eu numai în felul acesta/ mai pot auzi ce se vede de când se învârte pământul/ lunatec de foame şi sete eu numai în felul acesta/ învăţ să privesc ce s-aude de când mi s-a dat să fiu robul/ cuvintelor coapte şi crude un alt fel de-a fi nu mă…

Deseară te-aştept în ogradă,/ pe prispa din pleavă şi clisă, te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu psaltirea deschisă! Am numai o vorbă - o vorbă/ adâncă şi naltă şi dreaptă şi scurtă şi clară şi simplă/ şi (s)pusă taman lângă faptă! Hai, intră-n ogradă... că-i sară/ cu greieri şi lună,…

aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie - jur că nu plec până atunci,/ dar nici atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme, cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte…

E cea mai curată-ntâmplare/ din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere,/ dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte! E cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele/ - s-o strig…

Mă uit în jos: e clar e foarte clar - (n-am mai văzut atâta hotărâre şi-atât preludiu fals în "la" minor) - urc să ascult... urc pe la coborâre! Nu mi se pare: da, sigur că da - m-apropii, dar se face mai departe, se face prea devreme mai târziu…

(!) aş vrea să te-ntreb despre MAMA - tu ştii cel mai bine ce face sărmana mea mamă frumoasă, plecată să doarmă în pace (!) (!) a spus că se duce-ntr-ACOLO, o leacă, a spus că se duce spre alte şi alte-nceputuri, să-ndrepte lumina sub cruce (!) (!) a spus…

Ce iarnă corectă şi bună!/ – îmi spun...şi mă duc şi deschid fereastra, să intre Misterul/ şi Regele meu, Ioanid! Îmi cade zăpadă pe faţă/ şi sunt bucuros – în sfârşit – că vântul mi-aduce cuvântul/ Maestrului meu, Ioanid! Ce pur fără margini se vede,/ s-aude, s-aşterne...tocmit drept semn sfânt…

Şi te rog frumos: fii atentă, fii foarte atentă şi spune-le (şi celor buni, şi celor răi) cel mai frumos psalm din adâncul şi din candoarea şi din înaltul ochilor tăi! Spune-le să fie atenţi şi să aibă totdeauna răbdare în faţa icoanei de unde se aude şi se vede…

Nu mă grăbesc, nu am nimica de ajuns, sunt lămurit fără-ntrebare şi răspuns: nu e nimica mai înalt,/ adânc şi grav, rece şi cald decât să ştiu nimic în plus, nimic în plus! Nu mă grăbesc nici o clipită, nici un pas, nici înapoi, nici înainte...am rămas şi-am să rămân…

(!) ÎNTR-UN CUVÂNT, cuvântul mă foloseşte cum vrea, mă exploatează până la sânge, mă cotrobăieşte până la os, mă dă de pomană, mă vinde, mă face (de) urât, mă face (de) frumos, mă cumpără, dă cu mine de pământ, dă cu mine de gard, mă fluieră, mă strigă, mă scuipă…

?o cunoşti pe margareta/ cea mai scumpă/delicată, cea pe care am scuipat-o,/ să nu fie deocheată? ?cea pe care-am ridicat-o/ până-n stare de regină, într-o poezie simplă,/ paradigmă, para/fină? ?cea pe care am iubit-o/ mândru, şi-n contumacie, şi cu-atâta naivitate,/ încât nici nu pot de/scrie? ?cea mortală ca suveica/ în…

(!) el a plecat de atunci şi de acolo, pur şi simplu şi singur ca dumneavoastră (!) (!) el este ne/cunoscutul, el este ne/mărginitul, el este ne/cugetatul, el este ne/dumiritul, el este ne/meritatul, el este ne/curatul, el este ne/voitul, ne/semnificantul, ne/fârtatul, ne/suferitul, ne/auzitul, ne/văzutul (!) (!) el este dar în…