Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Mori cu noroc bătut de vânt
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Mai 2017
Te rog să laşi acasă icoana mea de seară!/ te rog să laşi acasă icoana mea de zi,/ fiindcă eu, de mâine, mă duc odinioară,/ să uit întotdeauna „a fi” şi „a nu fi”!// Miroase a iubire nemernică şi-a ură!.../ [de la (a)casa noastră n-am să mai plec nicicând,/ fiindcă…
Lucrare de control la Repetenţie
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Mai 2017
Recunosc până în pânzele albe, că până în pânzele albe voi fi Repetent! şi până dincolo de pânzele albe am să spun: fii foarte atentă, fii foarte atent! „Nimic” în Mişcare însemnează „Tot” în Stare! valea-i un deal cu vârful în Jos, iar dealu-i o vale cu burta în Sus!…
Mitică Filurete şi frizerul Turturel Perucă
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Mai 2017
Unul dintre prietenii mei cei mai pricepuţi şi mai receptivi într-ale Inefabilului poetic, parasimpaticul Mitică Filurete, locuieşte într-un Colţ de Rai, aproape de Teatrul Muzical...dar se duce la tuns pe strada Cazărmii! Fiindcă pe Cazărmii locuieşte Culiţă, zis Turturel Perucă, un frizer particular şi amic la cataramă cu prietenul meu,…
Bolovanii „biciului divin”
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Mai 2017
Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari,…
Cerşetorul de fântâni
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Mai 2017
În ziua aceea, era într-o Duminică, nu i-am zis Mamei că am de gând să plec de acasă! Nu pentru că nu ar fi fost de acord cu intenţia mea sau că m-ar fi iscodit în acest sens, ci pentru că nu voiam s-o mai pun în situaţia de a…
Un exemplu de model contemporan
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 17 Mai 2017
Dacă vrei să afli câţi bădărani se comportă (zilnic) într-o staţie de autobuz, într-o staţie de tramvai, la intrarea-ntr-o scară de bloc, pe băncile din parc, n-ai decât să numeri chiştoacele şi ambalajele azvârlite oriunde, numai în coşul de gunoaie nu! Iată-l pe unul dintre aceşti ipochimeni plătitori de taxe…
Gogoriţe şi gorobeţi
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Mai 2017
Conform unei Cărţi scrise de nişte ingineri/doctori specialişti/experţi în Istoria apariţiei/dispariţiei a tot ce se vede şi ce nu se vede, la Început a fost Cuvântul! Care început? Primul? Al doilea? Următorul? Care sfârşit? Primul? Al doilea? Următorul? Dau ori nu dau crezare acestei explicaţii cu valoare de pericopă, nu-i…
Merg şi aud: pune mâna şi roagă-te!
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Mai 2017
Promiteam (în ziarul de ieri) c-am să scriu şi am să public cel mai frumos poem despre vârsta senectuţii, la rugămintea bătrânului care ar fi avut un loc pe scaun, dacă... (nu mai spun, dar consider că aţi cetit şi aţi analizat... şi (n)-aţi aplaudat ce a păţit bietul moşnegel…
O replică devastatoare
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Mai 2017
Bătrânul urcă încet, foarte încet, greoi, nesigur pe sine! Are cam optzeci şi cinci de ani şi baston! Are ochi albaştri! Poartă haină străveche, dar curată! Şi pălărie tot la fel de trecută prin vremuri şi prin timpuri! Şi încă o anumită candoare i se poate citi pe chipu-i brăzdat…
Vocea din Vis
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Mai 2017
„Mâine, taman la revărsatul zorilor, taman la ora naşterii tale, pe care cred că nu ai uitat-o, să fii acolo, negreşit, sub teiul din Dealul Ciorii! Pentru Revelaţie! Să nu lipseşti! Să nu întârzii! E unica dată când mă arăt! Altă şansă şi alt noroc n-ai să mai prinzi în…
Dumnezei cu pestelcă şi opinci (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 11 Mai 2017
Sigur că da! nu mai vine mama să mă scoată din dilemă! nici libelula nu mai apare! cred că primăvara are întârziere! cred că sărmana lepidopteră s-o fi săturat de hazul meu mioritic şi s-o fi dus cu altă primăvară, s-o fi dus unde nu sunt atâtea dileme, atâţia filozofi…
Dumnezei cu pestelcă şi opinci (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 10 Mai 2017
Ar fi bine să aflu că sunt? sau ar fi fost bine să aflu că nu sunt? ar fi fost bine să vină tata şi mama să-mi limpezească aşteptările?... Iată, aşadar, alte şi alte întrebări care-mi înteţesc negura şi-mi accelerează dilema! întrebări care mă fac vulnerabil, numai bun de zvârlit…
Dumnezei cu pestelcă şi opinci (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Mai 2017
