Primul președinte al Curții de Apel Galați dă nume unei străzi

Sunt vesel, domnilor...sunt vesel/ pe fond nervos, fiindcă n-are/ cine să-mi sprijine balanţa,/ cine, smerit, să-mi sufle-n ciorbă!/ Am vrut să mă îndrept, întruna,/ doar cu amanta mea, la mare,/ anul trecut, dar pentru mine/ nu pune nimeni nici o vorbă!...//Mă bucur când îi ştiu pe alţii/ plimbându-se cu bani de-a moaca,/ prin ţări mai calde, mai prospere,/ şi când pe noi ne toacă frigul!/ Domni amărâţi, vă rog, fiţi veseli/ pe fond nervos! rezistă placa/ pe care-o as ...

Ieri, cu avionul de fără un sfert, nea Ion Mutelcă s-a întors acasă! Pe Aeroportul Internaţional din Galaţi, aflat în cele mai mincinoase proiecte/promisiuni uitate în sertarele misterioase şi vigilente ale ţaţei Demos Kratos, a fost întâmpinat de distinsul şi destinsul arhicunoscut domn Nimeni, candidat la Capra Oraşului şi susţinut puternic şi corect din/spre partea macră a L.P.D.F. (Lista Profesionistă a Dependenţilor de Friptură)! Un grup/sobor inutil de autorităţi a ...

Cum scriam în rubrica de ieri, Măiculiţă dă colţul pe stradela Frunzei şi-şi face prezenţa în ograda bisericii cu hramul lui Gheorghe cel purtător de Biruinţă. De fapt, şi bibicul agent electoral a fost şi este un biruitor şi un harnic perpetuu, un fel de „sine qua non” fără legitimaţie, drept pentru care-i adulat de foarte multă lume, dar şi pizmuit în aceeaşi măsură. Calităţile sale fizice, chimice, spirituale şi sociale îl recomandă cu toată credibilitatea s ...

Numele: Petrache. Prenumele: Neculai. Domiciliul in/stabil: cea mai răbdătoare şi feerică bojdeucă aşezată în sudul părţii de Sud a Moldovei de Nord. Ocupaţia trecută: doctor în Toate. Înălţimea, greutatea şi ţinuta vestimentară: echivalente lui Giovanni Giacomo Casanova. Studii: o grămadă de şcoli terminate definitiv şi ireparabil. Ţinuta morală: ascuţime şi eleganţă de filozof, vocabular de literat, dar şi candoare de înţelept. Starea socială: cvasi/cavaler non ...

Şi cum să nu ţi se umple sufletul şi memoria cu cele mai frumoase şi adânci şi înalte şi răscolitoare poezii scoase din Fântână?!... Mihai Eminescu: „Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,/ valea-i în fum, fluiere murmură-n stână!”... Lucian Blaga: „Când mă privesc într-o fântână/ mă văd cu-adevărat în zi,/ aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi!”... Tudor Arghezi: „Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu./ Tu curgi, fântână, pe trecutul meu!”... Adri ...

Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe oblice pe faţa pământului. Cumpăna, din ce în ce mai încovoiată, scârţâie tulburător, la cea mai mică bătaie de vânt. Şi tare mult seamănă cu o bătrână care cară ...

Sigur că da! Nu-mi vine să cred că doamna Stai se opreşte pentru mine! Şi nu se opreşte aşa, doar ca să-mi răspundă la salut, ci chiar stă şi se „uită” în ochii mei, şi mă fascinează, şi chiar îmi spune: „Şi eu aştept de multă vreme să mă întrebi Ceva! Iartă-mă că te tutuiesc! Sunt convinsă că politeţea unui „dumneavoastră”, de pildă, lungeşte distanţa dintre preopinenţi, şubrezeşte apropierea atât de mult aşteptată! Nu?”... Şi se lasă Tăc ...

Când e acasă, doamna Stai stă la ultimul etaj, adică tocmai la limita dintre unde (se) sfârşeşte Omul şi unde începe Vulturul (lui) Nichita, care zboară cu spatele-n jos şi zgârie nourii cu ghearele, exact cum scrie Poetul cu „Noduri şi Semne” într-un final al Inefabilului, ca să zic aşa, deocamdată! Când nu-i acasă, doamna Stai merge cu o eleganţă năucitoare, nu insistă cu ochii după nici un Tigoare, nu ţipă la telefon, poartă rochie mov şi lungă până la cap� ...

Dumnealor, destinsele şi distinsele doamne din numerele trecute ale ziarului cu Divina Tragedia aşezată în colţul din dreapta, jos, pe pagina a doua, cum te uiţi şi citeşti frumos şi perpendicular, m-au avertizat că-s supărate leoarcă/fleaşcă pe condeiul meu! Fiindcă, precizează madamele, s-au simţit jignite-n evaziunea lor sentimentală, şi-n amorul lor paroxistic, şi-n sistemul lor periodic de conexiune la inefabil, şi-n adânca lor deschidere spre comprehensiune şi discer ...

Eşti prea pornită, doamnă Dor! La ce-ţi foloseşte înverşunarea asta? Măcar acu, mai ales că începe Săptămâna Patimilor, nu mai fi aşa aprigă! Fii mai oprită! Îţi stă foarte bine pe coordonate calme! Şi fizic şi psihic! Te-ai năpustit ca o pajură-nspre sufletul meu! Cu cele mai contondente cuvinte te-ai năpustit! Nu m-am aşteptat, jur că nu m-am aşteptat niciodată să primesc şi să citesc o asemenea scrisoare tocmai de la tine! Şi, îmi aduc destul de bine aminte, n ...