Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut…
Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i…
Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal!…
Acest sat de la marginea de sus a Universului, acest sat cu nume foarte ciudat, dar şi foarte frumos, acest sat cu cimitir mai mare şi mai des şi mai mult decât satul, acest sat fără hartă şi fără tristeţe şi fără nimic în plus, acest sat uitat, acest sat…
Ce mai tura-vura! nu-s în stare să salvez rochia din ziarul de ieri, din ziarul de alaltăieri, din toate ziarele din lume! mai bine mă grăbesc să văd trenul şi să renunţ la gândul că, odată şi odată, am să văd rochia umplută cu Ea! sigur că da! alerg! alergăm!…
Mă uit la rochie şi nu-mi vine să cred: aşa rochie frumoasă şi fără de sfârşit, dar aşa de goală?! şi zmeul se uită şi crede la fel!...Oare cine-o fi adus-o şi a lăsat-o singură, în această pădure fără de sfârşit? zmeul zice că Ileana (Ileana aceea, nu aceasta!) e…
Sigur că da! cum pupăza să prind şi să văd, pentru prima oară, trenul de zece fără un sfert, dacă hoinăresc şi mă dau uitării prin pădurea Sărata, cu zmeul de mână şi cu viorea la ureche?...(am uitat să spun, în ziarul de ieri, că zmeul de hârtie albastră s-a…
Lângă drumul spre gară, pe partea stângă, locuieşte o pădure imensă. Unii cică această pădure stă toată ziua, nu face nimic, doarme şi sforăie de se aude tocmai din pădurea cealaltă, care locuieşte pe partea stângă, lângă drumul dinspre gară. Eu văd şi cred şi spun că nu-i adevărat. Pădurea…
Atunci...într-una dintre alergările mele spre gară, ca să văd (şi eu) trenul pentru prima oară, mă opresc o ţâră la cişmeaua de lângă podul Ghibarţ, să beau oleacă şi să-mi răcoresc picioarele goale în teică. E cald tare, dar e cald curat. E iunie, a treia zi de vacanţă. E…
Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă, de bună voie ori obligat, trebuie să pun mâna pe unelte şi să uneltesc, adică să le folosesc în scopul pentru care au fost inventate. Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă, mai de plăcere, mai de frica mamei şi a învăţătorilor, mai…
Constantin se apropie cu un aer dojenitor/tămăduitor, cu ochii mai mult la pasărea moartă, decât la mine!...Oare cum a venit? oare de unde a venit? oare cum a ieşit din moarte? ştiu sigur că a murit, fiindcă l-am văzut în sicriu, i-am tras clopotul, l-am condus până la biserică, până…
I-a sunat ceasul! I-a sosit clipa! Îi bate sfârşitul pe frunză! O fi ea calmă şi indiferentă, dar gata-i cu ea! S-a zis cu linia asta neagră, cu mirarea asta fără obraz! Morţii mamei ei de cioară!...Brusc şi sigur, eliberez săgeata din arc. Şi încep să mă uit la ea…
Da, iau arcul, pun săgeata în el, întind uşor şi ochesc între mine şi soare! trebuie să nimeresc cioara! s-o nimeresc bine şi să moară! dac-o nimeresc rău şi nu moare, cu ce mă mai laud pe drumul satului? mă şi imaginez cu mirarea neagră la brâu, defilând prin colb,…
Încet, fără nici un fel de grabă, nu cumva să mă simtă cobea cea neagră, nu cumva să se prindă că cineva-i pregăteşte prima moarte la rădăcina salcâmului, scot săgeata din tolbă, o mângâi cu ochii şi cu degetul, o rog foarte mult să nu treacă pe lângă mirare, fiindcă…
Eminescu trebuie văzut aşa cum este, nu cum credem noi că trebuia să fi fost. Unii şi-au făcut un idol din personalitatea sa. Alţii l-au blamat, l-au înjurat, l-au destrămat în public. Unii îi ocolesc poezia. Alţii nici n-au auzit de el. Unii deştepţi propun scoaterea operei sale din orice…
Negreşit, niciodată nu a fost altfel: cu cât se apropie mai mult funia de par, cu atât mai mult creşte şi se instalează convingerea că aproape toate visurile şi nădejdile rămân doar proiecte. Şi cred că-i foarte bine aşa. Dacă totul, peste noapte, ar deveni realitate, oare ce pupăza aş…
Atunci, aşezată între mine şi soare, mirarea cu pene îmi pare enormă. E o mirare cu pene negre. Această mirare stă tocmai pe vârful salcâmului uriaş din grădina lui bădia Iancu Cujbă. Stă pe o creangă subţire ca vântul care bate cătinel şi o leagănă supt privirile mele lacome de…
Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în…
Domnul Jerry de pe strada Culturii e formidabil? sigur că da! oare de unde a scos nucile, când domnul informatician i le-a luat pe toate din birou? le-o fi având pitite pe undeva, departe de privirea omenească, să le folosească în caz de criză? altfel nu se poate explica, nu?…
Sigur că da! vede alte două nuci la marginea de jos a uşii, pe dinăuntru! şi nici urmă de ronţăială! şi nici vorbă de altfel de gunoaie! hărnicuţul Jerry lucrează curat, mai curat decât oamenii administraţiei publice locale! mai curat şi cu o inteligenţă ieşită din comun!...Domnul Petrică Bostan chiar…
Carevasăzică, Jerry de pe strada Culturii nu se lasă! informaticianul n-are decât să se mire şi chiar să-şi dorească să-l zărească pe micuţul muncitor! n-a văzut în tot oraşul atâta încrâncenare, atâta zor, atâta muncă!...În oraş nu a văzut decât lene şi lăcomie şi opulenţă şi zgomot în frunte cu…
Sigur că da! uite, sunt două nuci la marginea de jos a uşii, exact în acelaşi loc, dar nici urmă de şoarece! ăsta încape pe sub uşă, dar nucile nici într-un caz nu pot încăpea! atunci, ce-o fi în mintea lui, a acestui rozător aş de străduitor? dacă vede că…
Una câte una, două câte două, multe câte multe... cad nucile în ograda Agenţiei de Informatică Feroviară, agenţie aflată pe strada Culturii din Galaţi. Nucu-i uriaş. Sprijină Cerul cu crengile, nu cumva să cadă (şi ăsta) pe Pământ. Desigur, aceste fructe misterioase (nu ştii ce găseşti în ele) cad nu…
Ieri, cam pe la fără un sfert, sună telefonul stabil. Telefonul stabil se află în camera cealaltă. Eu mă aflu în camera asta. Nu mă grăbesc să răspund. Ştiu că doamna Ca vrea să mă întrebe cine este domnişoara Mi. Ştiu că va insista până îi satisfac teribila curiozitate. De…
