, adică! Vreau să cred că mi se pare, că cine ştie ce fantasme acustice mă încearcă aşa matinal! E limpede, nu mi se pare, fiindcă ciocănitura se repetă mai tare şi mai des! Mă uit pe ăla de studiat şi nu mă crucesc: este Ea, a mai fost şi altădată, la ore diferite, însă nu i-am deschis! Oare ce necazuri o fi având di ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara,şi prin livada cu aduceri în amintesă-ţi treac-un zimbru către locul adormirii,ultim, tăcut, umil, bătrân... printre cuvinte!Dacă-l auzi şi vrei, cumva, să mai rămână,leagă-l cu lanţul de-un gutui, de doi gutui,să fie-al tău... (şi viu! şi mort!)... să nu mai fieal depărtării... animalul nimănui!Nu-i mofturos - nu cere apă, nici mâncare -spune-i, te r ...

Auzi, cică „ajung repede fiindcă plec târziu”... şi „dacă aş fi plecat devreme, aş fi ajuns greu... sau niciodată”! Cum vine asta, bre, Frasine?... Şi parcă-l aud, aşa, absent, cum e, Acolo, dac-o fi ajuns!Mă duc până Acasă şi stau la Geamul care/ mai Cere şi mai Cerne Seminţe de Lumină,/ le trece în odaie, le-aşează sub Icoane.../ şi văd Eternitatea la colţ cum se înclină/ şi-mi scrie... (cu cerneala aducerii-aminte,/ pe aer, pe vedere, pe suflet pe visare).. ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Sunt şi stau cu lăptăreasa pe marginea lumii, să pască, să se sature şi să se umple cu lapte! Şi mă uit la nouri: unu câte unu, doi câte doi, uscaţi şi bătuţi de vânt, se duc nu ştiu unde, şi eu cred că se duc să se umple cu apă, însă nu pot pleca după ei, să văd unde se duc! Trebuie să stau aici şi să am grijă... nu cumva să intre lăptăreasa în lucernă şi în păpuşoi, că poate să moară de poft ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mor cuvintele -chiar şi cuvintele care s-au ţinut de cuvânt,care s-au suit în cărţi,cât mai departe (?) ori cât mai aproape (?)de cer şi de pământ!Mor cuvintele -cu toată vrednicia şi cu toată lamura mor,cu tot dinadinsul şi farmecul mor,cu toată diferenţa (şi cu toată împăciuirea)dintre urc şi cobor!Mor cuvintele -chiar şi cele din şirul principal de cuvinte,mai ales cele din linia întâia,din tranşeele care ...

Da, deschid Cufărul lui Vasile Frasin... şi se face Lumină! Fără să mai aleg, scot un text/palimpsest şi-l iau la desluşit cu lupa de criminalist! Şi iacătă ce mi-i dat să  descopăr!... „chiar văd lumină, iese fum, dar nu răspunde.../ (o fi dormind? n-o fi acasă? nu mă vrea?).../ zadarnic strig... ies clipe lungi şi muribunde.../ şi-mi plâng pe umăr, fără vorbă, uite-aşa!// vine un om, l-întreb frumos - (trece şi tace!/ nici el nu ştie? ori nu vrea?) - e-n lacrimi ...

Sigur că da! Cufărul lui Vasile Frasin? Da! O comoară! Un depozit de minuni! Cinci sute şi patruzeci de scrisori de dragoste către aceeaşi femeie! Toate scrise pe hârtie dictando, cu cerneală neagră! La sfârşitul fiecărei epistole - notat, cu cifre şi litere, numărul de cuvinte întrebuinţate în respectiva Odă închinată unei Iubiri, unei Candori, unei Deşertăciuni! Deloc nu mă amuză această manieră de a friza perfecţiunea/perfectibilitatea! Scrisorile sunt adevărate de ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) mă duc să ascult VEȘNICIA - nu știu ce să-i dau, să priceapăcă-n susurul ei se ascunde uitarea strigării la grabă,că-n pântecul său încolțește sămânța nimicului care-sși care s-adună cu altul - s-adună și face ANTARES (!)(!) mă duc să priceapă că nu e străină și singură-n noapteși-n zi și-n lumină și-n beznă și-n clipe mai crude, mai coapte,și-n vorbe mai reci și mai calde, trimise de cele nim ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Cred că (am să) scriucea mai frumoasă poezie din această lume:picioarele ei seamănă cu picioarele tale,sânii tăi seamănă cu sânii săi -parcă-s două dihănii superbe, fără nume -ochii săi negri sunt ochii tăi negri,mâinile voastre sprijină cerulsă nu cadă nici peste buni şi nici peste răi!Cred că (am să) scriucea mai frumoasă poezie din această viaţă:am zăpadă, am ţărână, am nuia de alun,am cerneală ...

După plecarea lui - Vasile Frasin se numeşte - am cotrobăit oleacă prin cufărul copilăriei şi armatei şi vieţii sale! N-am aflat decât hârţoage/palimpseste! Toate scrise cu „creion chimic”, cum îi zicea dânsul la plaivazul pe care-l purta mereu în buzunar! Curiozitatea m-a determinat să caut o lupă şi să încerc să desluşesc măcar un text! După o zi de cercetare, iată ce am reconstituit de pe prima ţidulă! Citiţi şi vă cruciţi!... „rugineşte filarmonica, feme ...