Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) la noapte - [când se suie pe geam suflarea luniişi-mi desenează visul cu tine în livadă,când colţul cu icoană şi cu paingi de pazăcoboară din uitare şi umblă să ne vadăcum trecem (fără umbră şi urmă) pe sub vişini,ca-ntr-o magie albă, aşa, ca o plutireîn vreme şi în vremuri încremenite-n lungulşi-n latul unei margini de infinit subţire,când fluturi mari şi tandri (miri veşnici ai livezii)dezmiardă clar/ ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) ce frumoasă floare la ureche,/ la urechea ta, nu a oricui,floare dintr-o margine de râpă...(!)(!) spune, doamnă - dacă poţi să spui,/dacă ştii şi dacă vrei să-nveţe/cei care nici râpă n-au avut,cei care-au spus rău lângă o floare,/cei fără prezentul din trecut -ce înseamnă, cum se-ntinde mâna/după toată vraja din adânc,după tot misterul pur şi simplu,/unde sălcii (toată viaţa) plângde tristeţe că se su ...
Pentru că nu există, tocmai pentru că nu există, trebuie să dau lucrare de control la fericire. Mirajul acesteia-i prea puternic… şi nu-i rezist. Că aşa am fost învăţat: să nu rezist Necunoscutului, să nu abandonez cărarea către Nicăieri. De asta m-a dat mama afară din pântece, nu? Doar nu m-a dat să huzuresc, să stau pe-o ureche, pe-o tânjală, să tândălesc şi să mă laud că-s fericit… fără să ştiu ce-i asta, dacă a pus vro cineva, vrodată, ochii ori mâna p ...
Da, da, sigur că da... "La Început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul"!... Cuvântul! Ordinea cuvintelor date! Şi ordinea cuvintelor luate! Şi ordinea cuvintelor uitate! Şi ordinea cuvintelor frânte! Şi ordinea cuvintelor drepte! Şi frumoase! Şi urâte! Chiar şi ordinea cuvintelor dezordonate!... Sumă de cuvinte văzute şi nevăzute, auzite şi neauzite, curate şi murdare, veşnice şi eterne, amare şi dulci!... Cuvântul "popă" se apropie de cu ...
Sigur că da, n-am nimic împotrivă, n-am nimic de ascuns! N-au decât să vină toţi enoriaşii la eveniment! Să-i cheme! Dar cum să-i cheme? Oare va să bată clopotul? Oare va să bată toaca? Preotul se desprinde frumos de trupul magnetic al preotesei, o lasă baltă şi vraişte şi intră în biserică. Îl aud cotrobăind prin pod. Îl aud fluierând. În prea scurta ori în prea lunga dumneavoastră viaţă, aţi auzit (vreodată) popă fluierând în biserică? N-aţi auzit? Să şt ...
Sigur că da! Un cuvânt de adio trebuie neapărat rostit în aceste momente de cumpănă, foarte importante pentru memoria cea de toate zilele! Îmi dreg vocea încărcată cu zdrobitoare emoţii şi încep! Părintele se uită la ceas, stă cu lumânarea aprinsă şi ascultă! Măciuca de ceară arde greu! Se cunoaşte că-i de divorţ! Dacă era de cununie, ardea mai repede! Nu? Sau rezistă din cauza/ mulţumită cuvântului meu de adio? Că nu zic orice fel de rămas-bun! Aşa zic: "Şi mă ...
Dă să înceapă îndreptarea. Dă să înceapă purificarea. Dă să înceapă şi să termine ce aşteaptă de atâta vreme. Dă să înceapă salvarea preotesei şi să-mi cureţe sufletul de păcatul uitării peste gard. Dă să mă înveţe minte. Dă să mă anatemizeze. Dă în sensul exorcizării. Doar atât: dă să înceapă. Dar nu dă. Nu dă cu ghioaga de ceară. Oare s-a umplut cu milă? Oare vrea să-mi cânte ceva de/despre despărţire? Oare s-a umplut, aşa, brusc, deodată ş ...
Vizibil nervos, dar şi curios, gealatul-şef al parohiei face jucărele serioase cu lumânarea aprinsă la ambele capete. În stânga şi în dreapta, în faţa lui (şi în faţa mea) măciuca de divorţ (de ceară) desenează arcuri şi cercuri şi dungi de foc, drepte şi zigzaguri de lumină. Şi, totuşi, arde foarte greu. Şi, totuşi, popa nu trece la asalt. Şi, totuşi, preoteasa nu strigă execuţia. Oare le place să mă chinuiască? Oare chiar merit osândă cu preludiu? Pedeapsă c ...
Înainte de-a începe să mă otânjească, îl rog pe nenea popă să-mi permită şi să-mi îndeplinească o dorinţă. Omul dă dovadă de-un teribil umanism şi pică de acord. Astfel, mă deplasez câţiva paşi până la cutia milei şi pun toţi bănuţii pe care i-am adunat din urma unui mort, cu o zi înainte, care era o moartă, de fapt, şi se ducea andante în Marele Dormitor Universal de la capătul autobuzului 9. Apoi, bat şi toaca, bat şi clopotul, şi-mi fac şi o suită de ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) desenează fluturi pe asfalt -fluturi mulţi, cu cretă colorată -şi-i descântă şi le spune cum,când şi unde au mai fost odatăşi-au trăit şi au murit frumos,fluturându-şi rostul pentru cinepoate înţelege că mai suntliniştiri, chiar dacă-s mai puţinecantilene, lăcrămări şi-uimiriprintre mâini întinse-n fluturarede batiste şi năframe cândtrenu-i gata-n gări despărţitoare (!)(!) desenează fluturi pe asfalt ...
