NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
Dealul cu flori de câmp (psalmul II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Ianuarie 2016
Pe dealul învelit cu flori de câmp aştept să se întoarcă şi să-mi spună: zadarnic stai, zadarnic mă visezi fără să ştii că-s umbră, că-s minciună, fără să ai habar cum că nimic te are la cherem şi stă la pândă, şi-n clipa următoare-ţi va şopti câte himere oarbe te…
Cu lux de amănunte (psalmul I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 Ianuarie 2016
Am început să cred că nu mai am răbdare pân-acolo, tocmai unde se spune şi se scrie că-i frumos, uşor, aşa, cu lux de amănunte, că-i pur şi simplu tot, şi toate-s vii, şi primitoare cum biblioteca, şi cum doar cartea-cartea poate fi... şi nimeni nu-i nici alfa, nici omega!…
Jos cortina! (acta est fabula)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Ianuarie 2016
!nimic nu ştiu să spun despre iertare, nimic nu ştiu să spun despre păcat... absenţa ta miroase a cianură, toţi ochii tăi din ochi alune(ca)d! !nimic mai sfânt, nimic mai fără moarte nu poate fi-nainte şi-napoi, decât prezenţa ta devastatoare când ochii nu erau aşa de goi! !nimic nu trece…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Nimic în mişcare (tot despre nimic)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 Ianuarie 2016
Secretul se-ntâmplă în râpa cea mare, în râpa cea mică, în visuri...şi-n urme de păsări prin aer...şi-n gânduri rămase acolo, s-adune, să scadă, să scurme prin umbre uscate, prin plânsuri uscate, prin strigătul mamei cu inimă frântă când susul nu dă nici o clipă de ploaie... şi tata se-ndeamnă cu…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii bulevardiere” O aventură până la capăt şi înapoi (pe vrejul de fasole)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 16 Ianuarie 2016
!încet, la deal, pe vrejul de fasole, mă duc să caut capăt sărăciei... habar nu am ce mă aşteptă-n ceruri... şi-n ceruri...amăgirea cât de vie-i! !mai ai puţin! – (aud o voce calmă şi tare plictisită, pare-mi-se) – pe lângă mine trec...(fără păsare, frumos, la vale)...nişte mona-lise! !cobor (voios) din…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Rugăciune în Catedrală (pentru Mihai Eminescu şi Victor Cilincă, în ziuă aniversară)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 Ianuarie 2016
E clopotul...nu poate altceva să fie mai curat în calea mea!... ding-dang!...vesteşte lumii din apoi că i-a venit norocul înapoi! Mintea întreabă, umblă şi socoate: oare de ce la naştere nu bate? de ce nu bate la botez, la nuntă? viaţa, cumva, o fi aşa măruntă? Chiar naşterea o fi…
Aceeaşi glacială pan(o)(a)ramă (minună/ţie şi minună/mie)
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Ianuarie 2016
Am visat că mă trezesc din somn... şi deschid ochii...şi mă prind în joacă... ştiu să joc, nu ştiu să joc, totuna-i... (nu) are ce şi (n)-are cum să-mi placă! Văd viitor naiv până-n prezent, până-n trecut...nu ştie cine-l cheamă... (s)clipiri ne/vii, ne/tot şi ne/pământ: aceeaşi glacială pan(o)(a)ramă! Şi joc,…
Lucrare de control la nimic (fasoleală ontologică)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Ianuarie 2016
Am coborât?...ori am căzut din cer?... mă tem că n-am să aflu niciodată!... citesc ce-au spus deştepţii...şi mai sper să văd ce fel de mamă şi de tată au socotit că trebuie s-ajung pe sfera asta cu deşertăciune, să cred că merg pe lat când merg pe lung – minciună-ntre…
Două întrebări (pastel sub/cuantic anonim)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Ianuarie 2016
Spune-mi, dacă eşti acolo: se aude, se-nţelege cum se-mpiedică plecarea de sfârşitul unui vis, cum această stare-n taină e din ce în ce mai rece şi cum bate-n ceasuri totul, ce am zis şi nu am zis despre mine, despre tine...şi mă-ntreabă despre suflet: cât mai are din lumină, cât…
Se vede foarte bine (nimic nu se mai vede)
Scris de Ion Zimbru Luni, 11 Ianuarie 2016
Cred c-am ajuns (aicea) printre gene, cum (negreşit) o geană de lumină dintr-un trecut (din tainiţa aceea, nu ştiu de când) se pregătea să vină şi să-nvelească suflete şi trupuri cu sanctitatea sa vindecătoare...!... În lipsa ei (se vede foarte bine) nimic nu se mai vede... chiar dispare! Absenţa-i scrie…
Dacă păcat nu e... [(...nu-i aşa că nimic nu e?)... în memoria poetului Panait Căpăţână]
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Ianuarie 2016
Urmează, vine... altfel, se opreşte păcatul scump de-a crede că (nu)-i vis tot ce se vede, tot ce nu se vede şi tot ce-i dezlegat sau interzis! Aproape, mai aproape, foarte-aproape i se aude scâncetul de fiu... şi se aude cântecul de leagăn înalt şi niciodată prea târziu! Ce aşteptare...…
Operaţii de împărţire (pastel aproape... mai târziu)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Ianuarie 2016
!fluture şi flutură/ vise vi se scutură vi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouă cu tăiş de lună plină/ aripile prin grădină vi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoare de alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuia de urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai…
