umblă ceva, umblă cineva,umblă prin SPATELE CUVINTELOR -chiar acu umblă ceva/cineva prin spatele cuvintelorşi caută poarta, şi caută uşa, caută fereastra,şi bate, şi bate, şi bate,dar nimeni nu vede, nimeni nu aude,parcă toate sunt chioare şi surdeşi închise şi încuiate în lumea astaplină cu iubiri şi duşmănii ne/vertebrate!!!umblă ceva/cineva prin…

la noapte, acolo, pe valea din sus,/ când luna răsare,te-aștept să vorbim poezii și să-mi dai/ cireșe amare!din vocile nopții, și multe și dulci/ cuvinte-or să vinăca niște secrete din care-am tot smuls/ atâta lumină!și-am dat și la alții, mereu, cât au vrut,/ să vadă cum toatese duc și ne-aduc…

Ai să auzi când te-oi striga: MARIE,sunt sub sărutul sufletului tău,cel mai curat sigiliu al uimiriide sfânt şi sclav la bine şi la rău...când te-oi striga şi-oi spune că începesă-mi fie dor, din ce în ce mai dorde veşnicia ta tulburătoare:un fel de marş frumos în „la” minor...un fel de…

Mi s-au spus tot felul de minciuni despre această doamnă sublimă şi bacantă, însă nu ştiu ce mă face să cred că va să-(mi) fie o experienţă foarte interesantă! A trecut pe lângă mine de câteva ori, dar n-a vrut să se oprească nici o secundă - cred că avea…

A murit Maria din vale!şi parcă nu am cuvinte să spun nimic,doar să-mi aduc aminte că m-a învăţatcât de mică-i distanţa dintre căldură şi frig!Doar să-mi amintesc despre un zâmbetşi despre o vorbă liniştitoarecând credeam că nu mai pot, că am să morde greutate şi de supărare!Doar să vă zic…

Moto:„Când îi zăresc pe stradă/ mă-ntreb ca-ntâia oară:/cum a putut un vultur/ să scoată pui de cioară?” (George Topârceanu) (!) credeam că toate păsările vor să cânte –trăgeam în ciori cu ouă de privighetoare –însă, apoi, au început să mă-nspăimântecând am văzut privighetorile că suntdin ce în ce mai triste…

(!) şi parcă (nu)-mi vine să-nvăţ şi să ştiucă-n pierderea lumii nimica nu pierd:câştigul e sigur, exult şi triumfca flacăra-n frig şi ca ploaia-n deşert (!)(!) şi tac...şi mă uit – de atunci pân-acum –cum toate s-adună, se scad ş-apoi pier:în rochie albă, cu trenă-ncolţită,s-aude nălţându-se Luna pe Cer (!)(!)…

Te rog să-mi (s)pui nu-mă-uita/ la capătul dinspre plecare, să nu stau singur când voi fi/ în (contra)starea următoare - ca întrebarea la răspuns/ mă duc să văd cum se întâmplă absenţa-n haos, punct cu punct,/ şi cum prin întuneric îmblă fiindcă ce-i adânc şi sfânt/ nu se (re)naşte pe…

Doar n-o să ţină cât lumea şi pământulaceastă ne/răbdare, această osândă şi acest chin!Astăzi,până şi veşnicia durează din ce în ce mai puţin!Doar n-o să ţină până la sfârşitulacestui univers plin cu white hole şi black hole!Astăzi,până şi stradivarius abia mai spune mi-la-re-sol!Doar n-o să ţină cât urâtul şi frumosulcel…

Nu sper şi nu regret... şi mi se parecontinuu devreme şi târziu:aş vrea să-mi amintesc, însă nu ştiucând a-ncolţit şi când a dat în floareaceastă umbră/holbură - fir lungşi urcător mereu spre frumuseţe,aşa, să plâng de dor şi să mă-nveţede unde până unde pot s-ajung,de când şi până când mai…

Renunţ la joacă (foarte serios!)şi mă apuc de înălţat (în glumă?)palate la pământ şi scări la cerpentru oricare glorie antumăa celor obsedaţi de mult şi vârfşi călcători pe cruce şi cutumă!...Ei salivează, flutură din cozi,fac mutre şi nimica nu-şi asumă!Şi nimeni nu aude, nu obligăloaze şcolite... fanfaroni, adică!Şi-s numai piatră,…

(!) de-a râsul şi de-a plânsul şi de-a tumbaprin ceastă lume cu ne/muritoare,îmi caut locul ne/ştiut de nimenidrept singurul răspuns la întrebare (!)(!) și-ncoace, şi încolo, şi oriunde,şi-oricum, şi-oricând... această căutare-isortirea, orizontul, ne/dreptateane/răbdătoarei şi ne/ştiutoarei (!)(!) astfel, nu altfel... fără vro oprirepentru hodină-n timpul/spaţiul undelocul acela-i pururea ne/sigur:nici nu se…