Hai să ne suim într-o caleaşcă şi să mergem tocmai Nicăieri... hai, numai acolo ne aşteaptă mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară, cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire, rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda şi răbdarea clocoteşte-n cai,…

N-am mai avut răbdare şi m-am dus până acolo, chiar până la poartă... era lumină-n geamuri şi-am strigat ultimul strigăt, poate mă aude şi îmi deschide şi apoi mă iartă pentru greşeală şi pentru păcat, cu farmecele lui ne/cunoscute şi cu blândeţi păstrate-ntruna pentru cei care fug de Naltul cestui…

S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par... eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar! Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău... cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău! Cenuşa se aşterne ca uitarea, în…

A fost frumos, foarte frumos...sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos... a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos... păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost... mult mai…

La început a fost Nimic umplut cu Tot ce (nu) se vede... apoi, distinct şi (ne)lumesc şi (ne)greşit şi pe-ndelete, a răsărit primul Cuvânt şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare... şi iar şi iar...(ne)rod, (ne)drept... sămânţă de Continuare! Sigur că da, sigur că da: mai înapoi, mai înainte, plus-minus...Maica (într-un Rost) era (şi…

eu numai în felul acesta/ mai pot auzi ce se vede de când se învârte pământul/ lunatec de foame şi sete eu numai în felul acesta/ învăţ să privesc ce s-aude de când mi s-a dat să fiu robul/ cuvintelor coapte şi crude un alt fel de-a fi nu mă…

Deseară te-aştept în ogradă,/ pe prispa din pleavă şi clisă, te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu psaltirea deschisă! Am numai o vorbă...o vorbă/ adâncă şi naltă şi dreaptă şi scurtă şi clară şi simplă/ şi (s)pusă taman lângă faptă! Hai, intră-n ogradă...că-i sară/ cu greieri şi lună, cu toată tăcerea…

Treci prin lume drept simandicoasă şi te uiţi (de sus) la fiecare... dar, de fapt, eşti o marghioală seacă, sclifosită şi leorbăitoare! Abia-ncapi în pielea-ţi sclipicioasă şi te mişti subtil, ca o statuie a ispitei cu arome false, preparate într-o ţeastă şuie! Ai şi faci (de zor) farafastâcuri, vrei toată…

ne uităm la moartea poeziei şi parcă suntem nişte păreri ale neputinţei, parcă suntem viitori înmormântaţi de ieri suntem osândiţi la libertatea şi la nenorocul de a fi nişte mari şi mici marionete, cabotini de noapte şi de zi ţafandachi ai feeriei false printre ticăloşi de soi şi rang, huruim…

Îmi stă fireşte în bocancii mei, în pielea mea şi-n locul meu de bază, nu zic nici aoleu, nici alelei, sunt pur şi simplu anonim de vază! Merg pe alături mult... chiar înconjur desfăşurarea zilei, gunoioasă, pipăi adâncul nopţii pe contur şi luna pe tăcere şi pe rază! Nu am…

Mai am vro câţiva paşi până ajung unde începe cercul înc-o dată şi unde totul stă-ntr-un absolut nici alb, nici negru, fără nici o pată! Unde nimic nu are înapoi, unde nimic nu are înainte şi-unde nu ştiu că (n)-are rost să ştiu măcar aceste câteva cuvinte! Mai am un…

E cea mai curată-ntâmplare din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere... dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii din beznă, cu primul părinte! E cea mai frumoasă-ndurare această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele... s-o strig într-adins…