Protest extrem al galeriei Oțelului! Ultrașii gălățeni boicotează meciul cu CFR

(!) aseară n-a putut să vină,/ s-a-mpiedicat de un sărut indiferent cât luna plină/ şi candid cât un crai zălud (!)(!) s-a-mpiedicat, şi-a rupt piciorul,/ visul şi ultimul noroc - m-am resemnat cu binişorul/ şi-am început chiar să mă rog: dă-i, doamne, numai sănătate,/ poate să vin-oricum, oricând, am sărutări nenumărate/ şi-o grămăjoară de pământ, am numai pace şi iubire/ pentru plecaţi, pentru veniţi - veniţi, plecaţilor, dau ştire:/ v-aşteaptă treizeci d ...

Da, e marţi, dimineaţă! Fără să se fi întors de unde a plecat în ziua ieri, lumina se re/varsă ca o apă care niciodată nu ajunge nicăieri! Bineînţeles, îmi iau tot ce trebuieşte pentru cea mai delicată şi frumoasă activitate din lume, aşez cobiliţa şi prăştina în uşă şi în poartă... şi plec s-o îmbii pe Maria! Ea-i deja pe marginea celui mai scurt drum din Calea Lactee! Are cu ea tot ce-i trebuieşte pentru cea mai delicată şi frumoasă activitate din lumea asta ...

Da, sigur că da! Citesc la lumină de Lună a noastră! Citesc la lumină de Steauă a Mariei! Citesc la lumină de Steauă a mea! Citesc la lumină de Steauă a lui! La lumină de Steauă a ei! Toate luminile sunt perpendiculare pe scris şi pe citit! Şi toate păsările nopţii şi toate florile nopţii sunt cu auzul şi cu văzul perpendicular pe scrisul care aşteaptă citire! Şi încep înaltă lectură: "Chiar am trăit clipite mai lungi ca totdeauna.../ tâlharul niciodată nu se născ ...

Astăzi am să vă spun că trebuie să ascultaţi cu mare atenţie ce are să se întâmple mâine !!! Mâine am să vă spun că trebuie să nu daţi legare la ochi şi la păsări şi dezlegare la câine !!! Mâine am să vă spun că trebuie să scriu cea mai frumoasă poezie pentru dumneavoastră !!! Mâine am să vă spun că trebuie să hrănesc, să adap şi să mângâi muşcatele din fereastră !!! Mâine am să vă spun că trebuie să alcătuiesc o fântână în care să se spe ...

(!) pentru această femeie nu am scris niciodată, fiindcă nu stă la scris, stă numai la citit (!) (!) pentru această femeie nu am surâs niciodată, fiindcă nu stă la surâs, stă numai la plâns (!) (!) pentru această femeie nu am urât niciodată, fiindcă nu stă la urât, stă numai la iubit (!) (!) pentru această femeie nu am dormit niciodată, fiindcă nu stă la dormit, stă numai la vis (!) (!) pentru această femeie nu am trăit niciodată, fiindcă nu stă la trăit, stă numa ...

Sigur că da! Sunt foarte bucuros că Maria, mâine, dimineaţă, merge cu mine la cules! Cum să nu mă bucur şi cum să nu-mi vină s-o strâng în braţe când ştiu că avem foarte-foarte mult de cules? Îmi vine s-o strâng în braţe, dar n-o strâng! O sorb şi o mănânc din ochi! O sorb şi o mănânc pe toată! Nu mai rămâne nici un pumn de Marie, nici o palmă de Marie! Îi mulţumesc din tot sufletul că a stat la sorbit şi la mâncat din ochi, îi sărut iarăşi mâinile ca dou ...

Mă duc până la Maria. Maria stă pe partea cealaltă a uliţei care desparte cătunul în două părţi egale, mici, liniştite, feerice, dar destul de încăpătoare pentru atâta şi atâta dumnezeire. Amândouă părţile se află la marginea cătunului. Altfel zis, acest loc sfânt şi binecuvântat nu are mijloc. Uliţa-i aşa de scurtă, încât nimeni nu se poate lăuda că iese... la drumul mare. Aşadar, nu am de mers mult până la Maria. Uite, nici nu plec bine din ogradă, că am ...

(!) a zis maria să fiu acasă - că trece pe la mine cu sufletul curat şi cu o carte în care a scris poezii despre un mire şi o mireasă, despre ce şi despre cine îi desparte şi îi apropie gând cu gând, pas cu pas, vis cu vis, până când tot ce-i trecut şi tot ce-i viitor se adună într-o secundă pe care se citeşte „închis, nu deranjaţi, n-avem timp, vă dorim tuturor numai şi numai fericire” (!) (!) a zis maria să fiu acasă - căci fericire înseamnă să citeşti o car ...

Sunt la uşa cabinetului medical. Stau şi aştept de vro câteva zeci de minute. Nu mai multe. Doar câteva. Aştept să fiu invitat pentru consult şi tratament. E bine la uşa asta. Că mă umplu cu speranţe. Parcă niciodată nu am fost aşa de mult şi de plăcut cotrobăit de nădejde. Nu sunt mulţi bolnavi care mai aşteaptă şi speră. Sunt câteva zeci. Doar câteva zeci. Şi toţi, absolut toţi, huruie de şanse. Chiar li se poate citi în ochi, în culori, în gesturi, în cuvinte ...

şi mă gândesc să te ating/ măcar o dată, pe cărare, în văzul lumii, unde stai/ şi taci la lună şi la soare, fiindcă eşti frumoasă-foc/ şi eşti şi tămăduitoare - eu n-am apucături de sfânt/ şi nici de laic oarecare şi poate să te şi sărut/ sfios şi fleţ, ca pe-o fecioară, ca pe o stea cu ochii mari/ când se înalţă prima oară şi-şi cată locul cel mai bun/ pentru fiinţă şi murire - eu te visez şi te admir/ ca pe-o mireasă, ca un mire şi poate să te şi- ...