Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Trecutul ultimului Viitor (V)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 01 Martie 2017
Care va să zică, după ce că le ţin companie, lui Grigore şi nepoatei sale, Mariţa, dar şi altor cheflii amatori de „senzaţii tari”, se mai şi reped la mine cu poezii despre numele Tatălui, despre numele Fiului, despre numele Sfântului Duh... şi, iată, despre Patrie! Despre Matrie, adicătelea! Că…
Trecutul ultimului Viitor (IV)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Februarie 2017
Sigur că da! Răposatul Nae Chirigiu a fost unul dintre cei mai mari patrioţi din partea de sud a Moldovei de nord! Şi n-a fost patriot de apă dulce, de apă sărată, de cârpă, de mucava, de sanchi, de florile mărului... de brânză, că se mănâncă cu mămăligă caldă, de…
Trecutul ultimului Viitor (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Februarie 2017
Care va să zică, Grigore Papugiu mă surprinde, da? Care va să zică, ciracul meu din Şcoală şi din Copilărie şi din Tinereţe vrea să mă facă la praf, să mă pună la ascultare şi la punct, să mă facă ferfeniţă cu biblicul/sacrosanctul „eu sînt cel ce sînt”, da? Care…
Trecutul ultimului Viitor (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Februarie 2017
Mariţa-i vânzătoare de alcool şi uscături în „Cireşica”! Însetaţii fideli şi infideli o respectă...de frică! Fiindcă asta nu-i dusă des la biserică! Nu-i dusă aproape deloc, vreau să spun! Nu intră-n Lăcaşul sfânt...(aşa se zice, nu?)...decât la câte-o Moarte, la câte-o Nuntă şi la câte-un Botez! Da-n adâncimile Eonului său…
Trecutul ultimului Viitor (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 24 Februarie 2017
Ieri, la slujba de îngropăciune a lui Nae Chirigiu, taman când se auzea fornăirea cu „du-l, doamne, în loc cu verdeaţă, unde nu-i nici durere, nici întristare şi nici suspin”, simt o atingere pe umărul drept, că pe umărul stâng se rezema Florica, nevasta mortului Nae, o scoabă/femeie cam de…
În braţele marelui Nimic
Scris de Ion Zimbru Joi, 23 Februarie 2017
Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i…
Ospăţul
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 22 Februarie 2017
Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal!…
O mie şi una de veşnicii pe secundă
Scris de Ion Zimbru Marți, 21 Februarie 2017
Acest sat de la marginea de sus a Universului, acest sat cu nume foarte ciudat, dar şi foarte frumos, acest sat cu cimitir mai mare şi mai des şi mai mult decât satul, acest sat fără hartă şi fără tristeţe şi fără nimic în plus, acest sat uitat, acest sat…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XIII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 20 Februarie 2017
Te rog să continui, că tare frumos mai minţi! - zice Marghioala. Am să-ţi spun şi am să-ţi scriu un Psalm despre un Strigăt al Mamei! Uite-aşa! - zice Costică. „Am văzut o fată lungă de la mine pân-la ea,/ adormită pe cărarea dintre sete şi fântână.../ şi un fel…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XII)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 18 Februarie 2017
Şi cică să nu crezi că Stăpânul Cheilor are Centrul oriunde, este Unic... şi poate oricând să închidă ori să deschidă ce vrea! Şi cică să nu fii convins că trebuie acordată mai multă Atenţie cestui Stăpân! Şi cică să nu te consideri literalmente Sluga propriei tale Stele!... Sigur că…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XI)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 17 Februarie 2017
Ai auzit, Marghioalo? - zice Costică. Ai auzit, Costică? - zice Marghioala. Am auzit! - răspunde Marghioala. Am auzit! - răspunde Costică. Şi ce părere ai? - spune Marghioala. Şi ce părere ai? - spune Costică. Se lasă o tăcere devastatoare, mai mult decât sepulcrală! Se lasă o tristeţe mai…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (X)
Scris de Ion Zimbru Joi, 16 Februarie 2017
Dinspre partea de nord a Moldovei de sud, ca un răspuns la ritualul întreţinut de cest văduv misterios şi de ceastă văduvă stranie, se aud şoapte din ce în ce mai dese şi din ce în ce mai stârnitoare de curiozitate! Ceastă Singurătate în Doi, ori ceastă Doime Singură, deschide…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (IX)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 15 Februarie 2017
