24 de ateliere auto din Galați, cercetate pentru evaziune fiscală

Şi scrie pe zăpadă, şi corectează, şi mai scrie o dată, şi mai corectează o dată!... Şi, mai un viscol, mai o moină, mai o negură!... Literele se strâmbă, cuvintele încep să nu mai poată fi citite, pricepute!... Şi scrie din nou!... Şi corectează din nou!... Hai, ia nuiaua, că degetul de scris nu se mai vede, s-a tocit, toate degetele s-au tocit!... Ia nuiaua de scris, ascultă-mi dictarea şi trece-o pe Curat!... Încep: "Şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,/ în s ...

Bună seara, Vreme din Departe, vreme dinspre Secetă... Ce faci? eşti senină? te-nveleşti cu nouri? te găteşti de ploaie? ningi? sau taci? Bună seara, Ploaie de Acolo, ploaie de Atuncea... Vrei să vii? se aprinde grâul prin zăpodii, puii se usucă-n bagdadii, fumegă pe coastă caii noştri, Zmeul nostru stă aproape stins, ultima Ileană-şi poartă ochii până-n poarta Naltului învins! Bună seara, Vreme de Furtună, vino chiar Acum... dacă mai vrei să se-ntoarcă lacrima din ...

Hai, gata cu vorbăria, gata cu pregătirea, gata cu somnul raţiunii, gata cu palavrele despre cuplul romantic absolut! Ia degetul (ori nuiaua) şi începe să scrii ce ziceai că nu trebuie să scrii! Începe din margine! Din marginea stângă şi de sus în jos, după un vechi şi străbun obicei, cum zicea Adrian Păunescu la întrebarea "cum scrii?"! Uite, începi de pe Lacuri, treci prin grădina lui bădia Iancu Cujbă, prin ograda lui moş Gheorghe Mihai, pe coasta Râpii celei Mari... � ...

Moto: "Bună dimineaţa, Vreme de Nălţat/ florile în fructe, nimfele în fluturi,/ gândurile-n visuri, visul în păcat.../ vreme de sfărmare-a şoaptei în săruturi!" (Iolanda Cremene)   Şi m-ai ucis, doamna mea, m-ai ucis!... (însă m-ai ucis foarte frumos!)... mulţumesc cerului şi pământului tău... nu pământului meu... (care merge pe jos)! Merge pe jos, fiindcă nu are sus... adică nu are cer şi nu are nimic altceva... (nici măcar cuvânt şi haz nu mai are!)... numai al t ...

Gata, nenea Viscol s-a stins! Nu mai bate! Omătu-i cât pomii! Merg pe casă! Şi mă uit în zare! Şi-mi zic: "Iată cât loc de scris! Iată câtă arie albă! Poţi să scrii de aici până la doamna Ta! Dar e foarte departe până la ea! La cât de multă zăpadă de scris ţi-a dat Cel la care (nu) te-ai rugat, nu ştiu dacă ai să ajungi (toată viaţa) la doamna Ta, scriind! Nici dacă mergi fără să scrii... şi tot nu cred că ai vreo şansă de întâlnire! E prea departe de tine, ...

Era târziu când am aflat/ Sufletul tău Nenumărat... era târziu când am pierdut/ Sufletul tău Neînceput... era târziu când am deschis/ Sufletul tău Ne/manuscris... era târziu când am visat/ Sufletul tău Ne/predicat... era târziu când am citit/ Sufletul tău În Măr Murit... era Încet când m-ai ucis,/ Sufletul meu Între Deschis... între Acuma şi Atunci,/ între Avari şi Nibelungi... între Ce Este, dacă nu-i/ Cruce în Credere şi-n Cui...?! Era devreme când era/ Nimic î ...

Da, sunt convins că ai citit ziarul de ieri, dar nu mi-ai spus cum să încep scrisoarea pentru tine. Dacă ţi-a fost greu să te duci la Poştă, de ce nu ai trecut pe drum, pe lângă poarta mea de triumf... şi să-mi zvârli învăţările tale-n grădină, n-ogradă, pe casă, în teiul sub care am visat că eşti mireasa mirelui moldav, în salcâmul de unde am căzut când mă uitam în zare să văd când începe curcubeul alb-negru? În iasomia despre care am cântat "foaie verde iaso ...

Am aproape o viaţă de când n-am mai desenat nici o vorbă, nici măcar o literă pentru tine, doamna (mea) Ta! Mă grăbesc să-ţi cer şi să te conjur să-mi dai iertare, să-ţi prezint toate scuzele şi să fii îngăduitoare cu eu(l) meu fizic, psihic şi chimic... şi oricum o mai fi acest imbecil/impertinent atomic imaginar în/din ceastă carcasă pe care o mut de colo, colo... uite-aşa, cum am mutat-o şi atunci, când am venit să te cer ori să te răpesc în noaptea aceea cu lun ...

Mă dau (din adânc) mai adânc... mi se pare prea lung şi prea lacom cest jos vertical, prea cinic şi gol să mai spun că nu doare Uitarea rămasă năucă pe mal! Nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mână măcar de adio (răspuns la-ntrebare)... Cobor... se aude Uitarea stăpână eternă pe Tot ce-i Nimic în mişcare! Mă sui (din înalt) mai înalt... mi se pare o bestie strictă cest sus vertical: n-aude, nu vede, nu cere iertare Uitării rămase năucă pe mal! Şi urc... (nu mai ...

Te salut, Cireşul meu Amar până-n secunda morţii, până dincolo de moarte... mă uit la tine şi nu-mi vine să cred: parcă eşti un vulture cu aripile sparte, cu ochii închişi până la ultimul sânge, cu zborul încuiat până la ultimul os, cu pliscul deschis întru zicerea ultimului cuvânt despre fâlfâitul tău majestos, despre omul cu praştie şi despre omul cu puşcă, despre omul care te-a rupt din eternitate, despre omul care te-a smuls din aer să te împăieze şi să te ar ...