Cenaclul "Noduri şi Semne" - 40 de ani de la înființare (II)
Vineri, 29 Decembrie 2023 10:30 | Publicat în CULTURA
Începând din data de 13 decembrie (ziua trecerii în eternitate a lui Nichita Stănescu) se desfășoară o serie de manifestări festive prilejuite de împlinirea a 40 de ani de la înființarea, în 1983, a Cenaclului "Noduri şi Semne".Spicuim alte câteva impresii ale unor membri ai cenaclului:"Iubirea de cuvânt ne-a adus împreună și ne ține împreună, chiar dacă unii dintre noi umblăm aiurea, de nebuni, prin lumea largă. Undeva, adânc, în viscerele noastre, rămân încrustate ...
Încet-încet, ca într-un film întors, nea Măzăriche îşi opreşte zâmbetul, se lipeşte de urechea mea şi mă întreabă dacă măcar am răsfoit "Moartea... ca explicaţie a vieţii", cartea care, zice el, va limpezi multe nebuloase, va şterge multe angoase, va demonstra că nu există buricul pământului pe nici un Pământ de oriunde. Sigur, în afara scrisorilor despre plecarea ultimei sosiri, i-am cercetat şi studiul dintre ghilimele. Se observă clar că omul meu de pe Calea Zim ...
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Octava Unu(!) nu se vedea nimica dinspre zare,dar aşteptam să vină mai aproapecel nevăzut, necunoscut, şi carecredeam că poate ştie să-mi adapesingurătatea mea devastatoareşi năucirea dincoace de ape,fiindcă după astea nu rămânedecât dezamăgirea să mă-ngâne (!)Octava Doi(!) la deal, printre epave şi recife,printre atâtea visuri scufundate,printre tăceri şi printre hieroglifebâjbâi trecutul şi citesc păcate,mângâi ...
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Octava Unu(!) nici un cuvânt, când i-am ieşit în cale,n-a vrut să-mi dea, măcar de alungare,măcar aşa, să ştiu că nu-s egalemorţile noastre tămăduitoare,să ştiu că viaţa nu-i pentru taclale,ci-i doar o pregătire de plecare -dar nu mi-a dat, şi s-a pierdut departe,în carte, după carte, fără carte (!)Octava Doi(!) nici un cuvânt, când mi-a ieşit în cale,n-am mai avut să-i dau, de bucuriecă mă primeşte-n gânduril ...
=O lasă pe mama lângă teiul doldora de cântece cu pene şi porneşte spre mine. Nu ştiu dacă rochia fără capăt vrea să ajungă, în sfârşit, la mine. Nu ştiu dacă nu cumva vrea să plece şi trebuie să treacă prin mine, pe lângă mine. Oricum, încep să tremur, nu-mi pot stăpâni emoţiile apropierii, n-am nici o posibilitate, nici o şansă de apărare. Dar nici nu gândesc să mă apăr. Îl îmbrăţişez pe "fie ce-o fi", mă las în voia şi sub controlul absolut al Icoan ...
"Noduri şi Semne", între Istorie și Legendă. Aniversarea a 40 de ani de la "geneză"
Marți, 26 Decembrie 2023 18:00 | Publicat în CULTURA
În anul 1983, în decembrie, într-una din zilele de după moartea lui Nichita Stănescu, la Galați se înființa un cenaclu, botezat după ultima carte antumă a poetului. În diversele discuții purtate de-a lungul timpului au existat tot felul de variante legate de momentul și locul înființării, despre întemeietori. Celebrând aniversarea celor 40 de ani, cu mai multe evenimente, în parteneriat cu Biblioteca Județeană "V.A. Urechia" Galați, instituție patronată de Consiliul Jude ...
”Aş vrea să ştiu ce are de gând cu mine Sosirea asta în rochie fără sfârşit, dar mi-i ruşine s-o întreb, mi-i ruşine s-o trag de mânecă. Mi-i frică, mai bine zis. Mi-i frică, nu care cumva să se supere şi să plece, să asist (şi) la plecarea Sosirii, la plecarea ultimei Sosiri... Sigur că da, nu? Sigur că da! Iată, stă de vorbă cu mama. Nu aud ce-şi spun. Dar, după intuiţie şi după mişcarea buzelor, mama-i spune că o aştept de pe vremea curcubeului colorat cu a ...
ULTIMATUM CADRIL (nu cumva să cădeți de pe cal)
Marți, 26 Decembrie 2023 14:03 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto:"este o mare suferinţă să iubeşti/şi o mare nenorocire să scapi de această suferinţă" (Alexandru Macedonski)(!) tu vii cu cei fluturi (de vorbă) din vale,eu vin cu cei greieri (de vorbă) din deal -s-aude cum cad şapte vorbe regaleşi reci: nu cumva să cădeţi de pe cal (!)(!) te-aud, te apropii - cuvintele talebat până la mine, şi fluturi ...
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Motto: "trebuie să trăim astfel încât moartea să fie un act de incontestabilă importanţă" (Anatole France)(!) cred că s-a dus - aştept să se întoarcăatunci, măcar aşa, din întâmplare,fiind c-o cheamă-n lacrima mea largăDULCEAȚA ECHILIBRELOR PRECARE (!)(!) cred că s-a dus - şi nu a vrut să laseo vorbă de ...
Pe primele cinci-şase propoziţii le citesc în tăcere. Şi mă opresc. Mă uit la nea Prepeleac şi-l cercetez cu atenţie, cu încântare, cu invidie, cu orice preţ. El se face că nu mă vede ce fac. Reiau textul. De data asta, citesc să se audă până dincolo de Măzăriche, până dincolo de jurul lui Măzăriche, până dincolo de Calea Zimbrului, chiar până în momentul descris de acest fragment devastator. Iată-l!Fără sfârşit şi plină cu Alcătuirea sa, rochia Sosirii sfin ...
