Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XI)

Scris de Vineri, 17 Februarie 2017
Ai auzit, Marghioalo? - zice Costică. Ai auzit, Costică? - zice Marghioala. Am auzit! - răspunde Marghioala. Am auzit! - răspunde Costică. Şi ce părere ai? - spune Marghioala. Şi ce părere ai? - spune Costică. Se lasă o tăcere devastatoare, mai mult decât sepulcrală! Se lasă o tristeţe mai…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (X)

Scris de Joi, 16 Februarie 2017
Dinspre partea de nord a Moldovei de sud, ca un răspuns la ritualul întreţinut de cest văduv misterios şi de ceastă văduvă stranie, se aud şoapte din ce în ce mai dese şi din ce în ce mai stârnitoare de curiozitate! Ceastă Singurătate în Doi, ori ceastă Doime Singură, deschide…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (IX)

Scris de Miercuri, 15 Februarie 2017
Marghioala n-are somn! Nici Costică n-are! Cum să a/dormi, doamnă? Cum să a/dormi, domnule, când auzi că Fiul lui Dumnezeu repară Cruci? Ca şi cum n-ar şti ce a păţit cu/pe o Cruce! Ca şi cum este convins că Suferinţa-i o Necesitate! Oare chiar nu vede că dumnezeirea-i din ce…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (VIII)

Scris de Marți, 14 Februarie 2017
Auzi, doamnă? Auzi, domnule? Catastiful Nemuririi! Ce foarte frumos şi serios şi nemaipomenit „sună”! Oare-or mai fi Catastife ale Nemuririi în Lumea ceasta Muritoare, în Lumea asta adusă/semănată cu Forţa pe o Planetă din ce în ce mai sufocată de mizerie Fizică şi Morală? Auzi, domnule? Auzi, doamnă? Cicoare şi…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (VII)

Scris de Luni, 13 Februarie 2017
Ia spune-mi, Marghioală de-o viaţă, îţi place această epistolie scrisă şi îngânată în acelaşi timp? Nu-i aşa că am dreptate? Nu-i aşa că Naşterea-i unul dintre cele mai frumoase blesteme ale Firii Universale? Nu-i aşa că şi Moartea-i o componentă indispensabilă a cestei Firi? Şi ştii foarte bine, binevenito, că…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (VI)

Scris de Sâmbătă, 11 Februarie 2017
Onorabila şi venerabila Marghioala, ca să fie-n ton cu onorabilul şi venerabilul Cicoare, îşi face trei semne de cruce şi strigă şi ea...şoptit: „Jos Guvernul!”...Şi, desigur, după cum aţi cetit în ziarul/rubrica de ieri, Palatul Victoriei împotriva noastră a rămas în picioare, în pofida cestor strigăte la Cer, adicătelea...în Van!…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (V)

Scris de Vineri, 10 Februarie 2017
Emoţionaţi şi tăcători, C.C. şi M.M. se apropie de palatul străvechi, dar destul de impozant, aflat pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, încă de pe vremea când tânărul poet Barbu Nemţeanu, mort la doar treizeci şi doi de ani, nemurea Galaţii prin celebrele versuri de pomină „Galaţi, oraş cumplit…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (IV)

Scris de Joi, 09 Februarie 2017
Mitingu-i gata! Prosperitatea-i gata! Fericirea-i gata! Toate se citesc pe frunţile ne/încreţite şi ne/învinse şi ne/norocoase ale protestatarilor străbătuţi de Soartă, de Guvern, de Sistem! Un aer de Resemnare, un huruit de Lehamite pluteşte şi convinge că Putreziciunea-i rezistentă la „antibioticele” Străzii, chiar imună...aş putea pentru ca să zic! „Numai…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (III)

Scris de Miercuri, 08 Februarie 2017
Sigur că da! Ce bizară/ilară întâmplare să te întâlneşti, după atâţia şi atâţia ani, la un miting de protest împotriva Nesimţirii! Oare câte şi ce fel de planete s-or fi aliniat şi s-or fi hârjonit şi s-or fi ciondănit şi s-or fi drăgostit...de s-a putut crea posibilitatea unei asemenea revederi?…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (II)

Scris de Marți, 07 Februarie 2017
Cum de/scriam în ziarul de ieri, pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, într-o casă veche şi încă arătoasă, locuieşte tovarăşul Costică Cicoare, văduv şi cu toţi ai săi copii plecaţi în Patrii mai bune, conduse de Capi, nu de Dovleci săriţi de pe fix!...Pe strada Eminescu, la numărul 13…

Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (I)

Scris de Luni, 06 Februarie 2017
Pe strada Caragiale, la numărul 13 a/bis, într-o casă veche şi arătoasă... [zidită exact când Barbu Nemţeanu zicea „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma!/ el seamănă cu trudă mândre flori,/ tu nu le poţi simţi însă aroma;/ copiii tăi ţin ochii-n jos mereu,/ ei nu…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XVI)

Scris de Sâmbătă, 04 Februarie 2017
Sigur că da! Maria - ultima şansă de Salvare! Maria de la Grădina Botanică! La urma urmei, Edenul e-un fel de Grădină Botanică, nu? Şi cum să nu aleg Maria aceasta? Mă spânzur de gâtul ei... şi gata! Cred că o să fie mulţumit şi epitropul, şi palmierul, şi toată…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XV)

