Aşadar, doamnă Mi, dacă eşti convinsă că "linia dreaptă este un cerc odihnindu-se", că "singurătatea lui Unu seamănă cu mama la naşterea mea", că "suntem iarbă până când şi până unde osteneşte lumina"…te rog foarte frumos şi foarte mult să nu mai aştepţi poştaşul astăzi…şi să nu te superi,…
Şi să vezi, domnişoară Mi, ce (n)-am fost în stare să păţesc la Moara Doamnei (locul în care soldaţii proaspeţi marinari erau frecaţi de-şi dădeau tatăl, fiul şi sfântul duh să se instruiască astfel încât să nu mai rămână nici un gram şi nici un milimetru de duşman pe teritoriul…
Atunci…nu-i vreme şi nu-i timp de căscat gura, de umblat creanga prin pădure, de mâncat seminţe, de pus în gură cu părinţii, cu învăţătorii, fiindcă ne vedem pielea pe gard, luăm "pasul şi lovitura"…"Pasul şi lovitura" nu-i un joc, un titlu de carte sau de film. E zis şi…
Un fluture şi o ratare despre care îţi spuneam mai sus
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 11 Aprilie 2012
Doamnă Mi, ieri m-a rugat doamna Ti să-i scriu azi despre cum am ratat centrul existenţei atunci, pe dealul acela din vale, cât de dobitoc am putut să fiu exact când mai aveam doar o secundă şi doar un pas până la miez, când chiar vedeam conturul acelui fluture…
Perioada de instrucţie a fost o culme a dezumanizării omului de către om, o exhibare a sălbăticiei, a instinctelor primare, o jale indescriptibilă, o explodare nervoasă despre care nu ştiam nimic şi care avea să-i marcheze pe mulţi, definitiv şi incurabil… După ce că ne trezesc foarte dimineaţă sunete…
Prin urmare, domnişoară Mi, după ce doamna Ca şi celelalte doamne şi domnişoare au aflat cine/ ce/ unde/ de unde/ până unde/ cum/ când/ şi încotro eşti…mă întorc unde am rămas… În dormitor, mârlanii cu trese (fruntaşi, caporali, sergenţi) se comportă cu noi (proaspeţi soldaţi) exact cum vor micro/encefalele…
Şi, domnişoară Mi, mă ia în primire un fruntaş oltean din Gârla Mare, plin de aroganţă până la fruntea îngustă şi teşită, şi plin de glagorie până la genunchiul broaştei, şi se răsteşte la mine, şi înţeleg că n-am încotro, că trebuie să merg la tuns zero şi la…
Prin urmare, domnişoară Mi, după mai mult de douăsprezece ore de plictiseală şi nervi/draci în perimetrul straşnic păzit al Centrului Militar (sub privirile şi gesturile şi vorbele arogante ale gradaţilor delegaţi să ne ia şi să ne păzească şi să ne ducă!…) suntem strigaţi şi încolonaţi printre trăncăneli de…
Îl ştiu de foarte multă vreme, dar nu-l cunosc. Încă n-am reuşit să arunc măcar un ochi pe una dintre tainele sale, măcar. Că are multe, foarte multe. Mă şi mir că le mai poate duce. Că tainele-s grele, nu? Chiar l-am întrebat, într-un splendid crepuscul de seară şi…
Vinerea trecută, cam împrejurul prânzului, merg la biserică să mă închin o ţâră, să aprind puţină lumânare şi să mă uit oleacă pe pereţi, că-s frumoşi, afumaţi, reci şi definitivi ca nişte cadavre gata de plecare. Parol, execut acestea toate, m-ai trag cu coada ochiului la câte-o vădană recentă,…
Trebuie să vin la tine, în seara asta, indiferent de presiune şi temperatură, chiar dacă mama face gălăgie, şi nu-i convine că eşti mai mare şi mai în vârstă decât mine, şi zice că eu merit una mai suplă, mai şcolită şi mai dată-n pisica Penelopei, cum mofturea Nichita Stănescu!…Trebuie…
Scrisoare domnului care a iubeşte foarte mult pe doamna Ca
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 28 Martie 2012
Sfântă şi tragică nebunie, dragostea a apărut înaintea omului pe Pământ, dacă nu chiar înaintea Pământului în Calea Lactee, dacă nu chiar înaintea Căii Lactee în Univers, dacă nu chiar înaintea Universului în…În ce Mama Măsii? Dacă ştie Cineva (şi cred că există Cineva care ştie), trebuie neapărat să spună…
Triumful şi apucăturile puiului de cicisbei cu creier de ţânţar
Scris de Ion Zimbru Marți, 27 Martie 2012
Un târtan cu urechi şi paie în nas ia o cutie cu vopsea şi scrie pe pereţi una dintre maximele sale imbecile: ceea ce nu este interzis în mod expres, este permis! Aşa crede gânditorul de cartier, ilustrul cicisbei, specialistul în toate şi expertul în nimic. Aşadar, pentru că nimeni…
