Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Vesel pe fond nervos

Scris de Joi, 26 Mai 2016
Sunt vesel, domnilor...sunt vesel/ pe fond nervos, fiindcă n-are/ cine să-mi sprijine balanţa,/ cine, smerit, să-mi sufle-n ciorbă!/ Am vrut să mă îndrept, întruna,/ doar cu amanta mea, la mare,/ anul trecut, dar pentru mine/ nu pune nimeni nici o vorbă!...// Mă bucur când îi ştiu pe alţii/ plimbându-se cu…

Traista cu minciuni electorale (II)

Scris de Miercuri, 25 Mai 2016
Cum scriam în rubrica de ieri, Măiculiţă dă colţul pe stradela Frunzei şi-şi face prezenţa în ograda bisericii cu hramul lui Gheorghe cel purtător de Biruinţă. De fapt, şi bibicul agent electoral a fost şi este un biruitor şi un harnic perpetuu, un fel de „sine qua non” fără legitimaţie,…

Traista cu minciuni electorale (I)

Scris de Marți, 24 Mai 2016
Numele: Petrache. Prenumele: Neculai. Domiciliul in/stabil: cea mai răbdătoare şi feerică bojdeucă aşezată în sudul părţii de Sud a Moldovei de Nord. Ocupaţia trecută: doctor în Toate. Înălţimea, greutatea şi ţinuta vestimentară: echivalente lui Giovanni Giacomo Casanova. Studii: o grămadă de şcoli terminate definitiv şi ireparabil. Ţinuta morală: ascuţime şi…

Drept strâmbă, drept dreaptă...

Scris de Luni, 23 Mai 2016
E foarte aproape, e mult mai aproape/ decât am crezut c-o să fie vreodată!/ Atât, doar atât, întind braţul şi-i prind/ înaltul tăcut şi lumina curată!//... Căci altele-s reci şi sunt foarte departe/ şi n-au cum să-şi facă prezentul aproape!/ şi-s chiar şi murdare, chiar n-au de ales:/ nimic nu…

Cu mâţa-n sac (avertisment)

Scris de Sâmbătă, 21 Mai 2016
Să nu se mai întâmple niciodată,/ parşivule! Te-am prins cu mâţa-n sac!/ Puteai să foloseşti altă metodă!/ De data asta, închid ochii, tac!// Te iert, să nu mă crezi lipsit de scrupul,/ să nu blestemi făptura mea umană!/ Nu-ţi dau nici o pedeapsă, nu te judec,/ fiindcă nici eu nu-s…

Întoarcerea lui Mutelcă din Paradis

Scris de Vineri, 20 Mai 2016
Ieri, cu avionul de fără un sfert, nea Ion Mutelcă s-a întors acasă! Pe Aeroportul Internaţional din Galaţi, aflat în cele mai mincinoase proiecte/promisiuni uitate în sertarele misterioase şi vigilente ale ţaţei Demos Kratos, a fost întâmpinat de distinsul şi destinsul arhicunoscut domn Nimeni, candidat la Capra Oraşului şi susţinut…

Ultimul meu Cititor

Scris de Joi, 19 Mai 2016
Făt-frumos e mort, Ileano!... plânge Zmeul după tine!/ îşi azvârle buzduganul în zadar, bea şi fumează.../ ş-apoi plânge-ncet şi cântă: dă, mamă, cu biciu-n mine/ şi blestemă-mă şi spune-mi că am fost şi sunt o loază!//... Şi mai plânge şi mai zice ist Balaur: cer iertare,/ Doamne!... dacă vrei, Mărite,…

Jocul stelelor, jocul ielelor, jocul...

Scris de Miercuri, 18 Mai 2016
Doamne, câte stele crude! Nu văd nici o steauă coaptă!/ Parcă-s iele scăpătate într-un dans tulburător!/ Fac din ochi, fac din picioare, fac din mâini şi fac din şoaptă!/ Cred că vor să mă vrăjească, însă eu nu ştiu să mor!//... Sunt abia la începutul vieţii mele fără milă!/ Sunt…

Patru lacrimi la fântâna cu gura în jos (II)

Scris de Marți, 17 Mai 2016
Şi cum să nu ţi se umple sufletul şi memoria cu cele mai frumoase şi adânci şi înalte şi răscolitoare poezii scoase din Fântănă?!... Mihai Eminescu: „Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,/ valea-i în fum, fluiere murmură-n stână!”... Lucian Blaga: „Când mă privesc într-o fântână/ mă văd cu-adevărat în zi,/…

Patru lacrimi la fântâna cu gura în jos (I)

Scris de Luni, 16 Mai 2016
Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe…

Patru lacrimi pe scara senectuţii

Scris de Sâmbătă, 14 Mai 2016
Mă duc la şcoala 7. În Ţiglina a doua. Caut o învăţătoare. Şi o găsesc. Seamănă cu domnişoara Ruth, un personaj straniu şi răscolitor (şi cu vioara) din opera lui Laurenţiu Fulga. Îi dăruiesc trei cărţi. Înconjurată de şcolari şi şcolăriţe, mă face să cred că-i elevă...şi s-o invidiez frumos...şi…

Patru lacrimi pe strada Frunzei

Scris de Vineri, 13 Mai 2016
Tramvaiul cu tanti Maria (din ziarul de ieri) dispare într-o curbă aproape dulce, dacă n-ar fi altfel. Încerc să-mi iau gândul de la ea, de la nebunia ei. Încerc să nu-mi mai aduc aminte nici un vers din textul pe care mi l-a dat să i-l cetesc. Şi încerc să…

