Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Gardul şi Internaţionala lui Vasile Cherpedin (II)

Scris de Vineri, 06 Noiembrie 2015
Iac-aşa de frumos şi de tare şi de nălţător se aude Corul ad-hoc al lui moş Vasile Cherpedin: „sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii! voi, osândiţi la foame, sus! să fiarbă-n inimi răzvrătirea! să-nceapă al lumii vechi apus!”...Entuziasmul trist al acestui Imn universal şi etern perforează văzduhul, se opreşte o ţâră…

Gardul şi Internaţionala lui Vasile Cherpedin (I)

Scris de Joi, 05 Noiembrie 2015
Vasile Cherpedin bate cuie într-o scândură şi cântă Internaţionala într-o doară. De-o viaţă întreagă se străduieşte să-şi vadă gardul început şi terminat, aşa, să nu mai bârfească ciomăgarii satului că nu-i în stare să fie-n rând cu lumea din mahala! Bate discontinuu deoarece, după fiecare scândură, traversează drumul până-n gardul…

Drum bun, pasăre călătoare şi minunată!

Scris de Miercuri, 04 Noiembrie 2015
Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă.…

Foarte scurt şi istoric dialog după MPT din ’89

Scris de Marți, 03 Noiembrie 2015
Imediat...după ce a fost declanşată/izbucnită (şi scăpată de sub control) Marea Panaramă Tragică din Decembrie ’89...mă poartă picioarele tremurând de frică pe strada Caragiale. Cum să nu-mi fie teamă când, iată, un descreierat îşi umblă Dacia cu 150 de kilometri/oră, pe capota din faţă a vehiculului purtând tabloul lui Ceauşescu…

Lanţuri, marmeladă şi convorbiri literare cu morţii (III)

Scris de Luni, 02 Noiembrie 2015
Atunci, în ziua cu pricina peţitului, prezumtiva „jumătate” mă roagă să-i cetesc „o poezie frumoasă, deşteaptă, să placă la toţi prezenţii, să se convingă şi să se crucească toate neamurile şi toţi apropiaţii ambelor părţi ce fată superbă a lăsat cel de sus să umble pe jos”! Şi, fireşte, cum…

Lanţuri, marmeladă şi convorbiri literare cu morţii (II)

Scris de Sâmbătă, 31 Octombrie 2015
Supărată profund şi definitiv pentru că n-am fost „gentleman” când m-am dus să-i cer mâna, şi pentru că, atunci, i-am lecturat un „pretext” circumstanţial de peţire, dar şi pentru că am îndrăznit să „cerşesc” în ziarul de ieri, iată ce hal de misivă îmi azvârle Florica Spulber în cutia poştală!…

Lanţuri, marmeladă şi convorbiri literare cu morţii (I)

Scris de Vineri, 30 Octombrie 2015
Pentru că n-am fost „şic” şi „gentleman” când m-am dus să-i cer mâna oficial, domnişoara ingineră metalurgică, specialistă (cu doctorat peste multe graniţe) în sârmă, cuie şi lanţuri, m-a hulit „elegant” numai în târg şi numai la moară, m-a pârât la popime, m-a spus la icoane şi la toţi sfinţii…

Din ce în ce mai gata şi mai aproape

Scris de Joi, 29 Octombrie 2015
Cred că vezi! Cred că eşti foarte atentă la ce se petrece în jurul tău! Doar ai ochi de argus, doamnă consilier de Taină! Nu-i aşa că vezi cum (de-acuma)-i din ce în ce mai gata, din ce în ce mai aproape? Şi vezi cum (de acuma) toate se topesc…

Lupoaica şi săgeata nesimţitului Ion

Scris de Miercuri, 28 Octombrie 2015
Uite-aşa îmi trece prin cap o săgeată! Dar nu orice fel de săgeată, ci una unică, specială, deosebită de cele muiate în curara, în flăcări, în tescovină, în apă de unde cântă broasca, în fântâni cu gura în jos, în carotida lunii, în ochiul strâmb al ciclopului nenorocit! Nu, nici…

Frunză verde mers frumos cu maşina de scris pe jos

Scris de Marți, 27 Octombrie 2015
Ce iarnă minunată, Dumnezeule! Ce iarnă!... Şi ce zile şi nopţi de Poezie şi de încântare/descântare desfăşuram şi înfăşuram acasă la unul ori la altul dintre noi!... Dintre noi, cei care credeam în „frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, cum ne arătase/învăţase Fane Trifan Decebal Neagu! Cei care încă mai suntem,…

Abstinenţă şi naturaleţe în autobuz

Scris de Luni, 26 Octombrie 2015
Iată, mă aflu în autobuzul acesta. În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Iată, un călător bea rachiu. Iată, alt călător bea vin. Iată, un alt călător vorbeşte tare. Iată, călătorul care bea rachiu îi dă şi celui care bea vin. Iată, călătorul care bea vin îi dă şi celui care…

Maestrul şi margarina (odă alegătorului năuc)

Scris de Sâmbătă, 24 Octombrie 2015
Care mai de care alegător/alegătoare tânjeşte după luxul din filmele siropoase şi banale, pe care (cu orice preţ) le urmăresc pe „plasmă”. Unele uită să nască, iar altele nasc „preventiv”. Şi unele şi altele vor să se umple cu vanitatea şi răsfăţul ţaţei Scarlett O’Hara. Sunt paralele cu scrupulele. Sunt…