Marghioala n-are somn! Nici Costică n-are! Cum să a/dormi, doamnă? Cum să a/dormi, domnule, când auzi că Fiul lui Dumnezeu repară Cruci? Ca şi cum n-ar şti ce a păţit cu/pe o Cruce! Ca şi cum este convins că Suferinţa-i o Necesitate! Oare chiar nu vede că dumnezeirea-i din ce…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (VIII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 14 Februarie 2017
Auzi, doamnă? Auzi, domnule? Catastiful Nemuririi! Ce foarte frumos şi serios şi nemaipomenit „sună”! Oare-or mai fi Catastife ale Nemuririi în Lumea ceasta Muritoare, în Lumea asta adusă/semănată cu Forţa pe o Planetă din ce în ce mai sufocată de mizerie Fizică şi Morală? Auzi, domnule? Auzi, doamnă? Cicoare şi…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (VII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 13 Februarie 2017
Ia spune-mi, Marghioală de-o viaţă, îţi place această epistolie scrisă şi îngânată în acelaşi timp? Nu-i aşa că am dreptate? Nu-i aşa că Naşterea-i unul dintre cele mai frumoase blesteme ale Firii Universale? Nu-i aşa că şi Moartea-i o componentă indispensabilă a cestei Firi? Şi ştii foarte bine, binevenito, că…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (VI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 11 Februarie 2017
Onorabila şi venerabila Marghioala, ca să fie-n ton cu onorabilul şi venerabilul Cicoare, îşi face trei semne de cruce şi strigă şi ea...şoptit: „Jos Guvernul!”...Şi, desigur, după cum aţi cetit în ziarul/rubrica de ieri, Palatul Victoriei împotriva noastră a rămas în picioare, în pofida cestor strigăte la Cer, adicătelea...în Van!…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 10 Februarie 2017
Emoţionaţi şi tăcători, C.C. şi M.M. se apropie de palatul străvechi, dar destul de impozant, aflat pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, încă de pe vremea când tânărul poet Barbu Nemţeanu, mort la doar treizeci şi doi de ani, nemurea Galaţii prin celebrele versuri de pomină „Galaţi, oraş cumplit…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 09 Februarie 2017
Mitingu-i gata! Prosperitatea-i gata! Fericirea-i gata! Toate se citesc pe frunţile ne/încreţite şi ne/învinse şi ne/norocoase ale protestatarilor străbătuţi de Soartă, de Guvern, de Sistem! Un aer de Resemnare, un huruit de Lehamite pluteşte şi convinge că Putreziciunea-i rezistentă la „antibioticele” Străzii, chiar imună...aş putea pentru ca să zic! „Numai…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 08 Februarie 2017
Sigur că da! Ce bizară/ilară întâmplare să te întâlneşti, după atâţia şi atâţia ani, la un miting de protest împotriva Nesimţirii! Oare câte şi ce fel de planete s-or fi aliniat şi s-or fi hârjonit şi s-or fi ciondănit şi s-or fi drăgostit...de s-a putut crea posibilitatea unei asemenea revederi?…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 07 Februarie 2017
Cum de/scriam în ziarul de ieri, pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, într-o casă veche şi încă arătoasă, locuieşte tovarăşul Costică Cicoare, văduv şi cu toţi ai săi copii plecaţi în Patrii mai bune, conduse de Capi, nu de Dovleci săriţi de pe fix!...Pe strada Eminescu, la numărul 13…
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 06 Februarie 2017
Pe strada Caragiale, la numărul 13 a/bis, într-o casă veche şi arătoasă... [zidită exact când Barbu Nemţeanu zicea „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma!/ el seamănă cu trudă mândre flori,/ tu nu le poţi simţi însă aroma;/ copiii tăi ţin ochii-n jos mereu,/ ei nu…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XVI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 04 Februarie 2017
Sigur că da! Maria - ultima şansă de Salvare! Maria de la Grădina Botanică! La urma urmei, Edenul e-un fel de Grădină Botanică, nu? Şi cum să nu aleg Maria aceasta? Mă spânzur de gâtul ei... şi gata! Cred că o să fie mulţumit şi epitropul, şi palmierul, şi toată…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 03 Februarie 2017
Sigur, pentru intenţiile mele şi la sugestia din cântecul Mariei Tănase, Maria de la Grădina Botanică e cea mai bună soluţie! Am s-o caut chiar mâine dimineaţă şi am să trec la executare! Trebuie să reuşesc! În caz contrar, va să-mi fie ruşine toată Viaţa! Şi, să trăiesc în dezonoare,…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 01 Februarie 2017
Doamne, câte bunătăţi a pregătit şi a gătit nea epitropul pentru această întâlnire a Destăinuirii! Numai bunătăţi clasice, ca să nu zic naturale şi vindecătoare, ca să nu zic nemaipomenite în ultimii cel puţin cincizeci de ani, ca să nu zic mană cerească! Şi agheasma... ehei! ehei!... balsam divin! elixir!…!…
