Am crezut că a dat colţul... şi nu m-a chemat şi pe mine la îngropare. Nu, nu a murit. Nu moare moş Ion Mutelcă, aşa, cu una, cu două, cu şapte, cu nouă, cu o mie şi una de boli pe trupul şi pe sufletul lui de consumator. Consumator serios de realitate românească, de nenorocire democrată şi de nesimţire capitalistă. Nu moare moş Mutelcă de dragul Patriei, de sanchi, de ciudă, de dragul ne/aleşilor ajunşi nişte penali şi nişte penibili, nişte cărnuri şi cărniţe car ...
În fiecare zi, cam la aceeaşi oră, îl văd trecând spre Cimitir, prin dreptul fostului Bandajatul. Trece cu pas vioi, puţin aplecat către faţă, cu haine sărăcăcioase şi cernite, c-o desagă pe umăr, cu părul lung până la omoplaţi. Şi scoate fum. Mult fum de tutun ieftin. Nici de-al naibii nu dă ţigara dintre buze. O aprinde şi-o ţine aşa... trage din ea continuu... zici că-i burlan de locomotivă clasică. După cât îi de hotărât, se duce undeva, la sigur. Îl opresc ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Să fii cu minte... nu mai trece multşi-ncepe iar oprirea următoare,sub farmecul aceluiaşi salcâmumplut cu păsări şi suit în floare,păzit de-un zmeu mărunt şi delicat,scăpat din timp, aşa, ca prin minune,şi prigonit, şi alungat din cărţi,din vis-răsare, spre frumos-apune!Nu se mai poate... nu mai are cumsă nu se-ntâmple şi să nu se-ntoarcăsecunda-nchipuirii sub salcâm,secunda cea mai lungă şi mai largă,în care s ...
Eu n-am nimic! Pentru că eu nu ştiu să fac ceva cu ceva, dacă aş avea ceva! Ce să fac eu cu un avion? Nu-mi trebuie, fiindcă am frică de înălţime! Ce să fac eu cu un vapor titanic? Nu-mi trebuie, fiindcă am rău de apă! Şi nu-mi trebuie nici lift, că sufăr de claustrofobie! Sufăr şi de agorafobie, drept pentru care detest şi urăsc visceral spaţiile deschise! Am şi silvafobie! Şi de moarte mi-i frică! Şi de viaţă mi-i teamă! Şi de păsări! Şi de animale! Şi de abs ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"să vii când clopotele cheamă la vecernie,când toate intră-n adormire şi visare -eu ţi-am împletit o coroană de mirtpentru această clipă de pace devastatoare!știu că tu îmi aduci o coroană de spini -aşa ai zis atunci, când a început să te miresufletul meu foarte aproape de cruce,din ce în ce mai aproape de această iubire!să afle şi să ştie tot cerul şi tot pământulce înseamnă şi cum arată doi încoronaţi -apo ...
Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune... încât mi se pare o crimă să nu desenez măcar un cuvânt despre lacrămă, lăcrămare, lăcrămaţie, lacrimatoriu. Şi iată-mă pus în situaţia să scriu despre-un plâns, despre-un anume plâns. Din acela real şi cutremurător, nu fals şi urlat. Nici nu ştiu cum să încep. ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"când "este" mai şade acasă,/ şi-"a fost" întârzie puţin,adorm într-"o mie şi una/ de nopţi"... şi mă văd aladincu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc,şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug,pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub înalt,cu gândul că nu eşti cealaltă,/ cu gândul că nu-s celălalt,cu dorul acesta, de-acuma,/ pe marginea trupului tău,departe de rar şi ...
ECHILIBRU INDIFERENT (unu supra unu = doi supra doi)
Marți, 17 Decembrie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"!în toamna asta plec până la tine să-mi dai sărutul morilor de vânt şi să-ţi aduc o crizantemă albă cu fluture rămas tocmai de când aveam atâta primăvară-n suflet văzduhul mi-era plin cu vorba ta cu timpul tău cu aripile tale pe care până-n capăt aş zbura cu ochii până-n zare până-n clipa sosirii dup-atâta mers şi mers până aici până acum şi până la capăt de cuvânt şi univers unde eşti tu şi-o crizant ...
Sunt la o înmormântare neobişnuită. Din aia de fiţe. Şi cu fiţe. Cu feţe mortuare întrerupte de durere confecţionată. Cu lacrimi artificiale. Ca florile. Cu fanfară. Cu onoruri militare. Cu aer cernit pe dinafară. Că pe dinăuntru vibrează de roz. Cu bocitoare. Astea plâng de rup pământul. Torenţial. Mortu-i liniştit, lămurit, stăpân pe situaţie. Îl doare taman în veşnicie de plusurile şi de minusurile celor din alaiul funebru. Popa dă ultimele ordine înainte de a p ...
Atunci, la prima şi cea mai frumoasă întâlnire a noastră, i-am promis că am s-o fac şi am s-o îmbrac în rochie de crizantemireasă! Şi ea, prea mult răbdătoarea şi aşteptătoarea cestui moment, mai crede şi acum! Trebuie să creadă, că nu are încotro! Ea ştie că eu mă ţin de Cuvânt, chiar dacă miroase a Târziu! Ea ştie că o iubesc ireversibil, precum fenicienii, care îşi adorau corăbiile plecate-n largul Deşertăciunii, deşi erau siguri că toate sunt scufundate, ...
