Singurul cartier din Galaţi cu lucrări de regenerare urbană terminate

1. În fiecare zi (îmi) aniversez Singurătatea şi scriu pe o Tăbliţă de Lut! I-am uitat data Naşterii, dar nu pot să plâng văzând-o cum trece peste morminte! Copacii înfloresc instantaneu... şi toată Lumea cere Iertare! Şi glasul: „Mergi sănătoasă, Mamă!”... Deodată, sicriul mi se pare ca fiind un Vehicul subpământean Perfect, iar Moartea se aseamănă cu o Primăvară timpurie! Numai clopotul se aude ca o chemare Acasă! 2. Cică mereu a venit în prima zi de Septembri ...

Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou" E PUR ŞI SIMPLU-N LUME CÂND ARĂTURA-I GATA şi vii vin cu seminţe degrabă-n buzunare, când plânge împrejurul, dar nimenea nu moare, oricât ar vrea pământul, oricât ar vrea lopata!!! nu din seminţe-s toate: şi sfinte, şi păgâne??? nu zicem: du-o doamne-n ţinutul cu verdeaţă??? nu credem totdeauna că cineva ne-nvaţă - din tot nimicul cesta - ce pleacă, ce rămâne??? eu sunt... tu eşti... el este - eternă amăgire în ...

      Păi, dragă (şi des/cântată de păsări rare) Marie de la Pădurărie, îţi mulţumesc şi-ţi rămân dator pentru fascinantul tău răspuns la Scrisoare Deschisă, de ieri! Ori, mai bine-zis, nu-ţi rămân dator, pentru că te pun din nou la încercare cu un text „cules” din Trifa ta de Taină, mai ales că şi eu am umblat după iepuri, cuibare şi Mirare prin ceste Poghiazuri binecuvântate, sfinţite cu Lacrămi de Mire Moldav şi cu Viers murmurat de Ileană fără Sfâr ...

Ce toamnă, zic: frumoasă, criminală,se/duce, umple sufletul cu spini...!aşa se aleg pulberea şi scrumuldin lampa mea cu zece aladini!Aşa se surpă visul din castelulplin cu ilene, zmei şi feți-frumoşi,aşa cad caii verzi şi tac pe vale,pe deal, mâncaţi de lupi majestuoşi!Văd… a rămas o pasăre pe sârmăşi-aud simfonic, sec: da! da! da! da!şi tace lângă lampa sfărâmată,cu aladini din răsărirea mea!Îţi cer iertare, toamnă, majestate,ia-mă cu tine, merg pe sus, pe jos ...

Dragă (şi des/cântată de păsări rare) Marie de la Pădurărie, într-o carte cu poezii scrise de Dimitrie Stelaru, pe care am recuperat-o din ruinele fostei Biblioteci a comunei natale, Rădeşti, taman la pagina cu celebra poezie „Taverna”... („sunt o trestie sfâşiată de vânt/ în mijlocul mlaştinii râioase,/ taverna aceasta miroase-a pământ/ şi a fete frumoase”)... am găsit un bileţel scris de tine, foarte vechi, însă impresionant prin acurateţe, prin caligrafie, d ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Şi caut în hrisoave, în hărţi şi-n toate cele ruine, condici, rune... şi-n stânci, şi-n pietricele, poate găsesc altarul în care-a fost scăldat întâiul don Quijote trist/vesel şi soldat! Şi caut (fără milă şi fără hodinire) plâns scump (cu Dulcinee) din dare şi din fire, şi aflu (pe jertfelnic) zgârieturi de fier şi scrumuri năclăite cu sânge cavaler! Şi se sucesc pereţii cu spatele la mine, şi văd cum s ...

   Însă ştiu, dragă (şi cea mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară, că tu nu-ţi vâri nasul unde nu-ţi fierb principiile/socotelile! Tu aşa ai fost învăţată din tată şi din mamă şi din moşi-strămoşi! Pe tine nu te interesează treaba mare, de care se ocupă alde Farfuridi, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache, Caţavencu, Cetăţeanul/ Alegătorul Turmentat! Toată Compania de Sunet şi Culoare a cestor Nemuritori atât de bine prinşi/văzuţi de Geniul Carag ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ce bună e ziua duminică, bună-icând trece cu toamna prin meri, prin gutuişi vine la geamuri să-ţi dea bună ziua,să-i dai sărutare de mâini şi să-i spui:doamnă duminică, sfântă duminică,zi-mi unde-i? ce face? e vie? sau nu-i?hai, vino n-odaie! am cald! am dulceaţă! -tu-i frigul! tu-i bruma! tu-i dragostea! tu-i!O vezi!? stă-n icoană şi parcă se uităla viaţa şi moartea secundei mereu,secundei din care-mi smulg/ ...

Dragă (şi cea mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară,    Te anunţ că stau ca pe ghimpi! Sau, mă rog, stau ca pe cuie, dacă n-am ghimpi! Sau ca pe jar, dacă n-am cuie! Sau ca pe marginea prăpăstiei dintre mine şi tine, dacă n-am jar! Sau ca pe gheaţă subţire-subţire, dacă n-am prăpastie! Altfel spus, stau nasol de tot! Şi stau nasol de tot deoarece... stau! În loc să mă întrebuinţez, să fac ceva, să mă apuc de ceva, eu stau! Tândălesc! Oftez de lene! Cas ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" şi strig frumos, acum, cât se mai poate fi-n clipă strâns, încet şi efemer: nu fac nimic pentru eternitate, nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer!!! a vrut să-mi dea - mi-a dat odinioară, dar a poftit şi-obrazul celălalt, i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară, sardonică la rece şi la cald!!! m-a pălmuit, mi-a zis cuvinte grele stăpâna asta-n aer şi în vid, m-a dat de-a berbeleacul printre stele, m-a spus la m ...