Desigur, în asprele condiţii ale tranziţiei interminabile şi ale crizei mizerabile pentru unii şi benefice pentru alţii, fiecare sărac îşi caută posibilităţi de măcar echilibrare a veniturilor, dacă nu de creştere. Şi, iarăşi desigur, dacă aplicăm logica Văcăroiului trecut, s-ar putea să ni se pară că-i bine, dar ar fi…
Pe omul ăsta n-ai cum să-l prinzi cu ocaua mică ori cu mâţa în sac
Scris de Ion Zimbru Joi, 22 Martie 2012
Unii îi spun Măiculai. Alţii îi spun Măiculiţă. Oricum, tot Petrache locuieşte şi în primul şi în al doilea prenume. Şi unii şi alţii se consideră prietenii acestui om de pe strada Frunzei (arhetip formidabil, sincer şi cinstit, săritor…la necazurile altora, băiat cu minte şi de bufet, chiar cu asupra…
Se aude şi astăzi cum mă plăteşte mama pentru trei zile de somn
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 21 Martie 2012
Pe lângă porumb şi alte plante agricole, mama-i obligată să prăşească şi aproape un hectar de vie din averea CAP. Vie din viţă nobilă, diverse soiuri de masă, dar şi de vin. Via stă la prăşit pe o pantă dulce-dulce (cam 10 grade), păzită straşnic (mai ales când se coc…
Cutreieram toate dealurile cu sania, cu opincile, cu băieţii şi cu fetele din sat. Huruişurile funcţionau de dimineaţa până seara, fără oprire. Nici mâncare nu ne trebuia. Tot felul de sănii: modele diverse, lemne diferite, cu oplene sau fără. Cine avea sanie din metal, ehei, se dădea rotund printre ceilalţi,…
Friptură de cocoş... şi o apă limpede ca ochii mamei la naşterea mea
Scris de Ion Zimbru Luni, 19 Martie 2012
Cu megieşul Victor şi cu fratele Nicu, doi flăcăiandri formidabili, păştem vacile pe Cioara. Cioara este un deal înclinat cu 45 de grade, plin cu salcâmi şi tăiat de râpi adânci, pe fundul cărora curge un fir de apă limpede ca ochii mamei la naşterea mea. Numele vacilor este…
Toată viaţa, ilustrul M.M. (prieten la cataramă cu preotul I.G.) şi-a aprofundat cunoştinţele teoretice şi practice despre lene, s-a specializat în tehnica şi tactica furtului, şi-a perfecţionat metodele de ciordeală, i-a mâncat zilele mă'sii, a dat şi a luat bătaie cât vezi cu ochii…chiar a făcut şi puşcărie pentru că…
Isprăvi paralele cu principiile altarului şi ale cumsecădeniei divine
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 14 Martie 2012
După ce a fost dat afară din biserică şi din hainele preoţeşti, şi după ce i-a administrat coanei foste preotese o bătălie soră cu moartea (episodul soldându-se cu plecarea bietei femei în lumea largă), I.G. s-a apucat de păscut. Că avea oi şi capre multe. Chiar şi măgar avea.…
Întâlnirea, supărarea şi cafeaua doamnelor care n-au mai apucat
Scris de Ion Zimbru Marți, 13 Martie 2012
Mare coadă în cel mai mare magazin din Ţiglina 3. Coadă la ţâri. Cam de cinci-şase ore bune de vară, lumea se înghesuie într-o imagine pestriţă de haine şi vorbe, într-o atmosferă cenuşie şi mocnind a lehamite şi scandal. Care mai de care se înalţă pe vârfuri să vadă cât…
Domnul I.G. are statut de popă uriaş: peste doi metri în lungime, trei-patru şchioape în diametru, patru-cinci metri pătraţi în suprafaţă de piele, numărul 48,5 la bocanci, palme cât graiferele pentru cocs, cel puţin 120 de kilograme net pe cântarul de bijuterii, blândeţe în salturi, preoteasă fugită de acasă…
Gândul că merg sâmbătă la Ghingheşti să mă înveţe Mărioara Stratulat cum se dansează în şcoala generală (e mare bal, monşer!) parcă îmi pune aripi şi îmi inundă sufletul cu aleasă bucurie. Desigur, merg aproape toţi flăcăii şi toate domnişoarele din sat, chiar dacă şcoala de mai sus este…
Ultima dată l-am văzut într-o dimineaţă de duminică. Slab şi slăbit, cu ochii albaştri trecând prin lucruri, prin vreme şi prin timp, cu mâinile gata de sărutare şi semn de revedere, stând pe marginea patului, cu un fel de lehamite şi resemnare pe faţă, parcă voind să-mi spună ceva nemaipomenit,…
