Primăria vrea să scape de „epava” portului de ambarcaţiuni

chiar trebuie să înţelegi, chiar trebuie să fii atentă: încet-încet, mă sui în cărţi... încet-încet, mă fac legendă...   nu las nimic în urma mea... (nici bucurii şi nici regrete)... doar adevărul că am fost simplu ion şi moromete,   doar liniştea că am iubit şi mori de vânt nenumărate, şi lebede care-au cântat, şi rugăciune, şi păcate...   că am avut vreo doi părinţi mereu cu lacrimă absentă... şi s-au suit (încet) în cărţi, şi s-au făc ...

Ieri, cam pe la fără un sfert, sună telefonul stabil. Telefonul stabil se află în camera cealaltă. Eu mă aflu în camera asta. Nu mă grăbesc să răspund. Ştiu că doamna Ca vrea să mă întrebe cine este domnişoara Mi. Ştiu că va insista până îi satisfac teribila curiozitate. De aia nu mă reped la telefon. Şi sună. Şi sună. "Să suni până mori către cerul senin!" - îmi aduc aminte de "Mistreţul…" lui Ştefan Augustin Doinaş, mergând alene spre camera cu telefon st ...

Şi stai (frumoasă) după geam şi tot priveşti în depărtare... îmi pare că omar khayyam (şi nu numai omar îmi pare)   ţi-a scris pe ochi cea mai senină şi cea mai simplă poezie din timpul care stă să vină, să-ţi dea ce nu mai pot eu (ţie)   din spaţiul pus merinde lumii (mai de nevoie, mai de silă) de care nici o milă nu mi-i, însă de tine mi-este milă   cum stai (frumoasă, fără rost şi sclavă în singurătate)... şi eu nu pot uita c-am fost bun de nimic până ...

Ne adunăm în jurul lui nea Ion şi-l ascultăm. El stă pe prispa din lut şi-şi aduce aminte. Cât timp a "stat" el în  Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că fiinţa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care şi paie de grâu în diferite faze ale creşterii, coacerii, căderii, uitării şi întoarcerii la început. Nea Ion mângâie un pai de g ...

Când viaţa-i odihna cea repede-a morţii şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii... ce taină mai caut prin spatele porţii? ce sper să mai aflu-n desimile ceţei? ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană, când veci şi real este golul din cană?   Bat cer şi pământ...oare cine deschide când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide, când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul şi visului meu îi pro/pun prea des/frâul? de ce să conjug a muri şi a duce când viii scobesc ...

Primele săptămâni de recluziune în Siberia îl conving pe badea Ion că nu-i nici o şansă de scăpare  din ceastă "libertate" cu zăpezi enorme şi friguri năucitoare. Unde să fugi când geru-i de minus cincizeci de grade? Când foamea te transformă în umbră? Cui să te plângi când alde Alioşa cu pufoaică şi căciulă şi pâslari şi mitralieră sunt gata oricând să te facă sită, numai să nu-ţi ia locul în "calitatea" pe care o ai, dacă te scapă de sub control, dacă ...

Aici nu-i "acolo", aici nu-i "atunci"... aici, cuvioşii mănâncă porunci, pe frunte-s păduchi şi pe capră-s mojici, balanţa-i de sanchi, ştiutu-i la ghici!   Şi trupuri şi suflete-s prinse-n mezat, şi se dă ce nu e şi se ia ce nu-i dat... aici, descântarea-i bolnavă de gâlci, şi mintea şi noima-s pe roată de bâlci!   Aici...(peste tot, până şi prin gunoi)... se plodesc şi se scurg judecăţi de apoi... aici, chiar şi plânsul se face de râs, şi arcuşul e-un mort su ...

Nişte slugi superioare şi gradate îl mobilizează pe badea Ion Manole să  lupte (alături de germanii lui Hitler) împotriva Marelui Război de Apărare a Patriei. Slugile-s la bunul plac şi la ordinul mareşalului Antonescu. De partea cealaltă, tovarăşul Stalin taie şi spânzură, nu ocoleşte nimic, nici măcar pe cei nevinovaţi nu-i lasă în pace. Badea Ion pleacă din Rădeşti, de pe coasta-nclinată în jumate de unghi drept, aflată pe partea stângă a pârâului Trifa când ...

Moto: "de plânsul cui ajung cariatide?!...              pe ţeava puştii, gloanţele se sting,              iar în cutii poştale ruginite,              perfect se surpă ultimul paing"                                               (anonim folk)   În colţul cu paingi, singurătatea s-a sinucis prin spânzurare... (oooooooo, nici măcar singurătate nu mai am, nu mai are)!   Uite-aşa atârnă cu limba scoasă ...

Sigur că da!...Cum spuneam, la întâlnirile pensionarilor în diferite locaţii oficiale, se mai găseşte câte unul cu capul gol şi cu buzunarul plin, care strică fluturi cu lopata, sfărâmă licurici, hăcuieşte libelule, ademeneşte şi terorizează irisuri de păpădie...(pe scurt, în cinci cuvinte, îşi suflă mucii în fasole (cum zice românul mucalit)...Sigur că da!...Iată, e sâmbătă, e seară, e frumos,...e la Liceul 3. Unul câte unul (mai rar doi câte doi), vârsta a tr ...