NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
Lasă-mă la tine, Doamnă! (floare la ureche)
Scris de Ion Zimbru Joi, 02 Martie 2017
Doamnă, lasă-mă la tine... lasă-mă la tine, Doamnă... vreau să-ţi netezesc pământul drumului din Calea ta, vreau să-ţi plâng pentru muşcata din fereastra dumitale, vreau să-(mi) scrii cu lăcrămarea râsului pe Crucea mea, vreau să-ţi fie doruirea floare la ureche... poate mă primeşti în timpul vieţii, Doamna mea Eternitate! Doamnă,…
Mama (despre Mama)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 01 Martie 2017
A strâns... (toată viaţa, în suflet şi-n trup).../ atâta durere, cât nici nu încape-ntr-un om... parc-o văd/ (ş-acuma) cum cere: dă-mi, Doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă, să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă... că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai…
Extras de Singularitate (Ordinul Poeziei pentru maiorul Romică Bălan... La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Februarie 2017
Ascult cum se duce să ducă, s-aducă/ (drept jertfă) un psalm pentru zilele-n care/ ai dat un regat pentr-un cal... şi o rugă/ ai dat pentr-un simplu răspuns la-ntrebare:/ e greu sau nu-i greu să (nu)-mi fac răscolire/ de suflet când nimeni nu-(mi) bate la poartă,/ când nimeni nu-(mi) bate-n…
Rod şi Dor (zadarnic tangou)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Februarie 2017
La noapte-ncolţeşte pădurea/ umplută cu zboruri şi fiare... să vezi câtă viaţă porneşte/ să afle răspuns la-ntrebare! Să vezi cum se-ncarcă văzduhul/ cu duhul blândeţii fecunde, cum cântecul pleacă din ouă/ şi-ajunge oricând şi oriunde! Cum puii se dai jos din pântec,/ încet şi frumoşi ca la carte, şi-nvaţă, şi…
Nocturnă (evaziune sentimentală)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Februarie 2017
Hai, la noapte, în lucernă,/ că mi-am cumpărat lanternă, să ţi-o pun în ochi, uşor,/ să-mi zâmbeşti ca unui chior! Tare bine-o să mai fie,/ cum nici n-am visat nicicând: Cetitor şi Poezie/ laolaltă pe Pământ! Şi-o să te cetesc întruna,/ poate-am să pricep ceva... să se mire chiar şi…
Mătincă (sigur că da! nu?)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 24 Februarie 2017
Nu am trecut, nici viitor,/ dar mi-i prezentul veşnic şi luminez murind mereu,/ ca lumânarea-n sfeşnic! Dacă nu ard, n-am nici un haz,/ nu am nici o cătare, nu are nimeni vrun folos/ din simpla mea-ntâmplare! Nitam-nisam, adeseori,/ vor unii să mă stingă... [e-ntunecată (în de veci)/ fiinţa lor, mătincă!…
Drum bun şi Facere de Bine (titanic fals)
Scris de Ion Zimbru Joi, 23 Februarie 2017
şi doar i-am zis de la născare:/ tu nu trăieşti până la moarte, tu vei muri mai înainte!.../ a râs şi-a plâns deopotrivă... ş-apoi, cu mâinile întinse,/ cu vorbe rare şi curate, l-aud cum cere (dinspre ceruri)/ pâine şi sare pentru mine, şi (pentru el) numai răbdare/ şi-nţelepciune şi colivă...…
Încă o Acoladă (strict autentic...postum)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 22 Februarie 2017
Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu, aseară, când am auzit Lumânarea la fereastra ta, în rochie de noapte, lungă până la Capătul unde începe Totdeauna: Sigur că da! Sigur că da! Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu, aseară, când n-am văzut nici Atunci şi nici Acu...…
Acoladă (strict autentic...postum)
Scris de Ion Zimbru Marți, 21 Februarie 2017
Mi-au dat lacrimile pe strada Mihai Eminescu. Şi mugurii mi-au dat. Şi frunzele mi-au dat. Şi florile. Şi păsările. Şi poamele. Poetul ieşise la toate porţile. Zicea că-i vinovat pentru Iubirea şi Poezia de pe stradă, că trebuie repede să se audă şi să se vadă cum nu se sfârşeşte…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” | Lovitură de stat (pacific tangou)
Scris de Ion Zimbru Luni, 20 Februarie 2017
Visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală... [eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude (pe lung…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Numărătoare inversă (titanic tangou)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 18 Februarie 2017
Sunt gata, sunt gata, Marie.../ m-apropii de partea cealaltă, mai am o secundă-lumină/ şi-ajung până-n seară la poartă! Te-aud cum aştepţi în ogradă,/ cu ochi lăcrămaţi către stele, cu sufletul zilelor tale/ în sufletul nopţilor mele! Te-aud numărându-ţi răbdarea/ şi dorul şi visul şi gândul, cu mâinile-ntinse spre mine,/ să…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Dupăolaltă (in/certo tangou)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 17 Februarie 2017
