Oțelul nu are suficienţi jucători români nici pentru sezonul viitor

Era târziu şi toamnă când a venit Maria – o văd...(până la steauă!)...superbolă şi rece, aduce crizanteme şi caută-nspre geamuri încetul şi-ncetarea în toi fără de lege! S-apropie de poartă şi trece prin răpciune ca pasărea-nnorată şi gata de plecare, s-apropie de mine şi nici măcar nu-ntreabă cum stau legat (aiurea!) de mâini şi de picioare! O văd foarte frumoasă în rochia aceea ţesută la războiul în/depărtării care m-a scos din adâncime şi mi-a tăiat ...

Dragă [şi ne(mai)pomenită] Marie de la Bibliotecă,      Ultima ta epistolie m-a găsit la baza nucului bătrân! Chiar dacă-i Toamnă splendidă ca Tine, cest venerabil pom încă mai are bază! Şi nu stau sub Coroana Domniei Sale pentru că mi-i cald, ci pentru că-l păzesc de Ciori şi de Oameni, mai ales de Oameni! În ciuda bătrâneţii, cest copac fructifer face nuci multe! Chiar foarte multe! Din ce în ce mai multe! Iar negrele astea multe, din ce în ce mai multe, fură şi el ...

Înainte de a o vedea cum trece "dincoace",am crezut că este pasăre dinspre nepăsare zburând,spre păsare zburând şi spre "totdeauna",din margine în margine şi din oricând în oricând,până când se sfârşeşte minciunacelui "dincolo" din închipuire, din părere şi din gând,numai şi numai din acestea toate,şi numai din iertare-n iertare şi din păcate-n păcate!După ce am văzut-o cum trece "dincoace",n-am spus "la revedere" şi n-am zis nici "bun rămas",numai la "totdeauna" ...

Dragă (şi inestimabilă) Marie de la Puşcărie, îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta aproape ne/verosimilă, pe care am primit-o ieri, în faţa bisericii, de la poştăriţa cea mai frumoasă din partea de sud a Moldovei de nord! Îmi spui că eşti închisă fără vină, că nu trebuia să fii trimisă cinci ani după geamul cu gratii deoarece ai furat „Mizerabilii” lui Victor H, de pe o tarabă din Piaţa Roşie, adică a ruşilor! Ştiu că ţi-a plăcut foarte mult această Capodop ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" De mirare ş-admirare,/ şi de miră, şi de mire: Doi în Unu... (doar o dată,/ dintr-o dată)... să se mire, două puncte definite/ infinit: un punct ş-o punctă, cercuire-n veci şi-n taină - (şi înălţătoare nuntă) - dincolo de plus şi minus:/ flaut (şi descânt) la harpă, un punct negru-n tremurare,/ în extaz o punctă albă! Dincolo de toţi şi toate:/ în(cântarea) cestui mire, des(cântarea) cestei mire-n/ des(legar ...

Dragă (şi nestemată) Marie de la Jandarmerie, mă grăbesc să te felicit pentru că ai ajuns! Că eşti ajunsă, adică! Ştiu cât de mult ai visat şi ai râvnit şi ai muncit şi ai plâns pe drumul plin cu gropi şi cu bariere şi cu asperităţi şi cu alte pericole şi obstacole ne/prevăzute către clădirea în care se află butoanele Poliţiei Militare! E o mare onoare pentru mine să ştiu că cineva, acolo, sus [ori jos, fiindcă nu pot şti dacă masa şi instrumentele tale de l ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Mă duc pe apa sâmbetei... la vale?!mă duc pe apa sâmbetei... la deal?!(minciuni şi baliverne sacrosancte,mire castrat la nuntă, triumfal)!Principii sfinte?... ode imbecile,palavre fonfăite de bigoţi,draci verzi pe ziduri, tartori prin altare,trântori cu mintea-n pungă şi-n chiloţi!Zece porunci?... scorneli puse pe tablăsă am ce în/călca numaidecât,şi calc încet, smerit... şi toate urlă:ne-am plictisi ...

Dragă (şi foarte scumpă) Marie de la Maternitate, tu eşti cea mai distinsă şi cea mai elegantă şi cea mai blândă şi cea mai moşitoare dintre toate celelalte Marii! Nutresc părerea de rău că nu am trecut şi eu prin mâinile tale la facerea mea! O nutresc fiindcă cei şaizeci de mii de copii pe care i-ai moşit în tot de-a lungul şi în tot de-a latul carierei tale au ajuns mari! Nu au rămas ca mine, mici, adică! O nutresc fiindcă prefacerea şi facerea şi refacerea lumii su ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Începe bună seara-n livada cu iubire,cu dulcele/amarul aromei din gutui,cu gândul că la iarnă s-aude primăvaracum suie înc-o toamnă în pomii nimănui! Începe să coboare tristeţea printre ramuri muiate în adâncul tăcerii rogvaiv, aşa, ca-ntr-o cerneală de unde aşteptarea ia scrisuri de adio, ca dintr-un apocrif! Încep să se audă plecările cu pene, cu ţipete înfipte-n văzduhuri plumburii, prin care suie-n raiuri ecou ...

Dragă (şi scumpă) Marie de Oriunde, mult mai dragă (şi mult mai scumpă) decât Maria de Acolo şi decât Maria de Dincolo, te rog foarte frumos să te aşezi pe scaun, pe fotoliu, pe pat, pe gânduri... pe ce ai şi vrei şi poţi şi ştii să te aşezi, numai pe picioare să nu stai! Fiindcă, parol, ceea ce urmează pentru ca să-ţi destăinui te poate secera, te poate doborî, te poate nimici!... Sigur că da, este foarte adevărat că nu ţi-am răspuns în timp util la epistolia ta ...