Icoana Maicii Domnului de la Adam îndepărtează molimele şi aduce ploaia

Numai o amărâtă de iarnă aproape neobservată mai durează... şi se dezlănţuie balamucul electoral, febra alegerilor de praf şi pulbere şi scrum, cum a fost de fiecare dată, în ultimii treizeci și cinci de ani. Alegeri într-o ţară (şi patrie) care are „libertatea apei într-o ţeavă”, cu glăsuieşte Adrian Păunescu. Alegeri într-o ţară şi într-o patrie în care (şi din care) se fură cu trailerul şi cu paiul, cu buzunarul şi cu cisterna, cu primarul şi cu farmacis ...

Extrapolând, mă scurmă senzaţia netă şi mă ronţăie convingerea clară că o mie şi unu de ani s-au scurs de când îmi pun o întrebare fundamentală: oare de ce n-am stat la rând, atunci, în amintire, foarte de mult, demult, când (fără nici un fel de sfială) am îndrăznit şi m-am suit pe lama asta de cuţit? Desigur, niciodată n-am aflat nici un răspuns de la mine ori de la alt cineva! Desigur, n-am să încep a regreta, n-am să m-apuc de lăsat, n-am să mă las de apucat! ...

Pe linia orizontului care desparte orice de orice, oricând de oricând şi oricum de oricum, cam la şapte dumitriţe distanţă de casa mea cu cer la uşă, văd (mai mult bănuiesc) o siluetă albă. Aşa de albă, aşa de subţire şi aşa de transparentă încât îmi vine să cred că-i mai degrabă o umbră de siluetă, o metaforă, o fantasmă, o lucrare a halucinaţiei, iar nu ceva real, palpabil, material, consistent. Desigur, e a o mie şi una oară când zăresc această Alcătuire � ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"(!) pe fiecare frunză scrie iarnăcu galben în caligrafii de vânt,şi iartă-mă şi bună seara, doamnă:mi-i frig mi-i dor şi parcă nu mai sînt (!)(!) de ce mi-i dor?... e singura-ntrebare -caut răspuns zburându-mă în gol:o pasăre de-a pururi călătoare,de-a pururi rătăcindu-se de stol (!)(!) în iarna asta nu mai plec de-acasă -nici plecare nu mai are preţ -rămân să-ţi mângâi umbra de mireasăşi să-ţi păzesc iubirea ...

Chiar am prins-o în flagrant delict, când mă traducea!... (era să scriu „flagrant delicat”)... Stătea cu-n bou primar, adică elementar, primordial... şi mă traducea de mama focului, de s-auzea tocmai din Dealul Ciorii! Stăteau lungiţi pe frunză verde de mohor şi mă transpuneau în engleză! Chiar acest text mi-l tălmăceau! Iată-l în limba română!„Să te invit, madamo, am vrut la cantri şău.../ ş-apoi să mulgem vaca timizi şi manual,/ însă erai plecată să contact ...

Printr-o epistolie manuscrisă (amirosind a floare trecută de salcâm şi a fluture fără viitor), o domniţă rămasă de strajă la fereastra Cetăţii Neamţului, exact pe marginea sudică a Istoriei de nord, mă roagă să-i scriu despre noroc şi răbdare, despre resemnare şi aducere-aminte. Şi nu pot s-o refuz. Nu pot... deoarece mi-a  trimis şi o invitaţie în graţiile şi-n odăile sale cu parfum de levănţică şi gutui. Şi uite ce se spune-n acest pastel paranormal printre po ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"(!) sunt salcâm în mijlocul furtunii şi strig plin cu păsări către cer: doamne, dumnezeule, mă iartă, dacă până mâine am să pier !!! (!) cred că-n noaptea asta se termină zilele pe care mi le-ai dat - sunt bătrân, dar cuiburile-s pline cu-nceputuri gata de cântat !!!(!) nimenea nu trece să mă vadă, nimenea n-aude cum te rog: doamne, dumnezeule, fii mare, sparge-mă şi zvârle-mă în foc !!! (!) dă-mă hrană flăcării ...

Pe fiecare frunză scrie toamnă, cu galben în caligrafii de vânt! mă iartă-mă şi bună seara, doamnă! mi-i frig, mi-i dor... şi parcă nu mai sînt!De ce mi-i dor? e singura-ntrebare! caut răspuns, zburându-mă în gol...!... eu, pasărea de-a pururi călătoare! de-a pururi rătăcindu-se de stol!Şi se anunţă brumă! şi se mai anunţă şi-un turnir de crizanteme! aşteaptă lănci şi mai aşteaptă cai! şi eu... heraldul gloriei supreme!În toamna asta nu mai plec de-acasă! n ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Învăţătorul meu m-a învăţatcum să primesc şi cum să-mi dau citirela naştere şi moarte, cum să trecpe linia precară şi subţiredintre acestea, spre adânc, spre nalt,în rugăciune simplă, cuvioasă,de ploaie şi zăpadă pentru grâu,şi cum să stau cu fulgerul la masă !!!Învăţătorul meu m-a dezvăţatsă nu-mi opresc pierzania-n clondire,să nu mă uit la cel de sus când jose trist şi n-are cine să se mire,când cel ...

Această întrebare/mirare mi-a fost dată s-o aud într-o dimineaţă, cam pe la ora când ţărancele autentice prăşesc şi doinesc pe coclauri, nu trag aghioase-n iatac şi nu mănâncă răsărită şi bazaconii în cerdac, nu stau la cleveteală-n poartă şi nu se uită la Joiana cum crapă de foame la ieslea goală.Eram pe Zăpodie, cu mama, la prăşit porumb, runda întâi. Şi aveam şi praştia la brâu. O ciocârlie începe să se înalţe spre ceruri, în spirale liniştitoare, c� ...