La braţ cu Divina Tragedia (pastel rotund)

Scris de Vineri, 23 Octombrie 2015
Un măr plin cu găuri de vierme,/ cu tot ce (nu) ştiu că (nu) ştiu, depozit mobil de furie,/ calm brut minus/plus (mai) târziu, zadarnic şi zero-n în mişcare,/ total cu greşeli de tipar, erată la viaţă şi moarte,/ concret condamnat la impar, absurd supra logic (sau invers)/ în loc…

Nu pot să-mi dau sama de ce nu ajunge (III)

Scris de Joi, 22 Octombrie 2015
Da, ea este! Umbra Albă! Se apropie! Îmi face semn să stau! Se apropie! Nu mă mişc! Şi chiar mi se face un fel de frică devastatoare, mă încearcă un fel ciudat de spaimă, o cutremurare fără precedent! Şi asta cu atât mai mult cu cât, până acum, a păstrat…

Nu pot să-mi dau sama de ce nu ajunge (II)

Scris de Miercuri, 21 Octombrie 2015
Da, cum ziceam în ziarul de ieri, încep să mă duc la ea, la umbra cea Albă de pe linia orizontului, adică din punctul meu de vedere! Ies repede din sat, mai ales că aici, cum am mărturisit de atâtea ori, toate casele sunt la marginea satului, iar drumu-i aşa…

Nu pot să-mi dau sama de ce nu ajunge (I)

Scris de Marți, 20 Octombrie 2015
Pe linia orizontului care desparte orice de orice, oricând de oricând şi oricum de oricum, cam la şapte dumitriţe distanţă de casa mea cu cer la uşă, văd (mai mult bănuiesc) o siluetă albă. Aşa de albă, aşa de subţire şi aşa de transparentă încât îmi vine să cred că-i…

Să nu mai îndrăznesc niciodată

Scris de Luni, 19 Octombrie 2015
Aproape în fiecare dimineaţă, aproape la aceeaşi oră şi aproape de orice limită a suportabilităţii, îl văd aproape în acelaşi loc. Stă sub nişte arbuşti nevinovaţi, ronţăie achene şi scuipă cojile pe jos, cu tot cu saliva pe care distinsul său metabolism o produce prin poftă sălbatică, dar şi prin…

O meditaţie târzie pe lamă de cuţit

Scris de Sâmbătă, 17 Octombrie 2015
Extrapolând, mă scurmă senzaţia netă şi mă ronţăie convingerea clară că o mie şi unu de ani s-au scurs de când îmi pun o întrebare fundamentală: oare de ce n-am stat la rând, atunci, în amintire, foarte de mult, demult, când (fără nici un fel de sfială) am îndrăznit şi…

Natură vie cu varză, ţânţari, tămâie şi alegători

Scris de Vineri, 16 Octombrie 2015
Numai o amărâtă de iarnă aproape neobservată mai durează... şi se dezlănţuie balamucul electoral, febra alegerilor de praf şi pulbere şi scrum, cum a fost de fiecare dată, în ultimii douăzeci şi şase de ani. Alegeri într-o ţară (şi patrie) care are „libertatea apei într-o ţeavă”, cu glăsuieşte Adrian Păunescu.…

Uz de fals cu Magnolie şi Mătrăgună pe strada Culturii

Scris de Joi, 15 Octombrie 2015
Într-o dimineaţă de primăvară foarte târzie (şi amestecată cu o dimineaţă de toamnă foarte devreme) mă aflu-n marş pedestru şi andante pe strada Culturii. Merg voios şi sigur spre Nicăieri, acesta fiind un domn care mi-a vârât Corbul lui Poe în Cutia cu Mistere din capătul gâtului, adică Acolo, adică…

Scrisoare deschisă madamei care m-a tradus cu-n bou primar

Scris de Miercuri, 14 Octombrie 2015
Chiar am prins-o în flagrant delict, când mă traducea!... (era să scriu „flagrant delicat”)... Stătea cu-n bou primar, adică elementar, primordial... şi mă traducea de mama focului, de s-auzea tocmai din Dealul Ciorii! Stăteau lungiţi pe frunză verde de mohor şi mă transpuneau în engleză! Chiar acest text mi-l tălmăceau!…

Eveniment unic în viaţa spirituală gălăţeană

Scris de Marți, 13 Octombrie 2015
Eveniment, mare eveniment, unic eveniment e gata-gata să pornească în viaţa spirituală a gălăţenilor din Ţiglina a patra! Mai limpede pentru toţi, exact unde strada Jiului se încrucişează cu strada Cosminului şi delimitează spaţiul pe care locuieşte Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lăcaş păstorit de preotul-paroh Mitică Luca... şi de…

Cum să stăm tot timpul fără Niciodată?

Scris de Luni, 12 Octombrie 2015
Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în…

Ce zgomot face cântecul când moare?!

Scris de Sâmbătă, 10 Octombrie 2015
Această întrebare/mirare mi-a fost dată s-o aud într-o dimineaţă, cam pe la ora când ţărancele autentice prăşesc şi doinesc pe coclauri, nu trag aghioase-n iatac şi nu mănâncă răsărită şi bazaconii în cerdac, nu stau la cleveteală-n poartă şi nu se uită la Joiana cum crapă de foame la ieslea…
Pagina 80 din 115