NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
Hieratică (la mormântul doamnei Elena Oprea, hodinească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 02 Februarie 2017
îţi dau cuvântul meu cel mai frumos dintre toate cele dumnezeitoare: mă duc la tine până atunci şi până acum... jur pe toată copilăria mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai curat dintre toate cele purificatoare: te aştept să vii până atunci şi până acum... jur pe toată…
Văz/duhovnic tangou (psalm-poem postum preventiv)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 01 Februarie 2017
ascult cum se scutură liniştea-n cer de-atâta uitare cum tremură sufletul meu efemer şi ţie nu-ţi pare oleacă de rău şi de trist şi de dor pe urmele mele rămase-n ţărână să vezi cum cobor cu ochii la stele să vezi câtă zgură să vezi cât nimic n-atâta văpaie s-auzi…
Două lentile (psalm-poem antinomic postum)
Scris de Ion Zimbru Marți, 31 Ianuarie 2017
Văzut şi citit prin această/ celestă lentilă... convexă, nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă, izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe... şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă, şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu…
Oceni plohoi (rechizitoriu)
Scris de Ion Zimbru Luni, 30 Ianuarie 2017
Au năvălit cu fiare de asalt, cu pofte şi cu gânduri şenilate... şi de atunci s-aude pân-acum durerea Basarabiei furate! Şi i-au muşcat din grai şi din pământ, hulpavi, până la sânge, cu trufie, să nu mai aibă lutul basarab culoare şi credinţă românie! Nişte brutali cu suflet stalinist sunt…
Memento (acolo, atuncea)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 28 Ianuarie 2017
O ziuă şi-o noapte...acolo,/ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere! O noapte şi-o ziuă...atuncea,/ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine! Cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape! Cu gândul la…
Atunci şi Acum (psalm-prohod al candorii uitate)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 27 Ianuarie 2017
Pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfinte stăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte, fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere, despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere... ori, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată, cum să (nu) plâng…
Până (jurământul din urmă)
Scris de Ion Zimbru Joi, 26 Ianuarie 2017
Aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie, jur că nu plec până atunci.../ şi nici atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme, cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt…
Direcţie şi Sens (psalm de mulţumire)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 25 Ianuarie 2017
O, doamne, câţi fluturi de lampă aşteaptă pornirea luminii... dar nu au astâmpăr şi foame şi sete şi somn şi răbdare, nici milă nu au, şi nici teamă, nimica nu-i poate întoarce din visul şi gândul şi zborul spre moartea cea mică sau mare! Nu cred că există vro altă…
Odaia cu lacrimi (psalm-postum târziu)
Scris de Ion Zimbru Marți, 24 Ianuarie 2017
Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care tânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare, cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiere şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere! Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte, ochi dulci şi dulceaţă…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Rune (psalm-poem postum)
Scris de Ion Zimbru Luni, 23 Ianuarie 2017
mereu te strig, frumoasa mea mediterană... şi te aştept şi te visez mereu-mereu, ca pe-o sirenă părăsită-n largul vieţii, de-un grecotei viteaz, viclean şi derbedeu! şi chiar te-ascult cum cânţi poeme termopile din eminescu, dante, schiller şi homer... s-aude clar, s-aude trist şi se-nţelege şi dus şi-ntors de la pământ…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" De. Ce. Pe. (către Dan Cătălin Predescu, în ziuă Aniversară, post-factum... La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 21 Ianuarie 2017
de ce pe deal? de ce pe vale? de ce pe jos? de ce pe cal? de ce nutrim al? a? ai? ale?... de ce-n amonte, nu-n aval? de ce pe-aicea nu se trece? de ce pe-acolo drumu-i clar? de ce visăm alb-negru, rece?... de ce pe „însă”, nu pe…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Rechizitoriu şi Notă de Plată (re/capitulare)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 20 Ianuarie 2017
Am uitat să achit nota de plată/ pentru mana cerească de pe văile şi dealurile Copilăriei,/ pentru misterele din râpile satului, pentru secretele din cufere şi firide şi lăzi cu zestre,/ pentru minunile de la Şcoală şi Bibliotecă.../ şi pentru blândeţea Celor care m-au învăţat/ şi încă mă mai învaţă/…
