Protest Sanitas la Galați contra măsurilor de austeritate

Bună dimineaţa, Doamna mea Ninsoare,/ Doamna mea Furtună, Doamna mea Omăt!/... Doamna mea Zăpadă, ce Alunecare/ mă aruncă tocmai, tocmai, tocmai hăt.../ unde mai aşteaptă Săniile noastre,/ Visurile noastre, Caii noştri Sfinţi,/ Stânele cu mieii, oile... şi Mila/ din închipuirea Lupilor cuminţi! Parcă nu te-am văzut de o mie de ani,/ parcă o mie de ani ai fost plecată/ să-mi aduci Nu(Mă)Uitare şi Umbră de Tei,/ să-mi aduci şi Totdeauna, să-mi aduci şi Niciodată!/ Pa ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) scriu şi desenez (pe)-o doamnă gri,/ o recit, o-nvăţ... şi ea mi-arată zâmbetul/uitarea lui da Vinci,/ ca o notă [si(n)gură] de plată (!) (!) vine domnul meu învăţător/ cu creionul roşu... şi se miră - n-am nici o greşeală... şi îmi dă/ nota zece veşnic... şi o liră (!) (!) ce răsplată am... şi ce uşor/ (de la domnul meu învăţător) am de priceput până la moarte/ cât de-aproape s-a făcut departe ...

Soarele-i gata să scapete unde scapătă în fiecare seară! Scapătă, dar nu se ţine de cuvânt, adică să nu se mai întoarcă! Din cauza asta, ştiţi şi dumneavoastră, a devenit un fel de Soare banal, un motiv de sudalmă, de batjocură pentru cei care nu mai dau doi bani nici pe Lună! Nu mai zic de Pământ! Acesta se află deja la unghia mică (şi neagră, neapărat!) a-mproşcătorului de flegme şi imprecaţii pe Aria Pâinii!Cum ziceam, Soarele-i gata să scapete exact aşa, iar ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" pot crede oricând că mă duc înapoisă caut şotronul uitat în ţărână -s-apropie timpul, s-aude cum cadsecundele ultime-n zero şi-ngânăîn toiul seminţelor scâncete noişi-un alt început de plecare-nainte,extaz şi-agonie, senin şi-nnorat,cuvânt in/egal printre alte cuvinteacolo-s, şi singur, şi caut pe drumdesenul acela prin ţărna trecută -aud sărituri, şi găsesc doar un ciobşi-o cruce în valmă de scai şi cucut ...

Bună dimineaţa, Doamnă... dacă ai,/ dă deschis la poartă şi ovăz la cai,/ ia-mă în căruţă... şi să coborâm/ sub tăcerea noastră-n formă de salcâm!/ doar acolo piere Timpul şi Uitarea.../ şi ne bate-n geamuri doar Privighetoarea.../ şi ne dă aminte că-ntr-al ei (des)cânt/ nu există „poate”, „dacă”, „unde”, „când”!...// Bună dimineaţa, Doamnă... dacă poţi,/ pune turte-n taşcă şi dă mers la roţi/ peste nouă dealuri, peste nouă văi,/ să plec ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" cică a fost o dată ca nici o datăo mirare de animal/zimbru trimis pe pământsă sfinţească pentru totdeaunaisprava deşertăciunii şi poezia morilor de vânt cică nu l-a trimis cel de sus ori cel de jos pe aceste tărâmuri pline de dor şi de rod, şi cică-i trimisul celui ne/cunoscut şi ne/auzit şi ne/văzut şi nemuritor cu centrul peste tot cică acest animal se află pe cale de dispariţie şi cică nu se mai poate face ni ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou  Ochii mei: doi miraţi de păianjen mirat...!Ochii tăi: doi frumoşi de păianjen frumos...!Hai (deseară) să-i văd şi să-i vezi, să vedemdoi de verde amar, doi de negru sfios!Să vedem dacă nu... (dacă nu, nu e greu)...!Să vedem dacă da... (dacă da, nu-i uşor)...!Dacă nu, dacă da... tot ne-om da nişte plâns,tot ne-om da nişte rod, tot ne-om da nişte dor!Şi ne-om tot întrema, şi vom tot întremapână când colţul ...

Pentru a ocoli asaltul Panaramei Organizate şi Apărate de/la nivel Central m-am hotărât, cel puţin în noaptea care desparte ’22 de ’23, să părăsesc Zona Fierbinte şi Caricaturală a Circului gălăţean, adică să „fac” Revelionul în altă parte, foarte departe, cât de mai departe se poate în condiţiunile în care Domnia/Răspândirea Decibelului a devenit Simbol al Imbecilităţii Contemporane în Spaţiul Mioritic! M-am hotărât, sigur că da! Dar unde oare să caut şi ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou  (!) acum, atunci, mereu, spre nicăierea,mai mult şi mai adânc şi mai departe -unde nici moartea nu mai prinde viaţă,unde nici viaţa nu mai strigă moarte,când niciodată intră-n totdeaunaşi totdeauna intră-n niciodată,când piere când şi când se surpă unde,când tot nimicul iarăşi (nu) s-arată (!)(!) și-aici, şi-acolo, orişicând... iubireoriunde, iar, departe şi aproape -triumful destrămării înainteşi înapoi ...

Da, doamnelor şi domnilor, Cântecul de Lebădă al Femeii care a nu a crezut că nu-i Urâtă în vremea Tinereţii… Cântecul de Lebădă al Femeii care nu crede că nu-i Frumoasă în vremea Senectuţii... Cântecul de Lebădă al Mândriei, dar şi al Prejudecăţii! Nu?După câteva momente de Studiu al Deşertăciunii domnitoare-n Veşnicie peste toate dimensiunile Vieţii şi Morţii deopotrivă, Maria-mi propune/mă roagă „să-i scot ochii la o plimbare” până-n Parcul Libertă� ...