Din spate, cam dinspre sud-estul Basarabiei, răsare Luna plină şi rotundă ca o mirare! Pădurea mă întâmpină cu măreţia liniştită a lui Mihail Sadoveanu, a lui Ion Mutelcă, a lui Vasile Cherpedin, a lui Mihail Şolohov, a lui Iisus Christos, a lui Alecu Spulber...şi alţi şi alţi eroi ai Copilăriei, unii ajunşi în cărţi, unii ajunşi în cimitire, unii ajunşi repere/simboluri ale Păcii şi Iubirii, unii ajunşi Nicăieri! De fapt, această pădure seculară e-un fel de mar ...
După jumătate de oră de mers prin grâu, abia sunt la jumătatea distanţei dintre şosea şi pădure! Aşa-i de buclată cărăruia! Faptul că merg, merg şi iar merg...şi parcă nu mai ajung, îmi strecoară-n suflet un fel de stranie senzaţie a inutilităţii, chiar dacă-i frumoasă şi atrăgătoare această cotrobăială prin ne/mărginire! Cred că printr-un asemenea decor a trecut poetul Mircea Dinescu şi a scris una dintre cele mai tulburătoare poezii din literatura universală! ...
De la şosea până la marginea pădurii, cărarea trece prin lanul de grâu. Doamne, ce strâmbă-i cărarea asta! E cotită mult de tot! Oare de ce nu-i dreaptă? Oare ce-o fi fost în mintea celui care a croit-o primul, celor care au bătătorit-o apoi? De ce n-au făcut-o perpendiculară pe codru? Aşa, în loc să mergi doar zece minute în cinci sute de metri, mergi o oră! Dar ce interesantă-i şi ademenitoare-i ceastă şerpuire, ceastă nedreptate a cărării prin lanul de grâu! Pe ş ...
Mâine-i sâmbătă! Şi-i nuntă-n sat! Şi am să trec şi eu pe-acolo! Doar am să trec! N-am timp să stau mai mult! Doar aşa, să văd vro câteva fete-n horă şi-n sârbă! Doar aşa, s-o văd pe Maria cum îi stă-n rochie de mireasă! Şi să-l văd şi pe mire cum se fasoleşte, cum se dă cu aramă pe faţă! Că mi-a suflat-o pe Maria de sub nas! Şi ce tare-am mai plâns când mi-a suflat-o! Şi n-am plâns pe jos! Am plâns în bidoane de plastic! Două am umplut! Să i le arăt M ...
A-nnebunit Ileana de pe coastă! Stă pe coastă de când bărbatu-său a crăpat de rachiu, de când cele cinci odrasle au părăsit-o, de când casa i-a luat foc de la un chiştoc de ţigară! Stă pe coasta mioritică a cătunului Zimbru, exact în partea de nord a Moldovei de sud! Stă într-o casă abandonată, în care nici guzganii şi nici şerpii nu au curaj să poposească, darămite să locuiască! Stă printre bălării mari şi nalte cât casa! Casei...abia i se mai observă ruina u ...
Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la el. Nimeni nu se poate lăuda că nu l-a avut, că nu-l mai are. Cine se laudă că a fost născut fără El, minte. Cine se laudă că a scăpat de El, se aşează, nolens-volens, sub semnul probabilităţii. Măria ...
Da, sigur că da! Citesc la lumină de Lună a noastră! Citesc la lumină de Steauă a Mariei! Citesc la lumină de Steauă a mea! Citesc la lumină de Steauă a lui! La lumină de Steauă a ei! Toate luminile sunt perpendiculare pe scris şi pe citit! Şi toate păsările nopţii şi toate florile nopţii sunt cu auzul şi cu văzul perpendicular pe scrisul care aşteaptă citire! Şi încep înaltă lectură: „Chiar am trăit clipite mai lungi ca totdeauna.../ tâlharul niciodată nu se nă ...
Sigur că da! Sunt foarte bucuros că Maria, mâine, dimineaţă, merge cu mine la cules! Cum să nu mă bucur şi cum să nu-mi vină s-o strâng în braţe când ştiu că avem foarte-foarte mult de cules? Îmi vine s-o strâng în braţe, dar n-o strâng! O sorb şi o mănânc din ochi! O sorb şi o mănânc pe toată! Nu mai rămâne nici un pumn de Marie, nici o palmă de Marie! Îi mulţumesc din tot sufletul că a stat la sorbit şi la mâncat din ochi, îi sărut iarăşi mâinile ca dou ...
Mă duc până la Maria. Maria stă pe partea cealaltă a uliţei care desparte cătunul în două părţi egale, mici, liniştite, feerice, dar destul de încăpătoare pentru atâta şi atâta dumnezeire. Amândouă părţile se află la marginea cătunului. Altfel zis, acest loc sfânt şi binecuvântat nu are mijloc. Uliţa-i aşa de scurtă, încât nimeni nu se poate lăuda că iese...la drumul mare. Aşadar, nu am de mers mult până la Maria.
Uite, nici nu plec bine din ogradă, că am ...
Sunt la uşa cabinetului medical. Stau şi aştept de vreo câteva zeci de minute. Nu mai multe. Doar câteva. Aştept să fiu invitat pentru consult şi tratament. E bine la uşa asta. Că mă umplu cu speranţe. Parcă niciodată nu am fost aşa de mult şi de plăcut cotrobăit de nădejde. Nu sunt mulţi bolnavi care mai aşteaptă şi speră. Sunt câteva zeci. Doar câteva zeci. Şi toţi, absolut toţi, huruie de şanse. Chiar li se poate citi în ochi, în culori, în gesturi, în cuvint ...
