O sută de familii cer insistent un loc de joacă pentru copiii lor (FOTO)

Cred că se poate, însă eu nu ştiu nici când începe, nici când se sfârşeşte, chiar dacă iau devreme din târziu şi tot din ce nu-nseamnă pământeşte! Întreb un om, întreb şi-un animal, şi-o pasăre, şi-o plantă, şi-o visare - n-aud răspuns, mă uit universal, îmi pare că-s nedrept, că nu-s îmi pare, că stau într-o bucoavnă cu nimic: un fel de-ascuns... ne-tot şi în mişcare! Cred că se poate, însă eu nu ştiu să dau în mugur, şi să dau şi-n floare, să dau ...

Unii oameni - [aşa li se spune în mod convenţional, însă cine ştie ce-or fi fiind în realitatea încă nedefinită (sau definită, tot convenţional)] - exact nouăzeci şi nouă dintr-o sută, cred că există fericire! Cum se vede sigur, numai un om - [tot la fel i se spune şi lui, dar el nu crede nici dacă-l pici cu ceară, nici dacă-l pici cu leuca, nici dacă-l rogi frumos ori contondent, nici dacă încerci să-l convingi cu argumente materialiste sau idealiste, nici dacă-(i) ad ...

Pământ udat cu lacrimi româneşti, miroşi a ne/răbdare şi a sânge, dar mai aştepţi să vină Mama ta, să simţi cum te îmbraţă şi te strânge la piept, şi te sărută, şi te ia - îi dă afară pe străini, adică, pe cei care-au muşcat din carnea ta şi-au vrut să-ţi împle sufletul cu frică, dar se pălesc şi se sfărâmă când străbunul tău din Dacia te strigă!!! Din vlaga ta s-au plămădit poeţi, s-au pus jurări şi lauri pe morminte, s-au răstignit părinţi, fi ...

Demult (cam pe vremea şi cam pe timpul când Şcoala era Şcoală, Părinţii erau Părinţi, Munca era Muncă, Respectul era Respect, Candoarea era Candoare, Aurul era Aur şi Tinicheaua era Tinichea... şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea... şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei... şi când nimeni nu călca pe zăbranicul omului sărac, dar nici în bătătura omului înstărit) în celebra şi în mica haltă Docăneasa (astăzi, o ruină a devenirii c ...

Şi mă tot uit prin geamul dinspre schit, poate se vede, poate se aude - ce mult şi des mi-i dor de ochii săi CA DOUĂ CATEDRALE NE/VĂZUTE, din care mi s-a dat - fără să cer - lumină-n veac de veac vindecătoare a răului din ce în ce mai rău, stăpân necruţător pe fiecare !!! Ce mult şi des mi-i dor de vorba sa cu-atâtea vechi şi noi ne/cunoscute din care-am învăţat să nu-mi dau timp în cârdăşie la cuvinte crude, să nu fiu chezăşie la murdar, la învrăjbire să nu da ...

Doamna ieşeancă Maria Măcăleandru locuieşte în Galaţi, pe strada lui Mihai Eminescu. Are vro douăzeci de ani de când s-a mutat definitiv în partea de Sud a Moldovei de Nord. S-a mutat singură... fiindcă n-are pe nimeni! Soţul său a murit de inimă rea când a văzut cu câtă cruzime şi îngâmfare „patriotică” a fost asasinat cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu, iar copiii, Ioana şi Ion, au plecat în ţări mai străine decât România, să scape de batjocura aşa-zişilor ...

doamnă, mâine-dimineaţă/ te aştept la mine-n gară, poate vii măcar o dată,/ poate vii întâia oară ca să-mi spui ce fel de viaţă,/ ca să-mi spui ce fel de moarte ai râvnit întotdeauna/ şi-ai găsit în altă parte, iar eu am rămas aicea,/ în secunda ceasta mare, să-mi fac o nemaivăzută/ fabrică de lăcrămioare că nu mai pot nici a plânge/ într-astă deşertăciune - gata, mă grăbesc spre gară/ - un tăciune şi-un cărbune... doamne, dă să fie-aievea/ visul, înt� ...

Da... nu există scăpare dintr-această fiertură de plante stupefiante, parcă toate plantele adunate de pe stradela cu acelaşi nume şi a/mestecate în Ritual! Magia pusă la cale şi declanşată de Bizara Clementina începe să clarifice, să lumineze, să dumirească! La fel de misterioase efecte sonore şi vizuale se amplifică şi se multiplică într-un ritm halucinant! Şi, peste toate ceste realităţi fantastice, vocea parcă de ventriloc a frumoasei sirene, gazda mea năucitoare, � ...

Dacă nici nu eram, ce PĂCAT am făcut, de m-ai dat la OSÂNDĂ? Nu ai minte, nici suflet, eşti crud, nu di/stingi crucea mea fumegândă, mă opreşti şi din cânt şi din zbor şi din râs şi din plâns... şi din toate mă zvârli în afară şi-(mi) încui CERUL cu O MIE de LĂCATE !!! Eu te rog foarte frumos să-mi spui cu ce am greşit, nene DEMIURG? oare nu auzi clopotele? oare nu mai auzi cum mi se scurg secundele dincolo de tot ce-am crezut că-i ALFA şi OMEGA? spune, înaltule DOM ...

La urma urmei şi la coada cozii şi la capătul capătului, oare ce caută Bizara mea Clementina la uşa odăii mele de chiriaş, acum, în toiul nopţii? Ce, e ceva atât de urgent încât nu poate să aştepte până dimineaţă? Şi nici nu articulează măcar o silabă! Nu-mi porunceşte măcar să-i fac loc să intre! Ori să mă strecor pe lângă ea şi să fug oriunde, numai aici să nu mai stau, pe stradela asta misterioasă, din spatele Maternităţii! Stă şi zâmbeşte! Nu mişcă ...