Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din ce în ce mai rară/ în părul tău din ce în ce mai lung.../ poate aştepţi sau pleci în altă gară/ unde nu pot cu mine să ajung// Nişte oglinzi abandonate-n ciuturi/ îmi spun că sunt, că ai trecut � ...

şi doar i-am zis de la născare:/ tu nu trăieşti până la moarte, tu vei muri mai înainte!.../ a râs şi-a plâns deopotrivă... ş-apoi, cu mâinile întinse,/ cu vorbe rare şi curate, l-aud cum cere (dinspre ceruri)/ pâine şi sare pentru mine, şi (pentru el) numai răbdare/ şi-nţelepciune şi colivă... şi [pentru toţi (în)frânţii sorţii]/ drum bun şi facere de bine!   şi doar mi-am zis de la născare:/ tu vei trăi-n eternitate şi n-ai să mori nici după aia!.../ ce î ...

Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal! Vai de mama lui de animal nobil! Slab şi putregăios, mai abitir ca al doamnei Fefeleaga. Nu are decât două potcoave. La piciorul stâng, din faţă. Şi la piciorul drept, din ...

Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu, aseară, când am auzit Lumânarea la fereastra ta, în rochie de noapte, lungă până la Capătul unde începe Totdeauna: Sigur că da! Sigur că da!   Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu, aseară, când n-am văzut nici Atunci şi nici Acu... şi când (n)-am văzut că sunt la Capătul unde se aude Totdeauna: Sigur că nu! Sigur că nu!   Sigur că da: toate femeile de pe strada Poetului mi-au luat lacrimile mele şi mi-au da ...

Mi-au dat lacrimile pe strada Mihai Eminescu. Şi mugurii mi-au dat. Şi frunzele mi-au dat. Şi florile. Şi păsările. Şi poamele. Poetul ieşise la toate porţile. Zicea că-i vinovat pentru Iubirea şi Poezia de pe stradă, că trebuie repede să se audă şi să se vadă cum nu se sfârşeşte nicicând şi nicicum şi niciunde nici un fel de cărare şi nici un drum.   Cu toate femeile alăturea şi în suflet şi în gând, m-a oprit câte o Veşnicie la fiecare poartă. Ca pe un cop ...

Acest sat de la marginea de sus a Universului, acest sat cu nume foarte ciudat, dar şi foarte frumos, acest sat cu cimitir mai mare şi mai des şi mai mult decât satul, acest sat fără hartă şi fără tristeţe şi fără nimic în plus, acest sat uitat, acest sat scăpat de sub controlul operaţiilor şi oglinzilor divine, acest sat din care ieşi exact în clipa când intri, acest sat unde viaţa şi moartea stau pe prispă la taifas, picior peste picior peste picior peste picior...acest ...

Visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală... [eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude (pe lung şi pe lat)/ ş-aud cum se vede, şi cum se lipeşte ghebosul de gard/ şi nuca-n perete!]... Se face că trece în sus şi în jos/ suita regală, că vârfu-i la bază şi baza-i la vârf.../ [ce fel de răscoală mi-i dat s� ...

Te rog să continui, că tare frumos mai minţi! - zice Marghioala. Am să-ţi spun şi am să-ţi scriu un Psalm despre un Strigăt al Mamei! Uite-aşa! - zice Costică. „Am văzut o fată lungă de la mine pân-la ea,/ adormită pe cărarea dintre sete şi fântână.../ şi un fel de lemne crude (s)-au aprins (în timpul meu).../ flăcări care chiar şi astăzi mă scrumesc şi mă îngână!...// Era fata cea mai mare dintre fetele din sat.../ celelalte erau scurte, mici, brunete, fără ...

Sunt gata, sunt gata, Marie.../ m-apropii de partea cealaltă, mai am o secundă-lumină/ şi-ajung până-n seară la poartă! Te-aud cum aştepţi în ogradă,/ cu ochi lăcrămaţi către stele, cu sufletul zilelor tale/ în sufletul nopţilor mele! Te-aud numărându-ţi răbdarea/ şi dorul şi visul şi gândul, cu mâinile-ntinse spre mine,/ să mă înghită pământul! Să nu mă încerce încetul,/ îmi dau jinduirea mai tare... să nu mă cuprindă-ncetarea,/ îmi pun toată viaţa-n ...

Şi cică să nu crezi că Stăpânul Cheilor are Centrul oriunde, este Unic... şi poate oricând să închidă ori să deschidă ce vrea! Şi cică să nu fii convins că trebuie acordată mai multă Atenţie cestui Stăpân! Şi cică să nu te consideri literalmente Sluga propriei tale Stele!... Sigur că da! Nu se poate Altfel! N-ai cum să te joci de-a Steaua! N-ai cum să păcăleşti Lumina! Şi nu găseşti în tot Infinitul nici un locşor infinitezimal, în care să te ascunzi ca un h ...