Primăria vrea să scape de „epava” portului de ambarcaţiuni

Domnul Prepeleac mai aduce dulceaţă şi apă. Îmi promite că, mai încolo, o să aducă şi nişte vin. Îl cred ori nu-l cred, n-are importanţă. Eu citesc pe nerăsuflate. <<Şi ce, dacă nu încape în ogradă? Ce fel de Sosire-i aceea, care încape într-o palmă, într-o privire, într-o secundă, într-un cuvânt? Dacă n-are loc în ogradă, are destul în sufletul meu, nu? Nişte răi clevetesc în târg şi la moară că Măzăriche n-are suflet, că bate câmpii cu poeziile ...

Dormiţi, Mariilor, dormiţi/ frumoase, veşnice, preciste!... fără Cuvânt şi fără voi,/ nimic nu poate să existe! Vă scriu de leagăn şi de cânt:/ visaţi-mă, hai, nani-nani!... sunt fiul vostru, primul fiu,/ şi râd şi plâng...labuntur anni! V-am căutat şi v-am iubit/ absent, aproape şi departe!... poeţii mor, şi zeii mor.../ doar voi sunteţi fără de moarte! Adeseori şi fără rost/ v-am dat merinde la uitare!... dar m-am întors şi am cerut/ lumină, lapte şi iertare! ...

Mai iau oleacă de cireşe amare. Şi oleacă de apă. Mă bate gândul că citesc mărturisiri din altă lume, ale altei lumi. Scriitorul nu pare din altă lume, dar nici din lumea asta. Îl privesc exact în ochi. Şi mă văd pe mine. Cred că şi el se vede pe el în ochii mei. Păi, dacă aşa îmi spune lumina, nu cumva eu sunt el? Doar el se uită în ochii mei cu tot cu ochii mei în ochii lui, nu? Doar eu mă uit în ochii lui cu tot cu ochii lui în ochii mei, nu? Negreşit, nu poate f ...

Toată viaţa, poetul a mers cu ochii numai în pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre pistiluri şi stamine... a mers de acasă până acasă, de nicăieri până nicăieri, nu cumva să-i crape obrazul şi sufletul de ruşine!   Din când în când, să-şi mai potolească singurătatea, făcea ca mierla, ca paiul de pâine, ca făt-frumos... şi ducea buzunarele pline cu grăunţe la moara dracilor, şi vorbea despre pace şi iubire cu sarsailă cel majestos!   În fieca ...

După ce citesc fragmentul publicat în ziarul de ieri, domnul Măzăriche mă îmbie la dulceaţă. Sigur, nu pot refuza. Aşa mi-a poruncit mama: să nu iau de unde nu merit, dar să nu refuz, dacă mi se dă. E bună dulceaţa. Cireşele sunt mici cum inimile copiilor la naştere. Ori, mai bine şi mai frumos zis, inimile copiilor la naştere sunt cum cireşele amare. Cheseaua nu are nici mult, nici puţin. Ăsta-i semn că domnul Prepeleac "le are" cu manierele, nu-i din ăla găman, fără ...

Dacă nu vreau, nu-nseamnă că nu ştiu să-mi cadă floarea când va fi târziu...! Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu pot să pun Nimic şi Zero supra tot...!   Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu vreau să scriu pe geam "i love you" şi "bau-bau"...! Dacă nu scriu, nu-nseamnă că nu am ajuns cuvânt de dragoste la geam...!   Dacă nu sânt, nu-nseamnă că n-am fost bizar şi zbor de flutur fără rost...! Dacă n-am fost, nu-nseamnă că nu voi fi sclavul Unu împărţit la Doi.. ...

Uite, chiar acum sunt la poarta domnului Prepeleac, pe strada Zimbrului, o stradă mititică şi tăcută, cu numai câteva case destul de arătoase, dar cu mult miau-miau şi ham-ham, doldora de cucurigu şi cotcodac! Uite, chiar acum bat în scândura simplă a porţii, şi chiar în clipa asta nea Măzăriche îmi răspunde şi se grăbeşte să-mi vină în cale! Uite, chiar acum porneşte salutul din ambele părţi, deodată, asta însemnând mare grijă pentru întâietatea respectului, pe ...

Vii acolo, acum, în de/mult(uri) adânci, să mâncăm licurici şi să mergem pe brânci până-n dealul cu greieri, cu lună pe jos, ca o soră mai mare cătând făt-frumos?   Vii acolo, acum, până-n valea de-atunci, cu cel zmeu erbivor şi oleacă tălâmb, dar şi singur pe cal, şi stăpân pe porunci, şi pe inima nopţii pitite-n carâmb?   Vii acolo, acum, tocmai unde-am jucat primul vis, primul plâns de şotron desenat cu nuiaua pe colburi, pe hăt şi pe hat... cu atât ...

Sigur că da, trebuie să-l caut pe nea Măzăriche şi să-l felicit pentru minunăţiile sale şi pentru perseverarea sa diabolică...Iată, îmi zic, un om care ştie rostul cernelii şi al peniţei între cer şi pământ!...Iată, îmi zic, un om care, în sfârşit, ştie să aştearnă acest lichid pe hârtie, cum numai la Începuturile lumii a ştiut să-l aştearnă cel de Sus pe faţa văzută şi pe faţa ascunsă a cerului din tot şi din toate, pe amăgirile şi pe dezamăgirile din ...

A fost odată...(ca niciodată, bineînţeles)... o fată de împărat foarte mare... dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit această întâmplare!   Împăratul avea grădină (şi un măr în fund, cum spun elevii de liceu)... fetei îi făcea toată noaptea curte pe drum şi pe coastă un zmeu!   Un zmeu rău...(fără scrupule)...pot să zic, fiindcă urâtul poftea la fruct şi nu ştia cum să-(l) vadă mai repede (pe) împărat(ul) defunct!   Spontan, împăratul cel foarte mare a mu ...