Şi tot întrebându-mă dacă sunt sau dacă nu sunt, dacă ar fi trebuit să-i dau crezare mamei şi să-i ascult sfaturile şi rugăminţile şi poruncile din ziarul de ieri, şi tot gândindu-mă la ce mă-sa îmi foloseşte această frământare, şi tot sufocându-mă cu deznădăjduirea şi resemnarea şi încăpăţânarea şi cu…
Dumnezei cu pestelcă şi opinci (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 08 Mai 2017
Sunt sau nu sunt!...(aceasta-i întrebarea, cum ar zice Hamlet, aceasta-i dilema din ziarul de ieri, nu?)...Şi, dacă bătrânul tata s-a dat jos din carte, şi nu s-a mai suit, cine să-mi arate uşa, poarta, scăparea? cine să taie şi să forţeze lacătele şi zăvoarele şi cifrele "cerberului" care păzeşte ieşirea?…
Dumnezei cu pestelcă şi opinci
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Mai 2017
Într-o zi...(destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)...stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!...Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi…
Evaziunea Sentimentală (XVI)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Mai 2017
Da, coborâm sub Demisol! Mă cocoţ pe taburet şi aşez portretul madamei Maria lângă portretul meu! Sigur că da! Gata! Nu mai sunt singurul Viu printre atâţia Morţi! Am alături o Vie! Dar oare cât „viu” mai activează/rezistă în fiecare? Şi, dacă mai activează/rezistă, oare până când? Ce „fericiţi” sunt…
Evaziunea Sentimentală (XV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 04 Mai 2017
E portretul ei, de Atunci...când ne-am cunoscut/întâlnit să câştigăm un loc de „frunte” în această Galerie a „Somităţilor” pătimaşe, în această „Rezervaţie” cu cele mai rare păsări cântătoare, păsări de pradă, păsări de companie, păsări de curse, păsări domestice, păsări sălbatice, păsări de asalt, păsări de vânătoare, păsări de ouă,…
Evaziunea Sentimentală (XIV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Mai 2017
Sigur că da! Ştiu când! Când Maria, care nici nu visa că va să ajungă să menţină conturi cu Răspundere Nelimitată, mă asculta fără să crâcnească, or şoptindu-mi că textele mele îi strecoară în suflet numai „senzaţiile tari” ale Liniştii/Liniştirii, numai chemările magice ale Imprevizibilului! Când mă însoţea tulburătoare, ca…
Evaziunea Sentimentală (XIII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Mai 2017
Contabila îşi şterge o lacrimă imaginară, îmi trimite o miliardime de surâs şi-mi toarnă încă un lichior de cireşe amare! Sunt la limita răbdării şi rezistenţei fizice şi sufleteşti! Dacă în următoarele trei virgulă paisprezece secunde nu-mi spune măcar unde mi-a pus portretul, ori, dacă nu mi l-a pus, de…
Evaziunea Sentimentală (XII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 01 Mai 2017
Parafrazându-l pe poetul George Bacovia, eu stau şi mă duc şi mă întorc şi mă întreb: până la urma urmei, oare ce mai vrea de la mine Maria acestei Societăţi cu Răspundere Nelimitată, Maria acestei contabilităţi ciudate, această Marie din Prezentul Timpului (meu şi al ei) Trecut, această Marie din…
Evaziunea Sentimentală (XI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 Aprilie 2017
Da, sigur că da! Ea este femeia din portret! Care va să zică... şi ea a fost pe aici! Care va să zică, aici venea când zicea că are treabă, că nu poate să-mi răspundă la rugămintea mea de a ne întâlni şi de a trăncăni la o cană cu…
Evaziunea Sentimentală (X)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 28 Aprilie 2017
Într-o tăcere sepulcrală, ne întoarcem în biroul contabilei! Maria-mi toarnă încă o cafea şi încă un lichior de cireşe amare! Şi nu articulează nici o glasnică! Nici măcar nu se mai uită la mine! Nici nu mai zâmbeşte ispititor! Nu-mi mai dă nici măcar un semn că ar vrea să…
Evaziunea Sentimentală (IX)
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 Aprilie 2017
De ce ai lăcrămat şi de ce încă mai eşti tristă, Maria? - o întreb în timp ce ea-mi toarnă cafea şi lichior de cireşe amare. Nu-mi răspunde imediat! Cred că vrea să mă surprindă! Cred că vrea să mă ţină în şah, cum se spune! Şi cred că are…
Evaziunea Sentimentală (VIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 26 Aprilie 2017
Ce mă mai scormoneşte Maria asta! Ce mă mai provoacă! Îmi umblă destul de mult prin inimă şi prin creier, mă cotrobăieşte meticulos, dar destul de elegant! Iar această eleganţă mă determină să n-o pot refuza! Are-un fel de pedanterie plăcută, deloc sâcâitoare! Un fel de a mă împinge-n uşor-uşor…
