Escrocii cloneză vocea rudelor ca să ceară bani. Metoda ”Accidentul”, perfecţionată cu AI

Sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din ce în ce mai rară/ în părul tău din ce în ce mai lung.../ poate aştepţi sau pleci în altă gară/ unde nu pot cu mine să ajung// Nişte oglinzi abandonate-n ciuturi/ îmi spun că sunt, că ai trecut şi sper ...

Constantin se apropie cu un aer dojenitor/tămăduitor, cu ochii mai mult la pasărea moartă, decât la mine!... Oare cum a venit? oare de unde a venit? oare cum a ieşit din moarte? ştiu sigur că a murit, fiindcă l-am văzut în sicriu, i-am tras clopotul, l-am condus până la biserică, până în groapă...! nu cred că mă înşel! el era mortul cel tânăr, de optsprezece ani! el este viul cel tânăr, de optsprezece ani, care se apropie de mine şi de izbânda mea! oare să-l fi impre ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) din ce în ce mai singur,poetul alunecă în braţele nopţii şi se înveleşte cu manuscrise (!)(!) din ce în ce mai singur,poetul se visează îmbrăcat cu hainele de mire al memoriei (!)(!) din ce în ce mai singur,poetul încetineşte pasul şi caută convorbiri literare cu morţii (!)(!) din ce în ce mai singur,poetul vede cum i se lasă întuneric, din ce în ce mai întuneric (!)(!) poetul se suie pe scara de incendiu,cob ...

I-a sunat ceasul! I-a sosit clipa! Îi bate sfârşitul pe frunză! O fi ea calmă şi indiferentă, dar gata-i cu ea! S-a zis cu linia asta neagră, cu mirarea asta fără obraz! Morţii mamei ei de cioară!... Brusc şi sigur, eliberez săgeata din arc. Şi încep să mă uit la ea cum cară moartea spre vârful salcâmului, spre pârdalnica şi vajnica negresă cârâitoare. N-are cum să zboare mai mult de o secundă până la sfârşitul ciorii!... Şi mă uit! şi nu-mi vine să cred ochil ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii cvasibulevardiere rămase tablou” (!) aştept să vină trenul cu rochii de mireasă -mă uit la şefa gării şi cred că e frumoasă,râde încet la mine, clipeşte, parcă vreasă-mi spună hai încoace ori du-te-n calea mea (!)(!) mă uit direct în zare: nimica nu se vede,nimica nu s-aude - cu faţa la perete,o văd pe tanti şefa cum, lăcrămând amară,spune că trenul ăsta nu va opri în gară,spunând că o mireasă a fost mai înainteşi-a ...

Da, iau arcul, pun săgeata în el, întind uşor şi ochesc între mine şi soare! trebuie să nimeresc cioara! s-o nimeresc bine şi să moară! dac-o nimeresc rău şi nu moare, cu ce mă mai laud pe drumul satului? mă şi imaginez cu mirarea neagră la brâu, defilând prin colb, prin ochii plini de lacrimi şi de invidie ai prietenilor şi ai duşmanilor mei! mă şi imaginez aplaudat de cei care urăsc păsările, de cei care urăsc trilul şi cântecul, fie el şi croncănit! chiar consi ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) ce uscăciune, doamne - simt numai apă moartă cum urcă-n mătăciunea cea artă pentru artă, simt mierla cum se sfarmă sub cerul criminal şi cade toată-n gheare de gol extemporal (!) (!) ce uscăciune, doamne - frumoasa mea erouă cu plâns, cu însetare, cu mâinile-amândouă îşi caută eroul şi-l strigă peste tot, dar n-o aude nimeni, nici domnul Savaot (!) (!) ce uscăciune, doamne - nici popii nu-i mai trece prin ca ...

Încet, fără nici un fel de grabă, nu cumva să mă simtă cobea cea neagră, nu cumva să se prindă că cineva-i pregăteşte prima moarte la rădăcina salcâmului, scot săgeata din tolbă, o mângâi cu ochii şi cu degetul, o rog foarte mult să nu treacă pe lângă mirare, fiindcă aceasta, după cum zic ornitologii, cârâie tocmai din vremea lui Mihai Viteazul. Îmi fac semnul crucii, aşez săgeata în arc şi încep să-l întind ucigaş între mine şi soare, spre… dar simt o a ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) fost odată - ca niciodată, bineînţeles -o fată de împărat foarte mare -dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit                                        această întâmplare (!)(!) împăratul avea grădină - şi un măr în fund,cum spun elevii de liceu -fetei îi făcea toată noaptea curte pe drum                                     şi pe coastă ...

Atunci... aşezată între mine şi soare, mirarea cu pene îmi pare enormă. E o mirare cu pene negre. Această mirare stă tocmai pe vârful salcâmului uriaş din grădina lui bădia Iancu Cujbă. Stă pe o creangă subţire ca vântul care bate cătinel şi o leagănă supt privirile mele lacome de orgoliu şi moarte. Stă şi croncăneşte elegant, sacadat, indiferent, sigur şi mult, spre apus. Spre apusul meu, nu al ei. Că ea, din câte mi-a povestit mama, nu are apus. Nu are nici răsă ...