Nici nu ştiu cum să mă adresez ţie: domnule bătrân? ori bătrânule domn? Însă sper şi te rog să nu te superi dacă îţi spun simplu: bătrâne!... Aşadar, acestea fiind puse la punct, mă grăbesc să-ţi scriu despre evenimentul ce urmează să se petreacă mâine, în spaţiul şi în timpul…
Ce, sunt obligat să-mi îngrădesc domeniul? Ce, îmi poate impune cineva să iau măsuri pacifice împotriva câinilor abandonaţi la marginea satului, câini care, iată, îmi invadează şi-mi cutreieră grădina şi ograda, n-au nici o frică, umblă în haită şi caută mâncare, cu orice preţ?! Nu sunt obligat, nu-mi fac nici…
Mai înainte de povestea cu pisicile din ziarul de ieri, alţi deştepţi de vază (din Brăila, de data aceasta) pun mână de la mână, ură de la ură, ciomag de la ciomag...şi prind câteva hectare de câini din oraşul lor faimos prin Fănuş Neagu şi prin cuţitarii săi, şi-i urcă…
Sunt trei pisici. Două, una albă cu pete negre şi una neagră cu pete albe, stau în podul bucătăriei. A treia, roşcată cu gri, locuieşte în grădină. Cele din pod sunt sperioase şi timide, se ascund de cea din grădină, care-i mai rea şi-şi plimbă aerul de regină peste suflarea…
Doar patru cuvinte. După atâtea dimineţi de pândă şi mirare şi admirare şi sfială şi chiar frică, doar patru cuvinte îmi spune această halucinantă femeie în rochie neagră, tocită de sprijinirea vioarei pe umărul stâng, Şi după atâta aşteptare şi căutare şi nădejde, consider că meritam să-mi spună mai multe…
Misterioasa femeie din ziarul de vineri (statuia în mişcare, cum am îndrăznit să-i spun) nu face nici un semn că vrea sau nu vrea floarea de nu-mă-uita. Scotocesc în buzunar şi găsesc "Rochia fără sfârşit", o carte cu poezii mică (oleacă mai mare decât unghia unui cititor consacrat) şi, cu…
În vara anului ăsta, mai mult ca în foarte mulţi ani, grâul s-a făcut foarte înalt şi foarte mare în spic şi în bob. A dat Domnul să fie şi pâine şi paie. A plouat, adică. Aşa zicem şi credem noi: că Cel de Sus organizează şi dirijează ploile! şi…
Iese din cimitirul Sfântul Lazăr şi face la dreapta. Oare unde se duce? O urmăresc. Merge destul de încet şi elegant. Poartă aceeaşi rochie neagră, din catifea veche. Trece pe lângă mine. Parcă-i umbră de femeie, umbră de violonistă, umbră de vioară, umbră de mi/re/la/sol. Îmi fac nişte curaj s-o…
Aproape în fiecare dimineaţă, plec foarte devreme spre staţia de autobuz. Drumul meu trece printre o farmacie şi un aprozar. De obicei, mai ales în sezonul cu frig, nu-i nici ţipenie de om pe stradă, la ora asta. Însă, ori în faţa aprozarului, ori în faţa farmaciei, văd o femeie…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (X)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 Februarie 2013
Şi tot recitând, şi tot aşteptând răspuns la iubire prin gard, mă apucă somnul. Un somn cu lună plină deasupra oraşului curat şi liniştit, nu zgomotos şi mizerabil şi la discreţia câinilor şi a săriţilor de pe fix, ca acum. Somn din acela fără visuri, sau cu visuri foarte puţine…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (IX)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 Februarie 2013
Iat-o, sigur că da, ea este, mai are câţiva paşi de iguană, mai are puţin şi ajunge la poartă! cu un ochi scoate cheile din buzunar! cu celălalt ochi se pregăteşte să se uite spre gardul 23, care mă desparte de stradă şi de ea! şi chiar se uită! îi…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (VIII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 Februarie 2013
Şi scriu, şi tot scriu, şi iar scriu, şi mai scriu! îmi dă aripi gândul că Gilda îmi citeşte demonstraţiile/declaraţiile de dragoste şi cultură! oră după oră şi călimară după călimară, cerneala se termină! din două în două zile, pun în cutia inginerei câte un plic masiv, că abia încape…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (VII)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 Februarie 2013
