NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
Puia-gaia şi lapte-gros [ultimul cont(r)act]
Scris de Ion Zimbru Joi, 25 Februarie 2016
!la început, din unu-n unu.../ apoi, uşor, din doi în doi... din trei în trei...accelerare/ până-n totalul gol, concret... şi nici un pic de osteneală:/ numai trifoi cu patru foi, lapte-n păsat, destrăbălare,/ fanfară, lux, corp de balet... şi nas pe sus, privire crudă,/ logos la degetul cel mic... într-un…
Două secrete (întru memoria lui Gheorghe Angheluţă, hodinească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 24 Februarie 2016
Aici (se) hodineşte robul lui Dumnezeu... şi mă întreb: cum, adică?...şi nu-mi vine să cred că ieri mă salută şi-mi răspunde la salut, iar astăzi n-am ce să mai văd şi ce să mai aud, n-am decât să regret, să spun că destinul a fost blând (ori a fost crud)…
Roata de rezervă (natură moartă cu filoxeră şi aroganţă)
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Februarie 2016
!sprijinim norocul să nu-şi rupă gâtul dăm cu noapte luna să n-o prindă ziua respectăm lumina lacrima şi rândul e nebun chilugul şi e proastă piua! !dăruim iubitei ghiocei de seră în cutii pandore îndesăm pădurea viţa poeziei face filoxeră taie păsări-lire nenea cu securea! !sărutăm femeia care nu-i a…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” O mână de oameni, trei fântâni şi un schit
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Februarie 2016
(pentru Mariana Cujbă-Ionescu, dincolo şi dincoace de lume) A fost o Dată ca nici o Dată... frumoasă la trup şi la suflet şi la gândit, în cătunul Zimbru(lui) cu un singur drum, cu o mână de oameni, cu trei fântâni şi un schit! În fiecare dimineaţă cobora dintr-o Carte şi…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Lucrare de control la Nicăieri (o lecţie de drum)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Februarie 2016
Ai grijă cum calci şi pe unde mergi... până acolo e cale foarte lungă şi foarte grea... să nu te opreşti nici măcar cât o clipire şi să te uiţi numai la stea, numai la stea! Să nu stai, chiar dacă va fi să auzi: opreşte-te, opreşte-te, eşti în al…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mersul trenurilor (despre tristeţea impiegatului scăldat în lacrimi)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Februarie 2016
!cele mai triste despărţiri sunt în gară când chiuie locomotiva în sine şi te anunţă că pleacă maria şi că e greu să te desparţi chiar de tine! !ce bestie şi locomotiva asta şuieră de parcă maria se duce la nuntă şi tu rămâi ca un mire castrat într-o singurătate…
Minciuna continuă (ca un sărut uitat într-o scrisoare)
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Februarie 2016
Atuncea te strigam la drumul mic... şi-acuma te (mai) strig la drumul mare!... Trecea doar timpul şi pierea-napoi, ca un sărut uitat într-o scrisoare! Trecea... şi-l auzeam (parcă) zicând (printre cicori şi lacrămi) pe cărare: eu mor, tu mori, el moare... noi murim ca un ecou sfărmat în depărtare! Aşa…
Aproape... (...foarte Aproape)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 17 Februarie 2016
Era departe-ncoace... şi Frumos... când am pornit, Atunci, în/spre Uitare...!... Am început s-ajung... şi nu-i Urât... e-o Goală cu tăceri tulburătoare, e un Răspuns aşa de aşteptat şi-aşa de clar... [şi-aşa (de)Plină pare cu tot ce nu-i şi nu va fi şi-a fost]... încât e stearpă orice Întrebare, încât chiar…
Conjugare, triumf şi panaramă (la dracu-ghem)
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Februarie 2016
Eu am, tu ai, el are... oi avem nimic în plus şi tot în minus... pare că l-am făcut frumos pe dracu-ghem: unic răspuns la orice întrebare! Ca nişte pui de lei ne dăm rotunzi (oriunde şi oricând) prin sărăcie... dacă nu ai, nu ai cum să (n)-ascunzi ce (n)-ai…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Amintirea luminii următoare (la mormântul poetului Ioanid Romanescu)
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Februarie 2016
Ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi au retine să pătrundă - prin lacrimă - lumina... şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... sau deşertului din clipă să-i mângâie tulpina! Culoare fără miros prin irisuri mai sorb şi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării caste de fluturi fără aripi, descântecului…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mătincă (sigur că da! nu?)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Februarie 2016
Da...totdeauna-i mai târziu ca niciodată şi în zadar aştept la pândă şi la rând... până atunci e gata cerul şi pământul... şi niciodată-i mai devreme ca oricând! Şi este-aşa fiindcă alt fel nu se poate: un fel de ochi (acelaşi ochi!) necruţător scrutează tot, adună tot şi scade totul... uşor…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Să văd ce a mai rămas (cu tot respectul, către doctorul medic Doina Vesa, terapeutul celui mai important învăţător din nordul Moldovei de sud)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Februarie 2016
