Primăria vrea să scape de „epava” portului de ambarcaţiuni

Sigur că da, îl las pe Lucian Blaga să plece prin oglinda fântâniţei, fiindcă mai are cam treizeci de ani şi-şi află loc de veci şi în "Cel mai iubit dintre pământeni", unde ţăranul/hâtrul Marin Preda i-a deschis ultima "corolă de minuni a lumii"... pentru totdeauna!... Sigur că da, mă sui spre hotar! Aşa i se zice acestei culmi de coastă, acestei zări de fiecare Răsărire!... Acestui drum misterios, care desparte răzeşimea celui Rădeşti de răzeşimea cestui Zimbru! ...

Şi omul-femeie se ridică de sub cătinişul lui moş Fluture, mă salută cu-n respect despre care am să-mi aduc aminte toată viaţa... şi pleacă Înainte! Pleacă Înaintea ei, vreau să zic! Fiecare-i cu Înaintea lui, nu? Oare de ce nu avem toţi aceeaşi Înainte? Zău că aş fi plecat cu omul ăsta, chiar dacă-i femeie! Mi se pare că Înaintea unei femei poate fi mult mai grozavă decât Înaintea unui bărbat!... Dar, iată, nu mi se permite! Cum atunci, în vis! În primul meu vi ...

Şi, dacă Înainte înseamnă peste Tot (numai Înapoi nu, deocamdată) încerc să cred că-i numai bine pe drumul care duce la bunica Maria. Cum, adică, "duce"? De ce nu "vine"?... De ce-mi pun, oare, aceste "stupide" întrebări, în loc să-mi văd de drum, Înainte?... Cine mi-a vârât în Comitetul Central că "Toate drumurile duc la bunica Maria"?... Parcă nişte deştepţi daţi prin ciur şi prin dârmon ziceau că "Toate drumurile duc la Roma"!... Şi un poet român (Miron Radu Par ...

Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă! Şi trebuie s-o iau ca atare! Trebuie să plec numaidecât! Pentru că, ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine, o secundă nu durează mult, dacă nu sunt obişnuit să nu dureze puţin, mai ales c ...

După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi de unde ai plecat în secunda zero, cucul va fi cântat fix 14 ani de la Sosirea ta pe Pământ. Adică exact Paisprezece ani (de) Acasă. Fără aceşti ani (de) Acasă şi fără să respecţi ( ...

"Cele mai triste poezii rămase tablou" Cred că observi cum se uită la mine cuvinteledin lăstărişul sihlei în care dormşi (nu) mi se pare că visez uniform-acceleratîntr-un timp rectiliniu şi uniform,după cum se pricepe să-(mi) bată inimaputregăioasă şi plictisită de stat,după cum înţelege să (nu) mai cântepăsărimea cea de toate zilele şi nopţile melefrânte, înfrânte, răsfrânte, plăpânde! Cred că observi cum se îndepărtează de mineşi nici măcar nu se uită ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) știi tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul NE/RĂBDĂRII, să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând? cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde? cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând? cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare când - în pururea - ca tine/ nu-i nici marea cea mai mare (?) (!) vezi cum bate! ştii cum bate!/ nu-i nimic! lasă-l să bată! - dacă ...

Da, aşa am zis: lângă Marele Trandafir Sălbatic stă Marele Rug! Marele Mur, cum îl respectă oamenii de dincoace şi de dincolo de hotar! Şi cum să nu-l respecte când toţi se hodinesc la umbra-i uriaşă, mai ales în vreme de-nflorire şi de arşiţă, când toţi mănâncă fructele-i ademenitoare printre spinii apărători, cum scrie Învăţătorul Ioanid? Da, se hodinesc şi visează cu mare frică de balaurul care, cică, îşi are sălaş în adâncurile tenebroase ale Marelui R ...

"Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) hai la sălciile noastre umplute cu păsări până la cer,să desenăm stihuri de dragoste până când se usucă şi piertoate frunzele sub care am citit atâtea poeziicând mă fluierau cuvintele şi-mi spuneau că ai să vii (!) (!) acestea sunt sălciile acelea plângătoare pânăla stelele multe şi căzătoare-n singura şi ultima fântână,noaptea, când nimeni nu vine să scoată apăşi lasă adâncimile să se aline şi iar şi iar să � ...

Tace. Nu mă priveşte. Ce-o să facă (biata, im/posibila femeie) cu-n naiv, cu-n mototol ca mine? Doar n-o să se apuce să-mi facă nu ştiu ce curte şi nu ştiu ce declaraţii prin parc! Doar n-o să se apuce să mă hărţuiască din punct de vedere! O fi aşteptând să încerc/încep eu? Nu cred! Mai degrabă cred că am de-a face cu Altceva, nu cu năzdrăvăniile care-mi huruie prin cap! Mai repede-mi vine să cred că sunt martorul unei bizarerii care va fi să-mi marcheze fizicul şi ...