Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Spovedania unui cerc fără Pi
Scris de Ion Zimbru Marți, 27 Decembrie 2016
Chiar în momentul scrierii şi, mai ales, în timpul citirii acestui text, consider că s-a umplut paharul şi că a sosit clipa mult aşteptată să-mi mărturisesc/recunosc inutilitatea/stinghereala în Regatul Dacic, să-mi divulg regretul că nu pot a face mai mult şi mai frumos şi mai curat şi mai pur şi…
Ce bine te ţii de Orizont!
Scris de Ion Zimbru Vineri, 23 Decembrie 2016
Ţi-am spus de o mie şi una de ori, te-am rugat, te-am învăţat, ţi-am arătat, ţi-am scris în poezie şi în proză, te-am pârât la curtea cu juri, te-am codoşit la icoane şi la popă, te-am ameninţat că te dau afară din spaţiu şi din timp, dar nici de-al naibii…
Aşteptare (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 22 Decembrie 2016
Da... cred că-i o pedeapsă „meritată” să mi se trimită şi să primesc atâta şi atâta Cer la uşă! N-am să-i rezist! Că-i greu Cerul! Strivitor de greu! Greu de povara Frumuseţii! Aceea, de Atunci! Aceea, care-mi aducea şi-mi lua somnul, care-mi explica Taina levitaţiei şi care mă pregătea provocator…
Aşteptare (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 21 Decembrie 2016
Da... a venit, deşi n-am aşteptat-o! A venit şi a pus veşnicie-n lumânare! Adică a pus iubire! Fără iubire, nici lumina nu are chef să mai umble pe pământ! Ce rost are să fii lumină şi să nu fii dragă nimănui? Să fii lumină şi să te scuipe toţi? Şi…
Aşteptare (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 20 Decembrie 2016
Toată lumea aşteaptă (câte) ceva! Nu spun ce aşteaptă, deoarece se ştie, se vede, se aude, se socoteşte, se grăbeşte, se dichiseşte, se hohoteşte plângând şi râzând, se zvoneşte, se bârfeşte, se umileşte, se...! Şi asta numai şi numai fiindcă lumea aşteaptă să (i) se întâmple, să-(i) vină ceva/cineva frumos,…
Aievea (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 19 Decembrie 2016
Sigur că da!...Cum să mă uit în oglindă şi să (nu)-l văd pe acela care a făcut cele mai multe obrăznicii copilăreşti?...şi să nu crăp de ruşine?...şi să nu-i cer Mamei nici o pedepsire exemplară?...şi să mă mai şi fălesc...(pe la horă, pe la moară, pe la gară, pe la…
Aievea (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 17 Decembrie 2016
Gândurile mele pentru această Alcătuire erau atât de puternice şi impresionante, încât se materializau, puteau fi atinse, puteau fi văzute mergând, puteau fi auzite plângând, puteau fi strânse în buchete, în poloage, în snopi, puteau fi surprinse pe cărăruia dinspre Acasă şi Dumnezeu, dinspre Dumnezeu şi Acasă! Gândurile sale pentru…
”Şi-al tău păr ca floarea cea de Toamnă”
Scris de Ion Zimbru Vineri, 16 Decembrie 2016
De câte ori (n)-am spus „la revedere”?/ de câte ori (nu) mi-am călcat Cuvântul?/ de câte ori (nu) mi-a roşit obrazul/ în faţa Toamnei?...Oare, întrebându-l/ pe cel de Sus, mereu-mereu, (nu) poate/ să mă azvârle din (Ne)Mărginire?/ să-mi facă loc de Viaţă-ntr-o Secundă?/ să mă condamne-n Veci la (Ne)Simţire?...// Oricum…
Dictando (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 15 Decembrie 2016
Da...chiar Acum sunt chiar Aici, lângă pârleazul tău dinspre Răsărit! Sunt şi te aştept cu caietul de dictando! Şi cu Sufletul pe dinafară! Şi cu Inima la gât! Şi văd că nu mai vii! Sau mi se pare? Cum să te văd, dacă-i noapte? Cum să te văd când o…
Dictando (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 14 Decembrie 2016
Deseară...[când noaptea se gândeşte să înceapă să se pregătească să-i determine pe toţi muritorii şi nemuritorii serioşi să se înfăşoare/desfăşoare sub acoperirea întunericului...când Luna nouă, sau veche, sau plină, sau goală, sau dreaptă, sau în/frântă, sau galbenă, sau movă, sau singură, sau de miere, sau de fiere, sau cu pământeni…
Rechizitoriu (anexă la dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Marți, 13 Decembrie 2016
Sigur că nu! nu vezi că nu mai merge?/ las-o acolo! pleacă! uite-aşa! du-te acum şi adu-l să încerce!.../ n-o să mai zică-n veci „sigur că da”! Sigur că da! vezi cât de bine-i şade?/ las-o aicea! şi rămâi şi tu! şi staţi cu minte! sunteţi cumsecade!/ nu vreau să…
Frunză verde floare-albastră!
