Pentru vremurile atât de tulburi pe care Italia le traversează, entuziasmul populaţiei faţă de noul guvern, condus de Mario Monti, este mai degrabă surprinzătoar. Pe de altă parte, reacţia italienilor se înscrie, pe undeva, pe linia unui soi de spirit civic plin de energie. Demisia lui Silvio Berlusconi din funcţia de premier a fost însoţită de deopotrivă de huiduieli şi urale, de apostrofări şi valuri de şampanie. Dacă „Il Cavaliere” avea în momentul ieşirii pe uşa din dos a palatului prezidenţial o cotă de… impopularitate de aproape 80 la sută, succesorul său, Mario Monti, se află exact la polul opus, tot atâtea cu atâtea procente fiind creditat în popularitate. Valul de simpatie vine, poate, pe fondul ideii că un guvern de tehnocraţi este deasupra controversatelor partide politice.
Din păcate, tehnocraţii nu plutesc undeva, în sferele înalte ale unei bunei guvernări ideale, ci tot printre partidele care dau votul de încredere în Parlament şi printre cetăţenii care indiferent de timpuri şi crize nu agreează nici tăierile de venituri, nici creşterea de impozite sau taxe. Iar pe italieni tocmai asta în aşteaptă. În aceste condiţii, euforia pe care o afişează în faţa schimbărilor pe scena guvernamentală pare, pe undeva, vecină cu naivitatea. Mario Monti, oricât de bun economist ar fi, nu poate feri Italia de măsuri de austeritate extrem de dureroase.
De altfel, chiar noul premier a supus-o, aici nu este vorba numai de soarta Italiei, ci de întreaga zonă euro. Autorităţile de la Roma trebuie să facă tot ce le stă în putinţă de a nu cădea şi ele pe topoganul datoriilor pe care a căzut Grecia. Şi asta pentru că, dacă zona euro poate supravieţui, la o adică, şi fără Grecia, nu acelaşi lucru se poate spune în urma unui eventual faliment al Italiei.
Miza în acest caz este a treia economie europeană ca dimensiuni, iar o implozie a acesteia ar crea o undă de şoc imposibil de controlat. Nu ne rămâne decât să sperăm că această doză de optimism îi va ajuta pe italieni să treacă mai uşor peste planurile de austeritate pe care noul Guvern le pregăteşte. Altfel, n-ar fi exclus ca italienii să pună din nou şampania la rece.