Târziu (sintactic şi morfologic)
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 Ianuarie 2016
Aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cineva care merită cel mai frumos poem scris vreodată, care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică... un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă! Aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagă de unde începe cercul, când se ştie că nu…
Adevărul în două stări (altminterea)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 06 Ianuarie 2016
Minciuna se-ntrevede, se-aude pe supt mască: e gata să ucidă, e gata (şi) să nască lumini devastatoare, sinistru inocent, galactic/hohot sacru, vrăjmaş, indiferent! E-un fel de rafinare prin gând, prin amăgeală: o (s)punere-n tăcere, o trâmbă triumfală... zei hedonişti, slugi tâmpe fac pâine şi fac circ: spectacol gratis, dâră de…
Purtătorul de cuvânt (o viaţă de negru şi o moarte de alb)
Scris de Ion Zimbru Marți, 05 Ianuarie 2016
!toate negrele mele sunt absente pe ramuri... oare unde s-au dus toate negrele mele? eu sunt mirele lor... şi în viaţă... şi în moarte... oare acele-s acestea?!... oare acestea-s acele?! !doar mirese de negru şi numai mire de negru… da, ni-i glasul urât, însă nu-i cinic, nu-i calp... vă rog,…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Invitaţie la Zimbru (acolo)
Scris de Ion Zimbru Luni, 04 Ianuarie 2016
Hai să-ţi dau o floare de salcâm... prea-i departe tocma-n primăvară... pân-atuncea...nu se ştie...hai... unde-am lăcrămat întâia oară! Unde-am lăcrămat şi mi-a fost dor să te văd cum vii fără oprire, să te-aud cum spui că nu mai pleci din pădurea mea cu păsări-lire! Ne aşteaptă domnul cel din deal…
Astfel („La mulţi ani!”)
Scris de Ion Zimbru Joi, 31 Decembrie 2015
Numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar: eu şi numărul prim, tu şi numărul par... eu nu am ce să-mpart, şi tu ai ce-mpărţi: tu – ziuă la noapte...tu – şi noapte la zi... eu – la „unu”, la „eu”, şi apoi la „nimic”... ştii, de fapt, altceva…
Fără de care nu se poate (un substantiv comun)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 30 Decembrie 2015
Stă peste tot, întruna, în viaţă şi în moarte, în inimă, în lacrămi, aproape şi departe, în gheaţă, în mişcare, în spaţiu şi în timp... e-un substantiv sălbatic, n-ai cum să-l dai la schimb, nimica, niciodată, nu-i poate ţine locul, şi arde, şi-ntreţine, dar poate stinge focul, ţine pământu-n braţe,…
Rugă pentru inimă şi cruce (pericopă de urgenţă)
Scris de Ion Zimbru Marți, 29 Decembrie 2015
!repară-mi inima şi crucea,/ că nu-mi ajung până la capăt... am traversat numai o clipă/...(văd şi aud că s-au stricat)... şi cine ştie câte ceasuri/ mă mai aşteaptă până scapăt sub orizontul veşniciei,/ la umbra timpului uscat! !inima scârţâie fiindcă/ a fost nedreaptă-ntr-o părere de rău dinspre înlăcrămarea/ unui răstimp…
Poem în mijlocul pădurii (pastel urgent)
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Decembrie 2015
!ne-am întâlnit în inima pădurii... (mânca o căprioară şi plângea)... era-ntuneric, foarte întuneric: (ne)drept, sălbatic, de(n)s, de catifea! !şi s-auzea doar pulsul veşniciei prin horpăiala lupului flămând... şi... (printre ramuri)... steaua căprioarei stingându-se aproape de pământ! ![ce lup hulpav... parcă-i poetul care s-aude (şi acum) în depărtare]! !e gata căprioara,…
Nu pleacă (omul invizibil)
Scris de Ion Zimbru Joi, 24 Decembrie 2015
!stai liniştită... este-aici, nu pleacă, s-aude cum gândeşte lângă tine, te smulge din greşeală, din păcat şi din strânsoarea zilelor puţine! !te podideşte plânsul, ţi se pare că nu-i, că viaţa-i soră cu minciuna; vrei să-l atingi, dar este nevăzut; vrei să-l auzi, dar tace totdeauna! !adu-ţi aminte: când ai…
Întâlnire în oglindă (nec plus ultra)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 23 Decembrie 2015
!la prima întâlnire în oglindă, eu m-am uitat la el, încrezător... sigur că da - i-am zis - nu mi se pare, până la capăt îţi rămân dator! !apoi, pedant şi mulţumit de mine, continui cu trecutul, temător... îl văd cum (se) durează şi rămâne, în loc să fiu atent…
Unic şi frumos (tot şi ne/tot universal)
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Decembrie 2015
!sunt chiar la geamul marelui secret... şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul, n-aud... nu vrea... şi eu încep a crede că nimeni şi nimica nu-i într-însul! !cred c-am visat şi că visez mereu ce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) este din visul visătorului cel mare: primul venit…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Joc de Unu (pastel etern)
Scris de Ion Zimbru Luni, 21 Decembrie 2015
!nimic nu ştiu să spun despre plecare... şi despre stare nici atât nu ştiu... ce joc de unu printre alb şi negru într-un cuvânt...adică cenuşiu! !ce vals apocaliptic, fără capăt, în sine, pentru sine, inutil... ce verbe ascuţite şi flămânde pândesc la colţ şi fac figuri de stil! !zare în…