Patru lacrimi în tramvaiul 7

Scris de Joi, 12 Mai 2016
Se uită-n stânga şi-n dreapta. Parcă-i lipseşte ceva, cineva. Are ochi uzi. Şi zice: „Mă cheamă Maria, am cincizeci de ani, vin de la gara cea cu trenuri şi vreau să ajung la spitalul judeţean cel mare!”...N-o aude nimeni. Mai zice o dată. Însă iar n-o aude nimeni. O femeie…

Patru lacrimi pe partea cealaltă

Scris de Miercuri, 11 Mai 2016
Stau de vorbă cu doamna Maria. Doamna Maria stă peste drum. Stă frumos. Şi aşteaptă. În aşteptare, să nu aibă impresia că pierde timpul şi sâcâie vremea, mă iscodeşte. Frumoasă iscoadă! Trăsături fine! Contur de amazoană! Şi ce ochi de sirenă! Veşminte elegante! Picioare lungi până la capătul celălalt al…

Look...şi balamuc (elegie pe Scara/Oschi)

Scris de Marți, 10 Mai 2016
Aceasta-i scara cea mai tristă:/ e scara cu analfabeţi... analfabeţi cu poartă-n casă,/ cu diplomă de proşti, cu ştaif... cu mură-n gură, cu orgoliu,/ cu iz de mulţi şi mari şi tari... experţi în urlet şi-n dărmare/ şi-n (prea)greţosul „laif is laif!” Nu au ce face...toată ziua/ se învârtesc prin…

Să mori în noaptea de Înviere...?!

Scris de Luni, 09 Mai 2016
Dincolo de pronaos şi de naos şi de catapeteasmă, abia-abia percepută de ochiul şi de urechea şi de mirosul şi de flerul şi de intuiţia unui Sfinx ronţăit de timp şi de vreme, tanti Moartea umblă pe vârfuri, foarte atentă şi foarte ageră, sigură şi stăpână pe sine, mult mai…

Apa care nu se varsă nicăieri (V)

Scris de Sâmbătă, 07 Mai 2016
Sigur că da!... Dangătul clopotului bătut de mine (şi de moarte) se loveşte de dealul Rădeştilor şi se sparge într-o tânguire şi într-un vaier fără cusur. Se sparge în mii şi mii de firimituri şi se întoarce pe deasupra satului, pe sub sat şi prin sat, parcă încetinindu-şi vocalele... (u!…

Apa care nu se varsă nicăieri (IV)

Scris de Vineri, 06 Mai 2016
Sigur că da!... Nenea Gigi Avădanei vine la gard şi, printre lacrimi, mă roagă să bat clopotul de moarte. Se scociorăşte prin buzunare şi scoate o monetă de trei lei. Cică trebuie să-mi plătească această muncă. Cică-i un gest de smerenie să baţi clopotul când moare un om. Îmi dă…

Apa care nu se varsă nicăieri (III)

Scris de Joi, 05 Mai 2016
Vestea că a murit primul Cititor al Copilăriei mele vine ca un trăsnet din senin. Maică-sa, ţaţa Măndiţa, plânge în hohote şi se uită în sus. În Sus, spre Miazănoapte, dar şi în Sus, spre Cer, adică. Pentru că din Sus trebuie să apară maşina cu sicriul în care Titi…

Apa care nu se varsă nicăieri (II)

Scris de Miercuri, 04 Mai 2016
Sigure că da! Băiatul cel mare al ţaţei Măndiţa şi al lui bădia Iancu Cujbă citeşte şi citeşte şi citeşte... şi, la fiecare început de pagină, face ochii roată şi ne cercetează să vadă cum şi dacă suntem atenţi la zicerea lui din carte. Suntem atenţi, chiar foarte atenţi. Cum…

Apa care nu se varsă nicăieri (I)

Scris de Marți, 03 Mai 2016
Aici, de din vale de gardul lui bădia Ghiţă Fluture, e primăvară. Dar nu-i chiar cald. Pământul se zbiceşte, iarba îşi adună puterile şi-şi arată colţul. Mai încolo, pe dâmb, omătul se micşorează şi face nişte apă care curge continuu, dar nu se varsă nicăieri. Stăm cu vacile la păscut.…

Scrisoare deschisă către doamna Stai (epilog)

Scris de Vineri, 29 Aprilie 2016
Sigur că da, doamnă Stai! Am să-ţi pun ziarul în cutia poştală! Dictatoarea mea, Iolanda Cremene, mi-a scris două texte pentru Nichita Stănescu! Să i-l dăruieşti şi să-i spui Poetului că tare mi-i dor de Părinţi şi de Măria Sa, Îngerul cu o Carte în mână! Da? „!abia dacă mai…

Scrisoare deschisă către doamna Stai (observaţii intermediare)

Scris de Joi, 28 Aprilie 2016
Sigur că da! Nu-mi vine să cred că doamna Stai se opreşte pentru mine! Şi nu se opreşte aşa, doar ca să-mi răspundă la salut, ci chiar stă şi se „uită” în ochii mei, şi mă fascinează, şi chiar îmi spune: „Şi eu aştept de multă vreme să mă întrebi…

Scrisoare deschisă către doamna Stai (prolegomene)

Scris de Miercuri, 27 Aprilie 2016
Când e acasă, doamna Stai stă la ultimul etaj, adică tocmai la limita dintre unde (se) sfârşeşte Omul şi unde începe Vulturul (lui) Nichita, care zboară cu spatele-n jos şi zgârie nourii cu ghearele, exact cum scrie Poetul cu „Noduri şi Semne” într-un final al Inefabilului, ca să zic aşa,…
Pagina 74 din 114