Cine va moderniza „Drumul Morţii”. Costel Fotea nu mai are temeri legate de constructori

Îmi mai zice încă o dată şi o mai aud încă o dată: "Te rog frumos, ia pixul şi scrie pe mine!"... Tac. Nici măcar nu pot şi nu ştiu ce şi cum să răspund acestei rugăminţi. Nu am mai fost pus niciodată în situaţia de a scrie, de a desena litere pe aria unei femei. Şi nici n-am mai auzit că altcineva a fost rugat şi a scris poeme de dragoste pe suprafaţa iubitei, amantei, nevestei, vecinei, (ne)cunoscutei. Şi nici nu ştiu dacă-i bine ori nu-i bine să fac din pielea feme ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) e gata Cercul... (fii atent,/ mai are-o Clipă... şi începe): ai mai văzut?! n-ai mai văzut?!/ vezi punctul Zero?! poţi pricepe cât de curat şi de frumos/ e Începutul? ai tu, oare, timp să-l aştepţi pe Unu când/ sub talpa lui devastatoare, din ce în ce mai mult urât/ şi mult murdar şi strâmb se face? şi cum se umple cu absurd?/ şi cum pe Aria-i vorace vin derbedei, sperjuri şi tâmpi/ cu puncte negre şi concrete, � ...

Da... vrea să-mi mulţumească. Vrea cu tot dinadinsul. Cică n-a mai văzut şi n-a mai auzit un poem de dragoste mai frumos decât Semn 9. Cică vrea şi nişte poeme de dragoste descoperite/descompuse de mine. Cică vrea să i le scriu şi să le păstreze, să rămână pentru totdeauna. Şi vrea să i le scriu eu, cu pixul. Cică-i place foarte mult caracterul scrisului meu stilizat, cu tot felul de sinusuri şi orfevrării. Oare de ce nu mai vrea cu cerneală? Nu-mi trece prin cap de ce n ...

Da... sunt cu ea, o cunosc de câţiva ani, e frumoasă şi singură, îmi recită "Panorama..." şi mă roagă să-i explic ce înţeleg din ultima strofă: "Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate./ Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate,/ Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris./ La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură./ În zadar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,/ Căci gândirile-s fantome, când viaţa este vis"//... Sigur că da! Cum s ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"Era odată ca niciodată/ şi avea mâinile doldora de pâine"                                                                (Iolanda Cremene)(!) tata măsoară drumul pân-acasăcu lumânarea ochilor de lup -lemne de foc întârziat apasă(înspre genunchi) clavicule de cub (!)(!) în urma lui pădurea se descalţă,cu tot cu lupi s-apropie de sat -scade lungimea firul ...

Nu văd fata din grâu. Nu văd fata care face coroane din flori nemuritoare. Oare chiar să-şi fi pus în gând să mă păcălească? Ori n-o mai fi venit? Începe să-mi fie teamă că a păţit ceva. Ori se ascunde? Mă uit peste tot. O caut peste tot. Prin grâu. Prin salcâmi. N-o găsesc. Nu cumva o fi speriat-o vreo lighioană? Aş striga-o, însă nu ştiu cum o cheamă. Aş striga-o aşa, fără nume. Dar cum? Oare s-o strig "Unde eşti, împletitoareo de coroane? Unde eşti regino a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) din când în când (mai des, mai rar)/ zicea că trebuie să vină,zicea că fuge în trecut,/ aici, la mine, în grădină,zicea că lasă-n viitor/ prezentul tot, minciuna toată,şi vine-ncoace, s-adormim/ aici, la mine, în livadă,şi să visăm ce n-am visat/ în viitor, măcar o dată:cămaşa mea de mire-iov,/ rochia ei de miră-fată,şi-o nuntă lungă, pe doi cai,/ cu mulţi frumoşi, multe ilene,mulţi zmei cu/minţi şi e ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mai trece pe drumuri căruţa cu mere, adusă de-un cal şi-un sărac fără bici - nu cumpără nimeni, şi nimeni nu cere, şi n-o să mai vină, vrodată, pe-aici (!) (!) la porţi ies mirese ca nişte garoafe sfinţite cu lacrimi de mire moldav - s-aude aproape, aproape, aproape un greier adânc în tristeţe şi praf (!) (!) aud pân-acum: ”hai la mere!”, întruna - ce toamnă frumoasă! ce sfânt adevăr! - şi vine doar ...

Mulţumesc păsărilor pentru că m-au ajutat, m-au dus şi mi-au arătat unde-i fata din flori nemuritoare, din grâu, din marginea salcâmilor, din volbură şi din cicoare! Mulţumesc (şi) cerului... pentru că stă cuminte... şi pentru că are (pe) sub cine să mugurească, să florească, să frunzească, să crească şi să zburătăcească aceste ciocârlii nestemate, fără de care nu aş fi aflat fata aşteptătoare de cincisprezece ani! Şi mulţumesc şi trecătorilor/opritorilor p ...

Sunt gata de plecare spre fata din grâu. Sunt gata de întâlnirea pe care fata a dorit-o şi a aşteptat-o atât de mult. Să aştepţi, să speri, să vrei şi să crezi cincisprezece ani nu-i de ici, de colo, nu-i la îndemâna oricui. Trebuie că fata cu imortele-n coroane moşteneşte o genă foarte rezistentă la greutatea ne/răbdării. Cred că aş vrea să-i cunosc părinţii care i-au dat atâta şi atâta putere de înfruntare a vicisitudinilor vieţii, de a trece cu atâta curăţen ...