Scris de Vineri, 03 Februarie 2017
Sigur, pentru intenţiile mele şi la sugestia din cântecul Mariei Tănase, Maria de la Grădina Botanică e cea mai bună soluţie! Am s-o caut chiar mâine dimineaţă şi am să trec la executare! Trebuie să reuşesc! În caz contrar, va să-mi fie ruşine toată Viaţa! Şi, să trăiesc în dezonoare,…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XIII)

Scris de Miercuri, 01 Februarie 2017
Doamne, câte bunătăţi a pregătit şi a gătit nea epitropul pentru această întâlnire a Destăinuirii! Numai bunătăţi clasice, ca să nu zic naturale şi vindecătoare, ca să nu zic nemaipomenite în ultimii cel puţin cincizeci de ani, ca să nu zic mană cerească! Şi agheasma... ehei! ehei!... balsam divin! elixir!…!…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XII)

Scris de Marți, 31 Ianuarie 2017
Da... cum ziceam în ziarul de ieri, simt adierea şi aroma Busuiocului din toată Viaţa, simt murmurarea şi curăţenia tuturor Fântânilor din Copilărie, aici, lângă Palmierul pentru care am pierdut întâlnirea cu Eternitatea! Da, sigur că da! Aici, la Masa unde urmează să înceapă Cina cea de Taină a Destăinuirii,…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XI)

Scris de Luni, 30 Ianuarie 2017
Auzi, nene, minunăţie?! Cică „jur pe salcâmul meu de onoare”! Şi cică „jur pe vişinul meu de onoare”!...Eu ce să mai spun? Eu ce să mai comentez? Eu pe ce să jur? Jur pe Vremelnicia mea de onoare că am ratat milimetric Veşnicia! Cine se face vinovat de această „Salvare”?…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (X)

Scris de Sâmbătă, 28 Ianuarie 2017
Gata...mă ridic de la Masa de Adio şi plec spre salcâmul salvator! Şi, după vreo câteva minute, nea Ion Emil Batog aude un zgomot asemănător cu acela al unei greutăţi cate atinge pământul în cădere! Mai mult bucuros decât surprins, eforul se apropie de locul faptei şi constată că sunt…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie ratată (IX)

Scris de Vineri, 27 Ianuarie 2017
Sigur că da! A sosit Vremea şi Timpul respectării Cuvântului dat! A sosit Nota de Plată a rămăşagului pierdut! Înainte de despărţire, eforul se uită la mine şi-mi propune o agheasmă mică, trasă de două ori! Nu pot pentru ca să-l refuz! Vorba aia: cum să nu poftesc ultima picătură…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (VIII)

Scris de Joi, 26 Ianuarie 2017
Sigur că da! Pauză! Mare! Aşa, ca la Masa de Adio! Aşa, ca după o dumirire! Ca după o jumătate de dumirire, adică! Mai este de citit! Marea Înfăţişare nu-i mică! Este exact cât trebuie! Exact cât îi trebuie fiecărui următor/muritor la „picioarele” Şarpelui Preasfânt! Adică la „picioarele” Înţelepciunii, nu?…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie ratată (VII)

Scris de Miercuri, 25 Ianuarie 2017
Epitropul aduce Cartea lui Mihai Ursachi şi începe să citească! Ascult astfel! „Şarpe preasfânt, înţeleptule,/ tu, care la zidul pădurii, după ploaia de vară,/ mi te-ai arătat în chip de balaur-copil pogorât din ceruri/ cu pletele albe ca spumele mării şi-ai spus: Pregăteşte-te!// Şi sfânt şi alb se scuturau salcâmii/…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (VI)

Scris de Marți, 24 Ianuarie 2017
Sigur că da! auzi, domnule? cică Masa de Adio! şi cică, domnule, să mă aşez în genunchi pe Altarul Poeziei şi să spun că „Aici hodineşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!”...Auzi, domnule, ce-mi zice epitropul Batog?...şi cică stă (şi el) cu mine la Masa asta de Plecare!...păi, ce? el a pierdut…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (V)

Scris de Luni, 23 Ianuarie 2017
Epitropul Ion Emil Batog se pregăteşte să înceapă să-mi spună ce are de spus în acest moment-cheie al ne/fiinţei, în acest început de final, în această clipă foarte importantă dintre toate clipele ne/observate până acum! Se pregăteşte cu delicat simţ de răspundere: se îmbracă în vestminte tipărite după cea mai…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (IV)

Scris de Sâmbătă, 21 Ianuarie 2017
Şi, cum se procedează înainte de orice execuţie, fie aceasta şi sinucigaşă, execut nouă semne de cruce, toate însoţite de Tatăl Nostru murmurat! Desigur, stau pe genunchi în faţa icoanei Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă! Apoi, după această metanie, cu suflet curat ca lacrima Balaurului ucis de Sfânt, cu inimă…

Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (III)

Scris de Vineri, 20 Ianuarie 2017
Sigur că da! O noapte întreagă am întrebuinţat pentru ca să scriu misiva de adio şi de argumentare a pariului pierdut! Pentru ducerea la bun capăt a cestui lucru necesar în astfel de situaţii, am consumat (pe lângă o coală de hârtie albă, de doi metri/înălţime şi un metru/lăţime) juma…
Pagina 79 din 126