De ce multe dintre pubelele inteligente nu funcţionează

"Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vrun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei să mă priveşti, nu mă privi compătimitor! Priveşte-mă aşa, fără nici o milă, fără omenie! Că m-am săturat de umanismul pe care-l afişaţi în găuri şi-n palate! M-am săturat de minciunile pe car ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) oricum, chiar descompunerea luminiidă-n mugur, dă în floare, dă în coptşi pică, dacă nimeni nu culegedin pururi aroganta cifră 8 (!)(!) corole reci sau calde pe cărare,indiferente, tac fără motiv:frumos latent supus putreziciuniidin pururi arogantul r. o. g. v. a. i. v (!)(!) tristeţe, bucurie, praf şi pândă,falşi muritori de viţă şi de rând,supra/lumină, sub/lumină... pânădin pururi smulg un sâmbure plăpând ...

Sunt în cimitir. În marele dormitor omenesc, cum zic optimiştii, cei care îşi aşteaptă (cu nerăbdare) viaţa de apoi. Sunt în cimitirul Eternitatea, cel aflat pe bulevardul George Coşbuc. Mai mare dragul să mergi ori să stai pe Coşbuc şi să reciţi până dai colţul spre viaţa de după moarte: "Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,/ să vrem noi sânge, nu pământ!/ când nu vom mai putea răbda,/ când foamea ne va răscula,/ Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/ nici în mormânt!" ...

Sigur că da! nu-i nimic!... şi ce dacă o secătură mă claxonează pe trotuar? şi ce dacă altă secătură se dă deşteaptă ne/conformistă în staţia de autobuz şi se bâţâie-n bocancii tip broscoi şi trânteşte flegme-n gardul aproape viu şi rânjeşte la mine cu o satisfacţie pe care numai americanii zblehuiaţi o au şi o propagă pe toată planeta? şi ce dacă o elevă de liceu mă face albie de porci când o rog să nu mai zbiere în autobuz? şi ce dacă o altă elevă de ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane, să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane (!) (!) a plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă - azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă, s-ar putea să ningă majestos,/ că acolo-i sus, înalt, departe, şi nu poate fluturul să zboare.../ dacă are aripile sparte (!) (!) domnul Anonimeni e-un smeri ...

Salonul cultural "Armonii de toamnă", al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi, organizează miercuri, 28 februarie, de la ora 11,00, în sala bibliotecii CARP din strada Domnească nr. 53,  un nou eveniment aparte. Vor fi prezentate volumele "Fluviul - idei şi eseuri metafizice", de Constantin Oancă, apărut la Editura Armonii culturale, Bacău, 2023, referenţi Teodor Parapiru, Gheorghe Tiber, Adi George Secară şi "Albastru" - versuri de Săndel Stamate, apărut la Editura Ei ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) cică din Colo bate... cică bate/ şi murmură la geam: "Upanişade –caleaşca voastră cum s-adâncă-n rouă,/ şi tu, şi el, cu mâinile-amândouă,zadarnic cereţi milă şi-ndurare/ la Care care cară în Cer care,dar n-au habar şi sunt indiferente/ la "nec plus ultra", la "festina lente",şi scârţâie şi cad, hulpav, în Sine,/ cum nişte Oarecare, Oarecine" (!) (!) cică în ceastă strâmtă boabă rouă,/ când bate v ...

A fost odată un sărac mare. Mare tare. Nici un sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată un sărac mare, avea şi un împărat. Un împărat mic. Mic tare. Nici un împărat (dintre toţi împăraţii celorlalte lumi) nu era mai mic decât el. Acest sărac mare tare se înţelegea în toate treburile cu împăra ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "Unul câte unul, trec atâtea vise.../ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit.../ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!" (Iolanda Cremene) (!) bună să-ţi fie duminica, doamnă,/ acolo, departe de mine –aici e aproape, da-i foarte târziu,/ e care pe care şi cine pe cine,şi totu-i vândut, jefuit, totu-i dat/ pe arginţi, pe neant, pe otravă,aici nu mai sunt nici duminici şi nu-s/ ...

Demult, sora mea, Dimineaţa, a trecut de amiază. A trecut aşa, fără să mai spună cuiva, fără să se laude, fără să ceară ceva la schimb sau drept plată şi răsplată pentru această izbândă. A trecut de amiază, dar nu-şi numără dimineţile niciodată. Şi numai eu pot să-i spun, dacă vreau, cât de mult şi cum îmi pasă despre singurătatea şi vorba ei curată. Numai eu ştiu de ce şi de unde vine această sfântă curăţenie şi singurătate. Numai eu ştiu că nu s- ...