Petrecere de zile mari la „majoratul” Festivalului de Folclor „Doina Covurluiului” (VIDEO)

DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de ATUNCI şi mi te-aduce-n cea din urmă oară !!! poate se-ndură trenul de ATUNCI şi nu mai trece fără să oprească, aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească !!! până ATUNCI, când trenul de ATUNCI va să-mi asculte ceastă r ...

După ce m-am uitat prima dată-n oglindă, mi s-a părut că am rămas acolo, într-acele ape neclintite, fără trecere prin timp şi prin vreme, ca să mă urmăresc în tot ce fac până la plecarea Dincolo de Oglindă! Apoi, ori de câte ori reuşeam să ajung în faţa cestei sticle fermecate, încercam să-l văd pe cel de Atunci, deşi mi se arăta doar cel de Acum! Şi, câteodată, chiar îl vedeam! Uneori, ca să mă dau „mare”, îl compătimeam reproşându-i că a rămas în tre ...

!!! TU NICIODATĂ NU AI FOST CU MINE, eu nu am fost cu tine niciodată – gramatica mă zgâlţâie şi-mi zice: fă-ţi cruce, taci şi scrie o ERATĂ, să vadă cititorul, să-nţeleagă ce-nseamnă SENS şi SEMN şi CLAROBSCUR în hohotul deşertăciunii, dacă nu vrei, nu poţi, nu ştii să te desprinzi fulgerător de FATA cea MORGANĂ, dacă nu crezi că TOTUL e NIMIC şi VIAŢA e-o nevrednică POMANĂ a unui SUBIECT necruţător şi-a unui PREDICAT stăpân pe ROATĂ, e-un TIMP netreb ...

Recunosc până în pânzele albe, că până în pânzele albe voi fi Repetent! Şi până dincolo de pânzele albe am să spun: fii foarte atentă, fii foarte atent! „Nimic” în Mişcare însemnează „Tot” în Stare! valea-i un deal cu vârful în Jos, iar dealu-i o vale cu burta în Sus! nicăieri este locul unde se ascund fluturii când plouă şi unde se aud greierii cântând! o Moarte însemnează o Absenţă prezentă oricând, după cum „Totdeauna” însemnează „Niciodată ...

CE FRUMOASĂ ERAI/ CE FRUMOASĂ ERAI – timpul meu luneca/ pe o gură de rai !!!   pur şi simplu eram/ vagabond şi nătâng – o iluzie albă/ fierbea mai adânc !!!   uneori eram înger/ alteori eram drac – ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag !!!   nu mai ştii amintiri/ nu mai poţi asculta – ce mai lună era/ ce mai lună era !!!   te credeam o monadă/ mă credeai un totem evadez în ispite/ iubesc un blestem şi mereu te visez/ într-o NUNTĂ PE CAI – CE FRUMOASĂ E ...

Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari, bolovani rurali, bolovani orăşeneşti, bolovani de scară... de apartament, de companie, de geaba, de siguranţă, de cancelarie, de birou, de piatră, de pământ, ...

şi m-ai strigat de peste dealul mic, şi m-ai strigat de peste dealul mare, şi n-am răspuns - eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare !!! eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme - sfânt fără portofoliu, fără nimb, departe de păcat şi anateme !!! da, nu puteam să scot nici un cuvânt din sufletul iertării pentru tine şi nici măcar să plâng lângă mormânt - mormântul milosteniei divine !!! da - negreşit - te mai aud şi-acum, fru ...

"Mâine, taman la revărsatul zorilor, taman la ora naşterii tale, pe care cred că nu ai uitat-o, să fii acolo, negreşit, sub teiul din Dealul Ciorii! Pentru Revelaţie! Să nu lipseşti! Să nu întârzii! E unica dată când mă arăt! Altă şansă şi alt noroc n-ai să mai prinzi în această Viaţă! Sunt convinsă că pricepi ce-ţi spun şi că nu te vei strădui să nu fii prezent la Întâlnire, la desfăşurarea cestui Moment Astral... şi că nu vei face nici un efort pentru rata ...

Motto:"uneltele sunt nişte sclavi neînsufleţiţi, iar sclavii sunt nişte unelte însufleţite" - (Aristotel)Ne/Nuntit cu Poezia/ şi abia tangent la Sferă, (mi) s-a înfrunzit Securea/ când am vrut să tai Catargul, şi m-am drăgostit - aiurea - / tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Ulise ultim,/ sclav pe ultima galeră !!! M-am lovit de puncte strâmbe/ - geamanduri plutind aiurea - şi m(i)-au des/cântat Sirene/ printre Scylla şi Charybda, şi pe ultima galeră/ am rămas ...

În ziua aceea (era într-o Duminică) nu i-am zis Mamei că am de gând să plec de acasă! Nu pentru că nu ar fi fost de acord cu intenţia mea sau că m-ar fi iscodit în acest sens, ci pentru că nu voiam s-o mai pun în situaţia de a se gândi mereu la siguranţa mea fizică şi sufletească, deşi, în acele vremuri, umblau mai puţini tâlhari la drumul mare şi la drumul mic, decât acum! Lăsând-o să creadă că sunt la umbra sălciilor din Râpa cea Mare, în voia pupezelor şi cuc ...