Scris de Ion Zimbru Luni, 12 Decembrie 2016
După discursul răscolitor de la comemorarea distinsei sale răposate Maria, nea Costică Prăpăd n-a mai putut să se abţină şi ne-a „dat” câte două lacrimi pentru fiecare, aşa, să se „vadă” că omu-i chiar „legat” de „jumătatea” lui! Şi, mai ales, să se priceapă că nu există „dezlegare” decât la…
Trei scurte şi cuprinzătoare şi astrale capodopere ale alegerilor universale
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 10 Decembrie 2016
1. Prefaţă Te uită cum televizorul/ anunţă alegeri totale!.../ (Doamne, ce bine-o să fie/ cu patru, cu cinci... pijamale!)// Şi mână reşoul în priză,/ să nu ne ucidă geroaica.../ (hai-hai să-nvăţăm împreună/ iubirea-mbrăcaţi cu pufoaica!)// Nu-mi cere cafea, nici fasole,/ citeşte-mi „Procesul”, „Infernul”.../ de mult a sleit aragazul!/ (ce tare…
O nimica toată
Scris de Ion Zimbru Vineri, 09 Decembrie 2016
Sunt surori gemene! Seamănă leit! Greu le poţi deosebi! Când te uiţi la una sau pui mâna pe ea, niciodată n-ai destul curaj să spui: asta este, sigur nu-i cealaltă! Există concomitent, chiar dacă nu "se văd", chiar dacă nu pot fi "văzute/prinse" împreună! Tot timpul şi tot spaţiul, îşi…
O femeie frumoasă foc tare13?yahoo.gmail.com.gata.ro.
Scris de Ion Zimbru Joi, 08 Decembrie 2016
Nu, bătrâne prieten al meu! Nu! Femeie mai frumoasă de atâta (şi decât ea) nu cred că se poate! Şi doar am fost şi am căutat peste tot... şi în această lume şi în lumea cealaltă! Şi nici că mi-a dat Raiul sau Iadul vro nădejde-ntr-acest sens şi într-acest vis…
S.O.S. (cod negru de alienare şi balamuc)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 07 Decembrie 2016
Din Rapsodia Românească/ foarte puţin a mai rămas... (nişte slinoşi de peste hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe lung, pe lat, pe frumuseţe,/ pe ochi, pe frunte, pe grumaz)... nu mai auzi nici nai, nici fluier.../ plăteşti cu viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave răcniri demo-tălâmbe/…
Fuga după Făt-frumos... şi retur
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 Decembrie 2016
Ce mai tura-vura! nu-s în stare să salvez rochia din ziarul de ieri, din ziarul de alaltăieri, din toate ziarele din lume! mai bine mă grăbesc să văd trenul şi să renunţ la gândul că, odată şi odată, am să văd rochia umplută cu Ea! sigur că da! alerg! alergăm!…
Şi parcă zice că vrea s-o iau cu mine
Scris de Ion Zimbru Luni, 05 Decembrie 2016
Dumnezeule, oare ce fel de mireasă şi-o fi lăsat/zvârlit rochia de nuntă în pădurea asta de lângă drumul care duce la şi aduce de la gară? Şi mă mir!Şi mă uit la rochie şi nu-mi vine să cred: o aşa rochie frumoasă şi fără de sfârşit, dar aşa de goală?!…
Dacă n-ai văzut, stai să vezi!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 Decembrie 2016
Lângă drumul spre gară, pe partea stângă, locuieşte o pădure imensă. Unii cică această pădure stă toată ziua, nu face nimic, doarme şi sforăie de se aude tocmai din pădurea cealaltă, care locuieşte pe partea stângă, lângă drumul dinspre gară. Eu văd şi cred şi spun că nu-i adevărat. Pădurea…
Şi uită-te cât de fericiţi sunt!
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 Decembrie 2016
Unii oameni...[aşa li se spune în mod convenţional, însă cine ştie ce-or fi fiind în realitatea încă nedefinită (sau definită tot convenţional)]...exact nouăzeci şi nouă dintr-o sută, cred că există fericire! Cum se vede sigur, numai un om...[tot la fel i se spune şi lui, dar el nu crede nici…
O soprană şi un peripatetic psalm prozodic pentru pomul primului păcat
Scris de Ion Zimbru Joi, 01 Decembrie 2016
Demult...(cam pe vremea şi cam pe timpul când şcoala era şcoală, părinţii erau părinţi, munca era muncă, respectul era respect, candoarea era candoare, aurul era aur şi tinicheaua era tinichea...şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea...şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei...şi când nimeni nu…
Nişte ţări mai străine decât România
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 30 Noiembrie 2016
Doamna ieşeancă Maria M. Mătrăgună locuieşte în Galaţi, pe strada lui Mihai Eminescu. Are vro douăzeci de ani de când s-a mutat definitiv în partea de Jos a Moldovei de Sus. S-a mutat singură...fiindcă n-are pe nimeni! Soţul său a murit de inimă rea când a văzut cu câtă cruzime…
Femeia cu inimă de piatră se întoarce
Scris de Ion Zimbru Marți, 29 Noiembrie 2016
Da...nu a fost nici o eroare de diagnoză, nici o păcăleală medicală, nici o glumă a vrunui mărunt la suflet şi gând: femeia din ultimele ziare, Clementina Bizara, avea inimă de piatră...din marmoră neagră, adică! Desigur, s-au crucit medicii şi criminaliştii, s-au crucit toţi locuitorii de pe stradela Plantelor, s-au…
Misterul de pe strada Stupefiantelor şi surpriza de la Morgă (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Noiembrie 2016
Da... nu există scăpare dintr-această fiertură de plante stupefiante, parcă toate plantele adunate de pe stradela cu acelaşi nume şi a/mestecate în Ritual! Magia pusă la cale şi declanşată de Bizara Clementina începe să clarifice, să lumineze, să dumirească! La fel de misterioase efecte sonore şi vizuale se amplifică şi…
