Combinatul, lovit de șomaj tehnic de la 1 septembrie. Cine și cum pleacă acasă

Sigur că nu! nu vezi că nu mai merge?/ las-o acolo! pleacă! uite-aşa! du-te acum şi adu-l să încerce!.../ n-o să mai zică-n veci „sigur că da”! Sigur că da! vezi cât de bine-i şade?/ las-o aicea! şi rămâi şi tu! şi staţi cu minte! sunteţi cumsecade!/ nu vreau să mai aud „sigur că nu”!   Spune-mi acum şi fără nici o milă,/ uită-te bine: vezi ceva pe zare? simţi că te-mbie cineva de-acolo?/ vezi, totuşi, că şi crederea te doare când amintirea ei şi-a lu ...

!să-ţi fie drag, să-ţi fie dor când e plecat după răspunsuri, pe tărâmul celălalt, să te ferească dumnezeu până se-ntoarce moş orfeu, până începe dezlegarea la păcat! !să te ferească de uitare şi urât, de cei ce-ntreabă (zi de zi) numai de cât le dai din suflet şi din trup până când crengile se rup şi până când ţi-ajunge inima la gât! !să-ţi dea uimire şi răbdare până când o să pricepi cât de aproape-i în curând... mult mai aproape decât ai crezut ...

După discursul răscolitor de la comemorarea distinsei sale răposate Maria, nea Costică Prăpăd n-a mai putut să se abţină şi ne-a „dat” câte două lacrimi pentru fiecare, aşa, să se „vadă” că omu-i chiar „legat” de „jumătatea” lui! Şi, mai ales, să se priceapă că nu există „dezlegare” decât la nivel imaginar, decât în mintea celor „instruiţi” prin „metode/principii” de „netezire” în balamuc, adică în tot ce se-ntâmplă zilnic, pe lumin� ...

(pentru prietenul şi prozatorul de candoare şi cursă lungă, Ion Avram, aflat în ziuă aniversară şi în prima zi pensionară... La mulţi ani!) Totdeauna ai vrut, însă niciodată nu ai ajuns în clipa următoare!... desigur, poţi să-mi demonstrezi teoretic şi practic, matematic şi filozofic, poţi să-i arăţi pe linia orizontului, pe linia infinitezimală dintre ieri şi mâine, poţi chiar şi să juri pe copilăria ta de onoare!... Totdeauna am vrut, însă nu ţi-am spus nici ...

1. Prefaţă Te uită cum televizorul/ anunţă alegeri totale!.../ (Doamne, ce bine-o să fie/ cu patru, cu cinci... pijamale!)// Şi mână reşoul în priză,/ să nu ne ucidă geroaica.../ (hai-hai să-nvăţăm împreună/ iubirea-mbrăcaţi cu pufoaica!)// Nu-mi cere cafea, nici fasole,/ citeşte-mi „Procesul”, „Infernul”.../ de mult a sleit aragazul!/ (ce tare gândeşte guvernul!)...// Ce mult e Decembre, iubito,/ în plapuma ta de mireasă!/ (te uită cum televizorul/ ne manipu ...

De-o viaţă stau singur şi sufăr şi-aştept să-mi prezinţi o dovadă că ai zăhărel pentru mine, că eşti dulcineea mea toată! Şi-aştept... şi mă râde poporul că-s prost şi îndur umilinţe... să nu mă ia benga de foame, mănânc borş, bostan şi seminţe! Şi plâng la pisici şi la şoareci că-s tare sensibil şi-mi pasă când văd că nu ai argumente să-mi (s)pui adevărul pe masă! Şi-aştept... şi mă bate damblaua... pe tine te doare la bască... din fundul hime ...

Sunt surori gemene! Seamănă leit! Greu le poţi deosebi! Când te uiţi la una sau pui mâna pe ea, niciodată n-ai destul curaj să spui: asta este, sigur nu-i cealaltă! Există concomitent, chiar dacă nu "se văd", chiar dacă nu pot fi "văzute/prinse" împreună! Tot timpul şi tot spaţiul, îşi fac numai „rău” uneia alteia, zic unii! ori îşi fac numai „bine”, zic alţii! Nu ştiu ce cred unii şi alţii că mai înseamnă „rău” sau „bine”, însă, după ultimele � ...

Nu, bătrâne prieten al meu! Nu! Femeie mai frumoasă de atâta (şi decât ea) nu cred că se poate! Şi doar am fost şi am căutat peste tot... şi în această lume şi în lumea cealaltă! Şi nici că mi-a dat Raiul sau Iadul vro nădejde-ntr-acest sens şi într-acest vis şi într-această aşteptare/râvnire fără de capăt! E limpede ca apa şi ca descântecul păsărilor din fântâna cu gura în jos: această Superb(ol)ă-i unică, vindecătoare, salvatoare pentru mine şi pentru t ...

Te joci cu cercul?!... vezi cât e de greu să nu te pierzi (poetic) în cercare şi să n-auzi o inimă de zmeu cu făt-frumos alături, pe cărare, pe vale ori pe deal, unde mai sunt zile şi nopţi de basm, abandonate atunci, într-o uitare fără fund, când toţi trăiam pentru eternitate?! Aşa, numai aşa mai poţi scăpa din cest loc fix, din ceastă cercuire, din cest punct strâmt şi sec, numai aşa mai poţi stârni adâncul... să te mire cum că trăim din nou, fără păcat, cu ...

Din Rapsodia Românească/ foarte puţin a mai rămas... (nişte slinoşi de peste hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe lung, pe lat, pe frumuseţe,/ pe ochi, pe frunte, pe grumaz)... nu mai auzi nici nai, nici fluier.../ plăteşti cu viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave răcniri demo-tălâmbe/ prin guri spurcate şi-anverguri cât să dărâme toată Ţara/ cu Suflet sterp şi Cap mahmur, cu hoţi şi cu mânjiţi pe Capră,/ cu şmecheri şi car ...