Încet-încet, dupăolaltă, s-adună, tac ş-apoi pornesc pe drumul cel fără primejdii, fără opriri, fără ocol... şi speră să nu-i prindă seara sau dimineaţa până când vor fi acolo (sau dincolo) aliniaţi în cheia sol... şi eleganţi, cum (altădată) erau gătiţi cei condamnaţi, să nu ştirbească halebarda, să nu alunece din…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Nimic în Mişcare (tratat de nemernicie)
Scris de Ion Zimbru Joi, 16 Februarie 2017
O noapte şi-o zi, şi o noapte şi-o zi.../ şi încă, şi încă... nimica din Sus şi nimica din Jos/ nu trece pe lângă încrederea mea că n-am fost (in)util/ şi n-am nici o vină că numai atâtea Păcate-am făcut:/ uimire-n lumină, uimire şi-n beznă, şi-n glumă uimit,/ uimit la-ntâmplare...…
Osândă (atac la vedere)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 15 Februarie 2017
dacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mari, să-nţeleg ce-nseamnă raza,/ strălucirea unui nimb, să mă bată dumnezeul/ simptomatic al iubirii şi să nu mă mai conjuge/ sclav la vreme şi la timp, să mă pună la osândă,/ ca pe-un trădător de neam... şi să beau doar…
Absenţa de la trei ş-un sfert (ofertă)
Scris de Ion Zimbru Marți, 14 Februarie 2017
Absenţă dragă, te anunţ/ cu mare bucurie: la trei ş-un sfert fac un denunţ/ istoric, să se ştie că sunt umplut până-n refuz/ cu milă şi candoare, că tolerez şi iert şi scuz/ în orice-mprejurare, că n-am nimic în plus decât/ o genă generoasă, care mă-nvaţă să nu râd/ când…
Iluminatul Interzis (titanic-tangou)
Scris de Ion Zimbru Luni, 13 Februarie 2017
Numai aşa cred că mai pot/ deschide uşile la tot ce n-a venit sau n-a plecat/ (ne)săvârşit, (cu)tremurat! Numai atât mai am de scris:/ iluminatul interzis încurcă roţile la ceas/ şi asfinţeşte pas cu pas! Numai atât mai am de spus:/ sunt liniştit ca un obuz defect şi fără orizont,/…
O in/fracţiune întreagă (implacabil tangou)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 11 Februarie 2017
Râurându-şi părul lung până la mine, pleacă şi se-ntoarce, parcă (n)-ar cunoaşte cea mai dreaptă cale dinspre unde vine de o viaţă-ntreagă, râde şi mă paşte! Ce-i o viaţă-ntreagă? poate să (n)-ajungă, poate să şi moară, să şi treacă peste...!… cât ar fi de scurtă, cât ar fi de lungă,…
Cu musca pe Căciulă (axiomatic tangou)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 10 Februarie 2017
ne/dumirit şi tributar ne/norocirii de-a fi naiv în dezacord cu tot ce nu-i armonios şi pur şi simplu, mă cutremur şi mă întreb scurt, clar, precis, concis: al Cui e-acest Rotund plin cu Extaz şi Agonie, ne/cruţător, ne/răbdător şi des/frânat? Cine-i sau Ce-i Acel cu musca pe căciulă? [nici un…
Lupoaica (psalm de treflă în amurg)
Scris de Ion Zimbru Joi, 09 Februarie 2017
Trece şchiopătând pe lângă stână, lăcrămează, nu mai vrea nimic, nu mai are nici un pui alături... i-au murit de puşcă şi de frig! Toţi ai săi s-au dus într-altă lume, unde nu sunt oameni care n-au nici o milă...iară ea, sărmana, nu mai zice nici măcar hau! hau! Trece…
Tata...şi Noi (memento-poem antum)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 08 Februarie 2017
Se duce departe...hăt-hăt, după deal.../ să ducă la moară o traistă umplută cu boabe de grâu/...[să nu ni se pară că suntem săraci, că n-avem nici măcar/ o turtă pe plită, să credem şi noi c-am bătut la Înalt/ şi vrea să deschidă şi vrea să ne spună că suntem…
Doi fraţi de cruce (psalm-poem de plecare)
Scris de Ion Zimbru Marți, 07 Februarie 2017
plec! hai şi tu cu mine! eu nu mai stau aice nici o secundă! gata! mă duc, orice s-ar zice! m-am săturat de locul acesta plumburiu, de ceastă vălmăşeală! mă duc să nu mai ştiu! plecăm pe întuneric, în zori, încet, spre zare, să nu ne vadă lumea rea şi…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ultima Vioară (holocaust)
Scris de Ion Zimbru Luni, 06 Februarie 2017
Am pus pe foc atâtea lemne de Vioară, fără să am vro Îndurare, vreun Regret... mereu-mereu l-aud pe nenea Stradivarius cum lăcrămează şi mă roagă, poate cred că am lăsat fără cântare tot Pământul, fără măcar un sacrosanct mi-re-la-sol... iar Viitorul va să umble printr-o Lume cu snobi... cu fiare...…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fără (certificat de contra/stare)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 04 Februarie 2017
nimic în plus, nimic în minus... chiar nimic nu se ascunde în secunda următoare, e-un fel de gol fără măsură, fără timp, e-un fel de tot certificat prin contra/stare! e-o aşteptare-ntr-un zadar surd, orb şi mut, fără păcat, fără vro lege ne/curată, fără trecut, fără prezent şi viitor... în care…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Pălite şi Amare (ultima rugăminte)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 03 Februarie 2017
Te rog să mă chemi la un ceainic/ umplut cu pălite amare, să vezi ce dulceaţă se face/ în ochi lăcrămaţi de mirare! Te rog să mă chemi la o carte/ umplută cu zmei şi cu zâne, să vezi făt-frumosul din lacrimi/ cum vine în vis... şi rămâne! Te rog…
