(!) eu am, tu ai, el are...noi avem nimic în plus şi tot în minus...pare că l-am făcut frumos pe dracu-ghem: unic răspuns la orice întrebare (!) (!) ca nişte pui de lei ne dăm rotunzi oriunde şi oricând, prin sărăcie – dacă nu ai, nu ai cum să (n)-ascunzi…

(!) DA - TOTDEAUNA-I MAI TÂRZIU CA NICIODATĂşi în zadar aştept la pândă şi la rând -până atunci e gata cerul şi pământul,iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!)(!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate:un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţătorscrutează tot, adună tot şi scade totul -uşor…

(!) ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi auretine să pătrundă - prin lacrimă - lumina,şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... saudeşertului din clipă să-i mângâie tulpina (!)(!) culoare fără miros prin irisuri mai sorbşi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării castede fluturi fără aripi, descântecului orb -şi-n murmure…

(!) nu mai încap, nu mai încap/ nici/când pe-acolo şi pe-aici -am fost prea mult în viitor,/ am stat prea mult la cei anticiş-am învăţat că nu-i nici timp/ şi nu-i nici loc şi nu-i nici modpentru nimicul care sunt:/ concentric, sclav, cefalopod,cu visul stâng spre miază/sud,/ cu visul drept…

Moto: ”rămân în urmă urme de păcat/ nu am avut putere să le șterg/ am fost (ne)credincios (ne)vinovat/ m-am încălzit lângă un aisberg// am să rămân același până când/ ce e al meu va fi numai al meu/ jocul e trist și zarul e rotund/ ce ochi albaștri are dumnezeu”…

!şi mi-a bătut un cui drept în lumină -mi l-a bătut pân-a ajuns la floare -nu avea loc pe-unde să curgă plânsul,pe unde întunericul să zboare!!stăpâne - i-am şoptit cu toată mila -degeaba ţi-i înaltă şi adâncăeternitatea şi lumina, dacănu laşi un ochi, măcar un ochi să plângă!!eşti criminal, stăpâne...…

Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună dimineaţăşi am zis:mamă, cât nisip am în ochi!tată, cât nisip am în faţă!Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună amiazăşi am zis:mamă, cât praf şi câtă pulbere!tată, cât nimic peste tot se lasă!Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună searăşi am zis:mamă, ce…

O, caii mei!...o, caii mei!.../ (v)aţi dat istoriei temei,aţi sfărâmat (din temelii)/ mofturi de duşi, mofturi de vii...aţi rostuit descălecări/ pân’ v-a(u) dat sângele pe nări,până când mari şi mici şi goi/ au smuls şi sufletul din voi...acu, sub flamuri şi sub porţi,/ zac numai oase de cai morţi...urmaşii voştri…

(la mormântul lui Dumitru Giurgea, Respect!) (!) se făcea că era o dată ca nici o dată -o dată să-mi fie de cald și de frig, de frică și de curaj,de luni și de duminică, de dor și de alinare,de fără de care nu se poate, de târziu și de…

Doamnă, cântă ţuţuveiul...!/... Nu înseamnă că porneşterâsu-plânsu primenelii,/ ultima şi prima datăpentru unii, pentru alţii...?/... nu-înseamnă treacă-meargăiar, şi iar, şi iar, întruna.../ până când o grea lăcată ferecă şi tăinuieşte/ capete şi capi şi capuri,suflete înalte, joase,/ flori de rând şi flori de vază...până când absenţa-ncepe/ şi spre-ncolo, şi spre-ncoace...şi…

Suntem... în... memoria... plitei.../ şi cred că v-aduceţi amintede laptele fiert, dimineaţa,/ de turtele multe şi sfinte,de alte şi alte şi alte/ râvniri ale foamei, de altezvâcniri ale frigului zdravăn/ în jurul secundelor calde,de ochii sclipind liniştire/ cu flăcări, prin rugă ştiută,aşa, de la unul la altul,/ cu „iartă-mă”, ”doamne”,…

Suntem...în...memoria...plitei... şi cred că aveţi, fiecare,acasă, afară, n-alt unde, o plită lăsată-n uitare,lăsată-n rugină şi-n colburi, crăpată în timp şi în vreme –o plită mai caldă, mai rece, şi gata oricând să ne cheme,şi gata oricând să adune, în para-i cumplită ori calmă,toţi paşii plecărilor noastre în lume, în sfadă…