În fiecare zi mă întreabă de unde vin şi unde mă duc... mă întreabă cu aerul omului care nu vede cum stau pe rug şi nu-mi pasă de înainte şi de înapoi şi de jos şi de sus şi de stânga şi de dreapta şi de minus şi de plus!…
Năvală (nici...o fugă din ceas)
Scris de Ion Zimbru Joi, 11 Februarie 2016
Nu mai încap, nu mai încapnici(când)...pe-acolo şi pe-aici!... Am fost prea mult în viitor, am stat prea mult la cei antici ş-am învăţat că nu-i nici timp şi nu-i nici loc şi nu-i nici mod pentru nimicul care sunt: concentric, sclav, cefalopod, cu visul stâng spre miază/sud, cu visul drept…
Poem printre lumânare şi covrig (şuşoteală)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 10 Februarie 2016
De când nu mai scriu despre Maria şi port costum elegant, toată lumea şuşoteşte şi crede că Maria m-a uitat... sau că am uitat-o eu, fiindcă nu m-am dus în gară s-o aştept când a zis că vine pentru ultima oară! Nu a venit...port costum elegant, port figură de zmeu...…
Tot...despre nimic în mişcare (pastel de acord)
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Februarie 2016
Şi cade...şi cade...şi nu mai ajunge... mi-i teamă c-o fi prea târziu pân-atunce şi n-am să apuc (nici măcar o secundă) sfărmarea totală, adâncă, rotundă... lucirea înaltă-n nimica şi-n totul când piere minciuna şi-ncepe acordul pe care-l de/scrie oprirea pe cruce... şi numai căderea mi-l poate aduce! Pe care-l îngână…
O clipă cu literă mare (alfa şi omega)
Scris de Ion Zimbru Luni, 08 Februarie 2016
Nimic nu-i acu mai frumos cum atunci... (se vede în cifre, se vede-n cuvinte, s-aude în vreme, s-aude în timp, în trup şi în suflet)... am fost înainte, dar nu m-am citit pe răboj, pe caiet, pe jos şi pe sus, pe un colţ de-aşteptare... şi cred că e bine…
Drept în lumină (crimă cu premeditare)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Februarie 2016
!şi mi-a bătut unu cui drept în lumină - mi l-a bătut pân-a ajuns la floare - nu avea loc pe-unde să curgă plânsul, pe unde întunericul să zboare! !am auzit un râs, aşa, de parcă stăpânul universului crezuse că pot fi clipa lui cea mai murdară, otreapa lui de…
Odă cailor anonimi (în buiestru)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Februarie 2016
o, caii mei!... o, caii mei!.../ v-aţi săturat cu flori de tei!... eu n-am avut şi n-am habar/ că voi râvniţi ovăz cu jar, visaţi că veţi fugi călare/ cu făt-frumos din întâmplare şi cu ileană delicată,/ veşnic logodnică şi fată de împărat cu bardă-n lună,/ ori de sărman cu…
Şi am zis
Scris de Ion Zimbru Joi, 04 Februarie 2016
(epitaf - la mormântul lui Sergiu Dumitrescu, un semn că am călătorit împreună, pe cărarea dintre cântecul de leagăn şi prohod)Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună dimineaţă şi am zis: mamă, cât nisip am în ochi! tată, cât nisip am în faţă! Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună…
Dacă flacără nu e... (...nimic nu e!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Februarie 2016
Moto 1: !tot mai adânc tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc/ tot mai târziu şi mai la deal/ cruce şi linişte şi cal// şi mai demult tot mai demult/ mă pregătesc de început/ erai pe unde nici n-ai fost/ ştiu toată moartea pe de rost! (Iolanda Cremene) Moto 2:…
Alt fel de primăvară (pastel anacronic)
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Februarie 2016
Doamnă, cântă ţuţuveiul...!/... Nu-înseamnă că porneşte râsu-plânsu primenelii,/ ultima şi prima dată pentru unii, pentru alţii...?/... nu-înseamnă treacă-meargă iar, şi iar, şi iar, întruna.../ până când o grea lăcată ferecă şi tăinuieşte/ capete şi capi şi capuri, suflete înalte, joase,/ flori de rând şi flori de vază... până când absenţa-ncepe/…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Balada unui tăciune anonim (catharsis)
Scris de Ion Zimbru Luni, 01 Februarie 2016
Suntem...în...memoria...plitei.../ şi cred că aveţi, fiecare, acasă, afară, n-alt unde,/ o plită lăsată-n uitare, lăsată-n rugină şi-n colburi,/ crăpată în timp şi în vreme... o plită mai caldă, mai rece,/ şi gata oricând să ne cheme, şi gata oricând să adune,/ în para-i cumplită ori calmă, toţi paşii plecărilor noastre/…
Din colecţia „Poezii rămase tablou” Spovedanie şi rugăciune (psalmul X – către destinsul meu distins)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 Ianuarie 2016
Întinde arcul, domnule destins... (eşti scumpa mea încredere-n salvare)... sunt inutil, naiv sperietor lângă divina mea sperietoare! Nu am cerut (nicicând) nimic în plus... doar te-am rugat de pace şi iubire, dar nu te-ai îndurat să mă asculţi... şi sufletul mereu să mi se mire! Oare nici tu n-ai vreme…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” O dreaptă (psalmul IX – al ne/îndreptăţiţilor lumii)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 Ianuarie 2016
!e greu...şi mult de mers până acolo... eşti singur...vezi că nimeni nu se vâră?... suportă, rabdă, iartă, fii atent, ia samă, calcă drept...să nu faci dâră! !nu plânge...lăcrămarea nu te scoate nici la liman...şi nici nu-ţi drege visul!... în viaţa asta fără precedent, tu eşti şi ucigaşul şi ucisul! !nu…
