Înainte de-a începe să mă otânjească, îl rog pe nenea popă să-mi permită şi să-mi îndeplinească o dorinţă. Omul dă dovadă de-un teribil umanism şi pică de acord. Astfel, mă deplasez câţiva paşi până la cutia milei şi pun toţi bănuţii pe care i-am adunat din urma unui mort, cu o zi înainte, care era o moartă, de fapt, şi se ducea andante în Marele Dormitor Universal de la capătul autobuzului 9. Apoi, bat şi toaca, bat şi clopotul, şi-mi fac şi o suită de ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) desenează fluturi pe asfalt -fluturi mulţi, cu cretă colorată -şi-i descântă şi le spune cum,când şi unde au mai fost odatăşi-au trăit şi au murit frumos,fluturându-şi rostul pentru cinepoate înţelege că mai suntliniştiri, chiar dacă-s mai puţinecantilene, lăcrămări şi-uimiriprintre mâini întinse-n fluturarede batiste şi năframe cândtrenu-i gata-n gări despărţitoare (!)(!) desenează fluturi pe asfalt ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) chiar de-i în mijlocul propoziţiei ori al hectarului,grâu se scrie şi se desenează cu literă mare (!)(!) chiar de-i în mijlocul rostirii ori al oceanului,apă se scrie şi se desenează cu literă mare (!)(!) chiar de-i în centrul strigătului ori al nenorocirii,mamă se scrie şi se desenează cu literă mare (!)(!) chiar de-i în centrul scrisorii ori al despărţirii,iubire se scrie şi se desenează cu literă mare (!)(!) i ...
Cum ziceam, pârdalnicul de popă mă întreabă dacă vreau să ne achităm în luptă dreaptă sau în luptă strâmbă. Şi-i răspund cu frica pe ţeavă, cu inima în beregată, cu ochii la clopotniţă, cu gândul că n-am pe unde s-o şterg, că nu am nici o scăpare, că trebuie să înfrunt nişte principii bătute în piroane şi nişte hachiţe/baliverne sentimentale ancestrale cu design/aere de preot: "Aprob pozitiv pentru bătălie strâmbă, onor sfinţia ta, că pentru luptă din ...
Un popă a zis că mă bate. A zis că-mi frige o bătaie soră cu Moartea. Cică el, acest caporal biblic, stă cu Moartea mai bine decât mine. Adică, dânsul munceşte cu ea, mănâncă împreună, dorm laolaltă. El trăieşte prin ea. Iar ea există prin el. Cică vrea să mă bată pentru că am îndrăznit să-i trag vro câteva ocheade coanei preotese. E foarte adevărat, am admirat-o frumuşel şi peste gard pe straşnica nevastă de preot, când făcea plajă pe prispă, şi el era ...
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) dac-ar fi fost cum (n)-am crezut că estecând bănuiam că poate fi frumos,n-aş mai fi spus: îm pare rău, adio,copila mea cu ghetele pe dos (!)(!) n-aş fi-ntrebat: de unde-ncepe Unuşi unde-ajunge? cât durează Doi?cam cât Nimica-ncape într-un Zero?cât Patru stă-ntr-o vale cu trifoi?însă a fost alt cum… şi (nu)-mi mai parecă (nu) există (pururi) întâmplare (!) (!) și parc-aş vrea să nu-mi aduc amintece am crezut, cu ...
BALADA CURCUBEULUI DI/STINS (re/încărcare)
Vineri, 16 August 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos, să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate, şi din tăcerea şi uimirea mea să-şi ia odihnă, visuri şi oglindă, şi, mâine, nou-născut, să se aprindă (!) (!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie ...
Sigur că da!... sigur că da!...(!): "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,/ plângeţi-l pe cel ce n-are Moartea şi Moldova lui!"... Nu-i aşa că-i devastator poetul Cezar Ivănescu, aici, mai ales aici, în Podul plin cu atâta trecut în prezent şi cu atâta prezent în trecut?... Vreau şi încerc să merg spre diedrul cu voci, spre paingii care, iată, intră în "joc", încep să-şi pună la "bătaie" măiestria-n ale pânzelor perfecte, ingeniozitatea întru co ...
Da, orice aventurier (sătul şi plictisit de sirene printre Scylle şi Charybde clasice ori moderne) visează şi programează o întoarcere de control (sau definitivă) în Ithaca! Negreşit, în Podul bunicii mă simt exact în piele de Odiseu, în miezul unui Mister prin care colcăie substantive moarte şi vii, comune şi proprii, plăcute şi inutile, greţoase şi ademenitoare! În iureşul cestor vedenii/auzenii, frica-i materială, are consistenţă aproape solidă, îi simt atingerea p ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) mă rog să-ţi fie bună dimineaţa,mă rog să-ţi fie sufletul uşor,să poţi ajunge unde vine trenul,ultimul tren… cu-n singur călător,şi pleacă mai departe, mai departe,cu doi, spre gara fără ne/sfârşit,spre gara unde felinare sparteaduc aminte tot ce (n)-am iubitnici eu, nici tu… şi mai aduc amintecă trenul merge NUMAI ÎNAINTE (!)(!) mă rog să-ţi fie bună dimineaţa,mă rog să-ţi fie sufletul uşor,să poţi ...
