Petrolul - Oțelul, deplasare dificilă pentru gălăţeni în startul returului

Omul din titlu-i dat "în 3 virgulă 14" şi-n "pisica Penelopei"... (cum zicea poetul Nichita Stănescu, supranumit "îngerul cu o carte în mâini", sau "antrenorul de îngeri", sau "uzina de metafore", sau "vulturul cu aripi pe dinăuntru")... Sigur că da!... când e vorba de Poezie, poetul care ne-a dat şi ne-a lăsat "Noduri şi Semne", dar şi "Ordinea cuvintelor"... "Roşu vertical", dar şi "Antimetafizica", nu ezită !... Astfel, când o ziaristă înţepată şi acidulată l-a între ...

Iată, mă aflu (iarăşi) Mâine... un (fel) de Azi aşteptat întotdeauna! Sigur, sunt Mâine... însă mai târziu cu zece ani, exact în colţul drept, pe care-l realizează aia Paralelă şi aia Perpendiculară când "dau una-n alta, ca proastele", vorba poetului Mircea Dinescu. Femeia mea cerşetoare nu mai stă cu mâna întinsă, nu mai stă tristă, nu mai stă cu pruncul pe picioare-n legănare, nu mai stă deloc, nu mai este... Oare nu cumva o fi murit, cum am citit în poezia găsit� ...

Moto: "Bună fie-ţi dimineaţa, doamna mea din Dealul Drept!.../ Io-s pe Dealul Strâmb şi caut Zarea Ciutei, şi aştept,/ poate vine de Oriunde, poate vine de Oricând,/ vremea Timpului şi timpul Vremii moarelor de vânt!" (anonim folk) Am să plec şi-am să mă duc/ unde coarnele de plug stau zvârlite prin unghere.../ Nimenea nu la mai cere, nimeni nu le suie-n care,/ nu le pleacă la arare, hăt, pe Ciuta, hăt, pe Cioara,/ unde rugineşte Moara, şi s-o învelească-n brazdă,/ poate ...

Moto: "Bună fie-ţi dimineaţa, doamna mea din partea Ceea,/ unde stă Singurătatea la taclale cu Femeia/ şi îndrugă la proverbe, la războaie şi la doine,/ şi mai dau şi-n lăcrămare, dau şi-n doruri... şi pe noi ne/ tot aşteaptă-n ceastă Viaţă, cu atâtea păsări calde,/ cu dulceaţă şi cu turte, până când plecăm în plante!" (anonim folk) Şi fui la Zi!... arat-am, doamna mea!... privighetoarea cea mă priveghea, cel cuc (pe sine, mie) se cânta, cea mierlă (repetent� ...

Da... sunt oameni care cred în eternul Mâine, chiar de-s cerşetori, chiar de-s dezmoşteniţi ai sorţii, chiar de-s convinşi de zădărnicia cestei aşteptări, cum erau fenicienii aşteptându-şi corăbiile să vină la ţărmuri, deşi ştiau că sunt scufundate pentru totdeauna. Da... sunt oameni pe marginea drumului şi pe marginea lumii, a căror tenacitate-i vecină cu nebunia. Da... foarte mulţi sunt aceşti pomanagii despre care lumea, aceeaşi lume, decretează, în zeflemea, că ...

Da... aşa am visat-o pe femeia tristă, aşa l-am visat pe copilul vesel... aşa am visat că cerşesc o gogoaşă, două gogoşi!... Şi aşa de mult aş fi dorit să nu mă trezesc, să nu mă trezească imbecilii de la etajul acela... şi să rămân aşa, în colţul şi-n unghiul drept, pe care-l face strada Paralelă când dă-n cea Perpendiculară... şi să văd şi eu ce-nseamnă cerşitul zilnic, în umilinţă şi-n frig, dar şi-n ţâra de nădejde întru salvare şi demnitate!... ...

bate vântul prin artă.../ (al dracului vânt)... nemurirea e moartă.../ şi multe mai sânt! intr-un artă haihui/ şi găsesc doar lozinci... rugineşte-n statui/ leonardo da vinci! bate vântul la poartă.../ (al dracului bate)... vioara e spartă.../ şi mult sunt toate! şi sunt mulţi care nu,/ şi sunt mulţi care da... oare cine, când, cu/ eminescu va sta? şi nu ştiu despre sânt,/ şi nu ştiu dacă vor... scuipă moara de vânt/ şi tot cred că nu mor! vor lumină cu minus,/ ...

Şu! şu! şu!...(aşa s-aude!).../ cică vine să mă ia, să mă ducă (nu ştiu) unde/ se întâmplă, se petrece numai vis, numai verdeaţă,/ numai sigur...uite-aşa!... cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...   Cică vine-n seara asta.../ (oare nu mai are timp?)... după ce-n adâncul nopţii/ cade-naltul mut şi rece, şi mă muşcă de uitare,/ şi mă zgârie pe nimb!... cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...   Cică după ce începe/ (cel mai lu ...

Da, cu palmele întinse spre Mâine...aşa stau şi cerşesc în unghiul drept, care se face când strada Paralelă dă-n cea Perpendiculară dacă vii din cealaltă Parte, şi pentru că mâine-i ziua Promisiunii!...Fiindcă deja-i Mâine şi, iată, exact din cealaltă Parte vine femeia tristă cu copilul vesel...şi parcă nu mai sunt ei!...ea-i mai în vârstă, mult mai în vârstă decât în ziua cu gogoşi!...şi el e mai mare, mult mai mare decât în ziua aceea! cred că-i de vârstă ...

Şi, toată ziua, după monologul copleşitor al femeii cu plod vesel, râsul cestui prunc mă urmăreşte, mă haşurează, mă perforează, nu mă lasă nici măcar o clipă să-mi văd şi de celelalte trebuinţe la fel de banale sau la fel de importante. Spre fundul serii, când lumina se îngână cu întunericul, deschid fereastra care dă-n strada Perpendiculară şi vreau să văd dacă se mai vede ceva/cineva în bătaia semaforului, pe colţul cu strada Paralelă. E prea departe. E pre ...