Moto: "Ca să scrii o carte despre durere
nu e neapărat nevoie să te apuci de urlat"
(Vasile Sevastre Ghican)
Oricât ar fi de lungă sau scurtă ceastă Cale,
oricât ar fi de strâmbă ori dreaptă, nu socot
să-i tulbur ne/dreptatea, să-i umblu prin metehne...
io-s cel ce cată Cheia, nu-s domnul Supra/Tot!
Nu-i scad Eternitatea, nu-i cresc Vremelnicia,
nu ştiu dacă-i Minciună, nu ştiu de-i Adevăr...
e gaură de vierme?!...sunt vierme şi rod mărul
(fără ieşire)...până nu mai rămâne măr!
Şi bat la câte-o poartă, ori uşă, ori fereastră,
care-mi răsar în Cale...(ispite şi-ncercări)...
dar nu-mi răspunde nimeni!...şi cui să cer iertare
prin ceste goluri pline cu trecătoare stări?
Mai văd câte un vierme (rar şi flămând ca mine)
căutător prin mărul frumos, aproape gol...
pun lacăt şi la Viaţă, pun lacăt şi la Moarte,
le strâng pe amândouă...şi plec în Cheia sol!