Trenul de Atunci (psalm-postum târziu)
Scris de Ion Zimbru Joi, 19 Ianuarie 2017
Din tot adâncul sufletului tău, blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de atunci şi (mi) te aduce-n cea din urmă oară! Poate se-ndură trenul de atunci şi nu…
Hai! (psalm-poem postum târziu)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 Ianuarie 2017
Hai să ne suim într-o caleaşcă şi să mergem tocmai Nicăieri... hai, numai acolo ne aşteaptă mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară, cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire, rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda şi răbdarea clocoteşte-n cai,…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Cel mai curat (psalm de fugă)
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Ianuarie 2017
N-am mai avut răbdare şi m-am dus până acolo, chiar până la poartă... era lumină-n geamuri şi-am strigat ultimul strigăt, poate mă aude şi îmi deschide şi apoi mă iartă pentru greşeală şi pentru păcat, cu farmecele lui ne/cunoscute şi cu blândeţi păstrate-ntruna pentru cei care fug de Naltul cestui…
Holocaust tangou (psalm-postum preventiv)
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Ianuarie 2017
S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par... eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar! Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău... cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău! Cenuşa se aşterne ca uitarea, în…
Mult mai mult (un psalm-poem postum...delicat)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Ianuarie 2017
A fost frumos, foarte frumos...sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos... a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos... păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost... mult mai…
Călcâiul lui Ahile (ultima ne/şansă)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 Ianuarie 2017
La început a fost Nimic umplut cu Tot ce (nu) se vede... apoi, distinct şi (ne)lumesc şi (ne)greşit şi pe-ndelete, a răsărit primul Cuvânt şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare... şi iar şi iar...(ne)rod, (ne)drept... sămânţă de Continuare! Sigur că da, sigur că da: mai înapoi, mai înainte, plus-minus...Maica (într-un Rost) era (şi…
Tratat despre Tot (cu Nimic în Mişcare)
Scris de Ion Zimbru Joi, 12 Ianuarie 2017
eu numai în felul acesta/ mai pot auzi ce se vede de când se învârte pământul/ lunatec de foame şi sete eu numai în felul acesta/ învăţ să privesc ce s-aude de când mi s-a dat să fiu robul/ cuvintelor coapte şi crude un alt fel de-a fi nu mă…
Deseară (pastel de-atuncea)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 11 Ianuarie 2017
Deseară te-aştept în ogradă,/ pe prispa din pleavă şi clisă, te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu psaltirea deschisă! Am numai o vorbă...o vorbă/ adâncă şi naltă şi dreaptă şi scurtă şi clară şi simplă/ şi (s)pusă taman lângă faptă! Hai, intră-n ogradă...că-i sară/ cu greieri şi lună, cu toată tăcerea…
Uz de fals (strict autentic)
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 Ianuarie 2017
Treci prin lume drept simandicoasă şi te uiţi (de sus) la fiecare... dar, de fapt, eşti o marghioală seacă, sclifosită şi leorbăitoare! Abia-ncapi în pielea-ţi sclipicioasă şi te mişti subtil, ca o statuie a ispitei cu arome false, preparate într-o ţeastă şuie! Ai şi faci (de zor) farafastâcuri, vrei toată…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Moartea Poeziei (apocaliptic tangou)
Scris de Ion Zimbru Luni, 09 Ianuarie 2017
ne uităm la moartea poeziei şi parcă suntem nişte păreri ale neputinţei, parcă suntem viitori înmormântaţi de ieri suntem osândiţi la libertatea şi la nenorocul de a fi nişte mari şi mici marionete, cabotini de noapte şi de zi ţafandachi ai feeriei false printre ticăloşi de soi şi rang, huruim…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Fireşte (despre nesimţire)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 07 Ianuarie 2017
Îmi stă fireşte în bocancii mei, în pielea mea şi-n locul meu de bază, nu zic nici aoleu, nici alelei, sunt pur şi simplu anonim de vază! Merg pe alături mult... chiar înconjur desfăşurarea zilei, gunoioasă, pipăi adâncul nopţii pe contur şi luna pe tăcere şi pe rază! Nu am…
Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou" Cuvânt înapoi (la mormântul doamnei Florentina Săvuca... Odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 06 Ianuarie 2017
Mai am vro câţiva paşi până ajung unde începe cercul înc-o dată şi unde totul stă-ntr-un absolut nici alb, nici negru, fără nici o pată! Unde nimic nu are înapoi, unde nimic nu are înainte şi-unde nu ştiu că (n)-are rost să ştiu măcar aceste câteva cuvinte! Mai am un…
