Creditorii privaţi au acceptat în cele din urmă o reducere a uriaşei datorii a Greciei. Aproximativ 105 miliarde de euro se vor şterge din condei din datoria istorică de 350 miliarde de euro, iar acordul dintre guvernul elen şi instituţiile financiare private va deschide calea şi pentru noul acord de împrumut, de 130 miliarde de euro, cu UE şi FMI. După foarte mult timp, la ministerul Finanţelor de la Atena au fost motive pentru a se desface o sticlă de şampanie.
Există acum certitudinea că Grecia nu va intra pe 20 martie, când sunt programate plata unor datorii în valoare de 14 miliarde de euro, într-un faliment necontrolat. Pe de altă parte, forţarea creditorilor privaţi de a accepta… „de bună voie” pierderi deloc de neglijat a fost privită de agenţiile de rating tot ca o intrare în incapacitate de plată, cu toate consecinţele de rigoare în accesarea unor împrumuturi pe pieţele financiare. Puţini sunt cei care se vor mai încumeta să acorde împrumuturi Greciei sau dacă o vor face o vor face luând în calcul riscuri foarte mari. Desigur, şi asumarea acestor riscuri costă, iar ele intră mai degrabă în portofoliul speculatorilor…
În ciuda aerului ceva mai optimist de la Atena, sunt încă destui cei care se îndoiesc de faptul că Grecia o va scoate, totuşi, la capăt. O mare povară financiară a fost eliminată, dar nici cea care a rămas nu este uşor de dus. Măsurile de austeritate şi lupta cu evaziunea fiscală rămân în continuare priorităţi pentru guvernul elen, iar populaţia nu are mai multă chemare spre ele ca acum câteva luni. Desigur, condiţiile acordării noului împrumut sunt mult mai stricte, practic Grecia este pusă sub supraveghere şi control fiscal, iar concesii prea multe nu se vor face. Dar un element de incertitudine este, de exemplu, atitudinea noului guvern, cel mai probabil unul de orientare conservatoare, care se va instala în acest an în Grecia în urma alegerilor anticipate.
Politicienii, cu sau fără criză, sunt predispuşi la derapaje economice dacă asta le-ar aduce un beneficiu electoral. De altfel, situaţia foarte grea a Greciei de astăzi se datorează unor cheltuieli publice motivate mai degrabă politic şi mai puţin de performanţa economică reală. Creditorii privaţi speră cel puţin că, prin concesia făcută, vor salva ce se mai poate salva şi nu li se va cere o nouă concesie. Alternativa ar fi fost să piardă tot. Nici acum nu sunt singuri de rezultate, dar au mers pe principiul că, decât rău cu rău, mai bine rău fără de rău.