Şi scriu. Şi scriu. Şi scade cerneala în călimară. Şi scade aşa, parcă ar fi mânată de un reflux definitiv. De parcă nu aş fi vorbit cu Luna în fiecare seară, când am prins-o plină şi goală, bătându-mi la geamuri, să mă lase în pace şi să mă ocolească, măcar…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (VI)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Februarie 2013
Dar n-a fost, n-a fost aşa!...cum zice Antrenorul de îngeri, poetul NHS... Visu-i vis, chiar dacă-i frumos şi corespunde aşteptărilor mele de cicisbei ne/hotărât. Dar nu-i nimic, pândesc niţel pe stradă, la vale şi la deal, îmi adaug vreo câteva iluzii în arsenal...şi, dacă nu te văd venind, merg să…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Februarie 2013
Şi, cum îţi spuneam în ziarul de ieri, după ce era să strivesc mâţa lui nea Ion, fiindcă mergeam visându-te către gardul de admiraţiune şi supliciu, după ce i-am tras un şut năprasnic şi nimicitor...(au trecut, de atunci, patruzeci de ani, dar mâţa nu a mai ajuns pe pământ)...mă aşez…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 Februarie 2013
Şi dă-i, şi luptă...(vorba lui Caragiale)...şi scrie, şi iar scrie...(cu un vraf de cărţi alături, din care iau câte un citat deştept, care mi se pare că va frânge inima splendorii de peste drum)...şi iată ce a ieşit: "Încă de la începutul acestor umile şi netrebnice rânduri, vreau să-mi permiţi…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Februarie 2013
Coala pe care vreau să-i scriu domnişoarei inginere e lungă şi lată cât crucea nebunului. Are suprafaţa mai mare decât masa pe care o aşez. Călimara cu cerneală neagră nici nu are loc. O ţin pe scaun. Nu scriu cu stiloul, ci folosesc un condei vechi, găsit printre pătlăgele, în…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 Februarie 2013
Inima mea o urmăreşte până dă colţul spre stânga, la vale, în strada Columb. Mă mai holbez puţin prin gard, numai cu un ochi, alternativ, fiindcă distanţa dintre scânduri nu-i pentru amândoi, deodată. Inima se întoarce ostenită şi inutilă. O aşez la locul ei, o dau mai încet, o rog…
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 16 Februarie 2013
Stau cu chirie într-o casă lungă, pe strada Spătarului 23. Stau în camera din fund, că n-am faţă să ocup o cameră (mai) din faţă. De fapt, în odaia asta stau numai când citesc, ori când scriu, ori când dorm. Nu stau în odaie când am musafiri, fiindcă n-am musafiri.…
Sigur că da! nu mai vine mama să mă scoată din dilemă! nici libelula nu mai apare! cred că primăvara are întârziere! cred că sărmana lepidopteră s-o fi săturat de hazul meu mioritic şi s-o fi dus cu altă primăvară, s-o fi dus unde nu sunt atâtea dileme, atâţia filozofi…
Ar fi bine să aflu că sunt? sau ar fi fost bine să aflu că nu sunt? ar fi fost bine să vină tata şi mama să-mi limpezească aşteptările?... Iată, aşadar, alte şi alte întrebări care-mi înteţesc negura şi-mi accelerează dilema! întrebări care mă fac vulnerabil, numai bun de zvârlit…
Nu-mă-uita pe cărarea dintre două fire de grâu (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Februarie 2013
Şi tot întrebându-mă dacă sunt sau dacă nu sunt, dacă ar fi trebuit să-i dau crezare mamei şi să-i ascult sfaturile şi rugăminţile şi poruncile din ziarul de ieri, şi tot gândindu-mă la ce mă-sa îmi foloseşte această frământare, şi tot sufocându-mă cu deznădăjduirea şi resemnarea şi încăpăţânarea şi cu…
Sunt sau nu sunt!... (aceasta-i întrebarea, cum ar zice Hamlet, aceasta-i dilema din ziarul de ieri, nu?)... Şi, dacă bătrânul tata s-a dat jos din carte, şi nu s-a mai suit, cine să-mi arate uşa, poarta, scăparea? cine să taie şi să forţeze lacătele şi zăvoarele şi cifrele "cerberului" care…
Într-o zi...(destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)...stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!...Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi…
