Primarul Ionuţ Pucheanu: Să parcurgem împreună un 2026 mai lin decât 2025 (VIDEO)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Mă întrebi despre viaţăşi crezi că ştiu ce face, ce este, cum esteşi ce se spune despre ea, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre dumnezeu,şi crezi tot la fel, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre fericireşi crezi că sunt fericit, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre iubireşi crezi că sunt iubit, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre respectşi crezi că sunt respectat, dar nu vreau să răspu ...

Da, gata, e fix. Trebuie să plec. Plec. La poartă, întorc privirea peste umăr şi nu văd nici o nepăsare. Numai păsare peste tot. Păsare de pasăre, nu de om. Păsare de Zmeu. Păsare de Ileană. Şi de Zgripţuroaică. Şi de Făt-frumos. Fiindcă ceştia şi cestea nu-s oameni. Ce bine că nu-s oameni! Dacă ar fi fost, numai nepăsare-ar fi fost. Nu?...Sigur că da!...Cât ai zice cărare, e gata drumul prin sat. Satul cu un singur drum. Satul cu trei fântâni. Una la vale, una la de ...

Ştiu că am de mers cale lungă şi plină cu peripeţii până la Ea. Ştiu că trebuie să plec devreme, dacă vreau să nu ajung (prea) târziu. Şi mai ştiu şi că nu am voie să nu fiu spilcuit pentru marea întâlnire, pentru Marea Înfăţişare, exact cum zice magistrul Mihai Ursachi. Dacă plec azi, la fix, am toate şansele să fiu Acolo în timp util, la fix, mâine, ori poimâine, ori săptămâna următoare, sau poate luna cealaltă, sau anul următor. De/mersul plecării şi aju ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Demult,cam pe vremea când zeiţa dreptăţiivenea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă,noi o aşteptam cu pâine şi cu sare,iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată!Demult,cam pe vremea când zeiţa frumuseţiivenea la noi cu dragoste şi cu artă pentru artă,o aşteptam cu lauri şi cu poezie,iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată!Demult,cam pe vremea când zeiţa noroculuiaducea cornul cu flori şi spu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" A fost frumos!...a fost foarte, foarte, foarte frumos!printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău,numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...!stăteam la poartă şi te aşteptam...!stăteai la poartă şi mă aşteptai...!acolo era sufletul meu!...aici era sufletul tău! Şi începea, aşa, un alt fel de înaltă pregătire de nuntă,şi un alt fel de adâncă pregătire...cântul cucuvelei nu era semn (r� ...

Doamnele despre care fac vorbire şi scriere în gazeta de azi, pe care le înghesui în colţul cesta ajuns de lectură şi de comentariu printre ne/serioşi, dar şi prin tăriile digitalului devenit ilustrul „fără de care nu se poate”, sunt surioare gemene şi frumoase ca florile de mărăcine. Amândouă, venite „pe lume” exact în acelaşi timp, îşi reclamă necesitatea şi prezenţa în fiecare secundă, chiar dacă „independenţii” le bârfesc, le iau în vârful bombeului ...

Recunosc: despre plasă am scris foarte puţin, demult, înainte de orice deplasare, înainte de a fi plasat şi amplasat pe coordonatele în/depărtării de matcă, de origine, de pur şi simplu, de candoare. Recunosc: de-a lungul şi de-a latul, de-a susul şi de-a josul cestei Necunoscute (căreia, convenţional, i se zice Viaţă) am luat/cumpărat o droaie de plase, una mai făţoasă decât alta. Plase periculoase. Plase penibile. Plase caraghioase. Plase infecte. Plase mari şi mici. Plas ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-audcum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi,să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcarîn ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu,şi sufletul meu bate din ce în ce mai rar! Şi umblu!...şi tot umblu!...şi chia ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!...ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)...se desfăşoară şi se înfăşoară:MINUNĂ(ţie) şi MINUNĂ(mie)!!!!!! Numai frumos?...ar fi foarte puţinămirarea ş-admirarea!...ce înaltăe steaua POEZIEI împreună,prin lumea rece şi prin lumea caldă! Numai atât?...sigur că nu!...se vedecă steaua lor albastră-i şi adâncă!...nu poate fi altfel...nu, nu, nu poate,cât stau (în STEAUĂ) l ...

De foarte multă vreme şi de foarte mult timp mă străduiesc (şi mă rog) să ajung  la  porţile celui mai mare păcat. Fiindcă, din toate păcatele lumii, trebuie să existe unul mare, cel mai mare. Care-o fi, oare? Păi, dacă luăm Lista lui Lucifer, aprobată şi semnată şi parafată de Şeful Suprem, nu pot face nici un pas fără să calc strâmb, fără să calc în păcat, fără să pic în greşeală, fără să cad în abatere, fără să sfărâm un bec, fără să mai nu ş ...