Stă peste tot, întruna, în viaţă şi în moarte, în inimă, în lacrămi, aproape şi departe, în gheaţă, în mişcare, în spaţiu şi în timp... e-un substantiv sălbatic, n-ai cum să-l dai la schimb, nimica, niciodată, nu-i poate ţine locul, şi arde, şi-ntreţine, dar poate stinge focul, ţine pământu-n braţe,…

!repară-mi inima şi crucea,/ că nu-mi ajung până la capăt... am traversat numai o clipă/...(văd şi aud că s-au stricat)... şi cine ştie câte ceasuri/ mă mai aşteaptă până scapăt sub orizontul veşniciei,/ la umbra timpului uscat! !inima scârţâie fiindcă/ a fost nedreaptă-ntr-o părere de rău dinspre înlăcrămarea/ unui răstimp…

!ne-am întâlnit în inima pădurii... (mânca o căprioară şi plângea)... era-ntuneric, foarte întuneric: (ne)drept, sălbatic, de(n)s, de catifea! !şi s-auzea doar pulsul veşniciei prin horpăiala lupului flămând... şi... (printre ramuri)... steaua căprioarei stingându-se aproape de pământ! ![ce lup hulpav... parcă-i poetul care s-aude (şi acum) în depărtare]! !e gata căprioara,…

!stai liniştită... este-aici, nu pleacă, s-aude cum gândeşte lângă tine, te smulge din greşeală, din păcat şi din strânsoarea zilelor puţine! !te podideşte plânsul, ţi se pare că nu-i, că viaţa-i soră cu minciuna; vrei să-l atingi, dar este nevăzut; vrei să-l auzi, dar tace totdeauna! !adu-ţi aminte: când ai…

!la prima întâlnire în oglindă, eu m-am uitat la el, încrezător... sigur că da - i-am zis - nu mi se pare, până la capăt îţi rămân dator! !apoi, pedant şi mulţumit de mine, continui cu trecutul, temător... îl văd cum (se) durează şi rămâne, în loc să fiu atent…

!sunt chiar la geamul marelui secret... şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul, n-aud... nu vrea... şi eu încep a crede că nimeni şi nimica nu-i într-însul! !cred c-am visat şi că visez mereu ce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) este din visul visătorului cel mare: primul venit…

!nimic nu ştiu să spun despre plecare... şi despre stare nici atât nu ştiu... ce joc de unu printre alb şi negru într-un cuvânt...adică cenuşiu! !ce vals apocaliptic, fără capăt, în sine, pentru sine, inutil... ce verbe ascuţite şi flămânde pândesc la colţ şi fac figuri de stil! !zare în…

!raza a rămas pe retină, orbită. frigul a tras zăvoarele peste vulturul pi. walkiriile toarnă ne/tristeţe în pocale. nu se mai face noapte. nu se mai face zi! !sunt înger în flăcări. din spatele cerului, parcă mă priviţi cu ochii mei, parcă zburaţi cu aripile mele, voi, vinovaţilor de naştere…

!tocmai la nordul sufletului meu e-un fel ne/bun de linişte şi pace, şi mă aşteapt-un fel de dumnezeu cu milă şi iertare, să mă-mpace cu ce mai arde, încă, sau s-a stins, cu ce se poate, cu ce nu se poate pricepe cum că-ntruna-i dinadins cu mâna-ntinsă-n spre upanişade, cu…

!am auzit că sunt vânatul interzis... de la un om bătrân (din sat) am auzit când mi-a cerut (ieri) o ţigară şi-un chibrit... şi mi-a mai spus (aşa, senin) că tu ai zis! !omul fusese un hăitaş necruţător... chiar prinţul hâtru (din levant) l-a folosit, dar s-a lăsat foarte frumos…

!eu ar arar...cumva să nu se pară că n-ar mai fi-n orarul meu arare... încet, impar şi clar, nu într-o doară, prin calendar, hotarnic, în durare! !măcar aşa-(n habar şi-n datorare) pentru nălţarea celor care-mi ară viaţa pe deal...mai rar aşa lucrare cu plug sfinţit în plâns şi călimară! !ca-ntr-un…

Moto: „Limba română este patria mea!” (Nichita Stănescu) Măria ta şi-a noastră, ni-s drumurile strâmbe... chiar ne-au murit şi caii (din lipsă de potcoave)... paharul poeziei cine-l mai poate umple (în fiecare clipă) cu strigăte de ave? Ce crud a fost pământul cu firul tău de iarbă, cu pana ta…