CU LEMNE DE LA TATA MI-AM FĂCUT o punte spre secunda următoare, o scară până-n vis, până la cer, până la steaua mea întâmplătoare, să pot ajunge noaptea lângă ea fiindcă ziua doarme, nu se vede, s-o şterg de praf și pulbere și scrum, poate mi-ajunge până la perete, până…

CU LAPTE DE LA MAMA AM AJUNS la poarta celor şapte ani de-acasă - şi am bătut încet... şi m-au primit chiar la-nceput de toamnă majestoasă, chiar când se suie galbenu-n gutui, când se adună poamele pe masă, când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând, şi păsări rare în…

pământ udat cu lacrimi româneşti, miroşi a ne/răbdare şi a sânge, dar mai aştepţi să vină Mama ta, să simţi cum te îmbraţă şi te strânge la piept, şi te sărută, şi te ia - îi dă afară pe străini, adică, pe cei care-au muşcat din carnea ta şi-au vrut…

plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de…

stă într-o cameră ascunsă - şi nu-l văd, nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede - e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal, sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete! când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă... şi-l asculţi: ce trup bolnav!... ce suflet…

Mă uit prin vitralii şi văd adunare de sfinte şi sfinţi în tăcere... şi parcă (se)-aşteaptă să vină (acuş) cel mai mare din sus şi din jos şi din lungă şi largă smerire a firii de-aici până-n haos, de-aici până unde nici "unde" nu este, şi nu-i nici scădere, şi…

Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre…

Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii…

E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi…

Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie” (Ioanid Romanescu) (!) la început a fost Maria, şi Maria legăna Universul pe picioare – exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastră îl legăna – să crească frumos şi deştept şi mare, şi Universul scâncea, scâncea, scâncea, şi din ce în…

ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi au retine să pătrundă - prin lacrimă - lumina, şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... sau deşertului din clipă să-i mângâie tulpina culoare fără miros prin irisuri mai sorb şi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării caste de fluturi fără aripi, descântecului…

(!) da - totdeauna-i mai târziu ca niciodată şi în zadar aştept la pândă şi la rând - până atunci e gata cerul şi pământul, iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!) (!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate: un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţător scrutează tot,…